Exclusiv Apusul alianțelor? Japonia alege petrolul rusesc și lasă UE tot mai singură: „Vor trebui refăcute calculele, totul devine tranzacțional”

Japonia se întoarce la petrolul rusesc, deși tehnic e încă în război cu Rusia, iar UE se simte trădată. Intrăm într-o lume tranzacțională, în care prieteniile și alianțele contează tot mai puțin, iar noile cuvinte de ordine devin supraviețuirea și pragmatismul, susține politologul Alexandru Balaș.

Lumea așa cum o știam, în care dreptul internațional primează, apune încetișor și lasă locul uneia mult mai tranzacționale, ce aduce sfârșitul „prieteniilor” și arată limitele vechilor alianțe. Politologul Alexandru Balaș, profesor în SUA la Universitatea SUNY Cortland New York și director al Clark Center for Global Engagement, explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, cum, într-o lume tranzacțională, este tot mai greu să împărțim actori statali în „buni” și „răi”. Interesele, fie ele de moment, primează, iar alianțele încep să treacă în plan secund, consideră politologul.

Confruntată cu o criză economică fără precedent și cu perspective economice sumbre din această cauză, Japonia dă înapoi în fața Rusiei și trădează indirect Uniunea Europeană.

Marea „trădare” japoneză

Deși este aflată tehnic în război cu Rusia încă din Al Doilea Război Mondial, Japonia a decis să se întoarcă la petrolul rusesc, pentru a face față situației create după blocarea strâmtorii Hormuz. Astfel, Țara Soarelui Răsare urmează să primească primul transport de țiței rusesc a transmis mass-media japoneză. Inițial, Guvernul de la Tokyo a suspendat achizițiile de petrol rusesc în urma invaziei Ucrainei din 2022. Chiar și așa, au mai existat tentative de a relua relațiile comerciale cel puțin cu Rusia, iar delegațiile japoneze au negociat detaliile la Moscova. Acum, rafinăria japoneză Taiyo Oil va recepționa primul transport din Rusia, prin intermediul proiectului Sakhalin-2 din Extremul Orient al Rusiei, potrivit ziarului Mainichi. Gazprom din Rusia s-a aliat și este acționarul majoritar al proiectului, iar companiile japoneze Mitsui și Mitsubishi dețin participații minoritare.

Exemplul japonez e luat și de alte țări asiatice. Coreea de Sud, Filipine și Indonezia au apleat deja la produse petroliere rusești. Coreea de Sud este, la fel ca Japonia, unul dintre principalii aliați ai SUA și UE. Totuși, cazul Japoniei e cu atât mai interesant cu cât această țară nu a semnat niciodată un tratat de pace oficial cu Rusia, după Al Doilea Război Mondial. De altfel, tensiunile între Japonia și fosta URSS, iar apoi Rusia au continuat din cauza unui conflict teritorial nesoluționat asupra Insulelor Kurile de Sud, care sunt revendicate de Tokyo.

Un exemplu foarte bun este cel Indiei, țară care cumpără petrol rusesc cu „binecuvântarea” tacită a SUA, pentru că economia mondială nu poate supraviețui fără el. Asta arată și că, deși aparent aparțin altor lumi, războiul din Ucraina și cel din Orientul Mijlociu nu mai sunt conflicte izolate, ci fac parte dintr-un singur mare „șantier” de rearanjare a puterii.

Ce riscăm

Cu toate acestea, nu suntem în ceea ce unii spun că ar fi un nou război mondial la prezent, spune Alexandru Balaș:

„Sunt niște analize pe care le-am văzut, care spun că, dom’le, deja avem un război mondial. Un front ar fi, zic unii, în Ucraina, celălalt front în Golful Persic. Încă nu suntem acolo, din punctul meu de vedere. Sunt totuși două războaie diferite. Da, Rusia și Iranul se susțin una pe alta. Dar și Ucraina oferă suport țărilor arabe din Golf, iar Ucraina a primit dreptul de a folosi o bază din Libia pentru a lovi în Rusia. Probabil că deja folosește acea bază navală să atace petroliere și vapoare cu gaz lichefiat ale Rusiei, acea flotă-fantomă a Rusiei. Zic că mai trebuie un al treilea front ca să spunem că da, este un război mondial la momentul acesta”.

Cei care văd un război curând între China și Taiwan greșesc, crede el. De altfel, Beijingul are câteva unelte pentru a obține ceea ce-și dorește:

„Sincer, nu văd China să invadeze Taiwanul la momentul acesta. Nu are niciun motiv. Poate să joace un joc de așteptare à la long. Chiar vorbim de decade, nu numai de ani. Probabil că Taiwanul, la un moment dat, va intra din nou sub China. Adică, e cât se poate de clar. Vorbesc cu prieteni în Taiwan, la universități acolo, și le spun că poate fi cazul să plecați dacă nu vreți să fiți sub China. Dar nu cred că au motive la momentul acesta chiar să facă o invazie”.

Apune vremea alianțelor pe care te puteai baza

Vestea proastă pentru Taipei este că Statele Unite ale Americii nu traversează cea mai bună perioadă, așa că nu este clar cum ar interveni în sprijinul Taiwanului.

„Cred că nu poate să răspundă Statele Unite foarte direct, mai ales acum. Dar nici China să invadeze Taowan nu are sens. Pentru că China știe Taiwanul va fi sub Beijing, asta se va întâmpla mai devreme sau mai târziu”, adaugă el.

Nici alianța dintre Rusia și Cuba nu este pe deplin funcțională. Alexandru Balaș consideră că insula din Caraibe va deveni următoarea „Venezuela”, dar Moscova va privi doar pasivă sau cel mult va condamna o viitoare intervenție americană acolo.

„Probabil se va încerca o decapitare a regimului de la Havana, așa cum s-a făcut, de fapt, în Venezuela. Dar suportul pe care îl poate oferi Rusia de la distanță este foarte, foarte mic. Adică, vorbim de un petrolier care a fost lăsat surprinzător de americani să intre în Havana și mai vorbim de un al doilea potențial. Petrolul acesta asigură încă o săptămână, încă două săptămâni de lumină, de electricitate în Havana. Deci, e foarte limitat suportul. Și nu-i văd pe ruși chiar ducându-se să lupte pentru Cuba, mai ales când au probleme pe frontul ucrainean”, adaugă expertul.

În același timp, Statele Unite par dispuse să încheie cât mai curând operațiunea militară împotriva Iranului. Criza economică globală mocnește, iar lucrurile nu stau neapărat bine nici în America. Din acest motiv, presiunea pe administrația Trump este tot mai mare, în plan intern.

„America nu ar avea apetit pentru un război cu China, vedem că nu prea apetit la momentul acesta nici pentru acest război cu Iranul. Majoritatea americanilor sunt preocupați de creșterea petrolului la pompă și impactul asupra vacanțelor de vară care vin. Majoritatea americanilor nu mai vor război, au obosit de război. Deci, dacă e vorba de intervenții dintre acestea mici, scurte, punctuale, cum a fost Venezuela și cum s-ar putea să fie Cuba, atunci da, dar război à la long, nu văd așa ceva. Așa că nu văd Statele Unite și nici Rusia să fie angajate pe două fronturi și mai ales să lupte una împotriva alteia. Sau Statele Unite să lupte împotriva Chinei, să zicem. Nici asta nu prea e o variantă plauzibilă, absolut nu”, crede Alexandru Balaș.

Focarele de război persistă

Cu toate acestea, el admite că există câteva focare de război care ar putea fi problematice, însă, cel puțin în acest moment, nu au potențialul să transforme lumea într-un rug aprins. De altfel, chiar dacă state precum Pakistan, India și China sunt într-un conflict mocnit, niciuna nu pare dispusă să utilizeze armele nucleare.

„E adevărat, avem mai multe conflicte, inclusiv în Asia, dar de mai mică amploare. Dacă mă gândesc, îmi vin în minte cele dintre Pakistan și Afganistan, sau conflictul mocnit dintre Pakistan și India, sau tensiunile dintre China și India, care, mă rog, s-au mai aplatizat în ultima vreme, dar există”, susține Balaș.

Pe de altă parte, războiul din Iran nu ar trebui să mai dureze foarte mult. Semnalul va fi dat, într-un viitor deloc îndepărat de Statele Unite și Israel, care ar putea decide să oprească loviturile militare, crede Alexandru Balaș.

„Dacă SUA și Israel decid să nu mai bombardeze Iranul, se stinge războiul. Cel mai probabil și Iranul ar opri loviturile îndreptate spre aliații Americii din Golf. Pe de altă parte, nu poate fi total exclus nici riscul ca războiul să escaladeze. Există acest risc, dacă SUA vor decide să pornească o ofensivă terestră. Așa s-ar ajunge la un război chiar de foarte lungă durată și cu impact major asupra economiei. De fapt, deja vedem acest impact. Prețul barilului de petrol este la cel mai înalt nivel din primăvara lui 2022, când Rusia a invadat Ucraina. Deja se vorbește de recesiune în Statele Unite. Deci, aceste decizii legate de Iran, care vin din Israel și din Statele Unite, vor determina foarte mult următorii câțiva ani”, anticipează Balaș.

Dacă sisteme de alianță precum cele dintre Rusia și Venezuela, Rusia și Cuba, Rusia și Iran sau China și Iran și-au arătat limitele atunci când Rusia și China au refuzat să intervină, o reevaluarea a sistemelor de alianță ar putea avea loc curând și în Orientul Mijlociu. Aliații SUA sunt nemulțumiți de faptul că americanii nu i-au putut pune la adăpost de loviturile Iranului, iar acum iau în calcul dacă nu să renunțe la relațiile cu SUA, cel puțin să își reevalueze opțiunile. Deja există anumite tendințe, iar după ce sistemele de apărare antiaeriană americane, inclusiv bateriile Patriot, au performat sub așteptări, statele arabe tatonează noi piețe, precum cea sud-coreeană sau chineză.

America pierde în Orientul Mijlociu, Asia profită

„Există o posibilitate foarte mare să vedem o anumită realiniere a aliaților Americii după ce se va termina acest război cu Iranul. Și, clar, sunt câțiva câștigători. Sistemul militar-industrial sud-coreean e, clar, un câștigător în acest război. China, de asemenea, ar vrea să aibă o influență din ce în ce mai mare în Orientul Apropiat și Mijlociu. Iar da, țările arabe care au fost lovite de fragmente de drone sau direct de drone iraniene, fragmente de rachete iraniene, normal că își pun întrebarea: «Bun, noi susținem Statele Unite, dar nu primim nimic în schimb, nu primim ajutor, nu avem o protecție eficientă». Cea mai mare problemă pentru SUA este că unele dintre acestea se pot reorienta și spre Rusia și spre China. Deja există un acord Arabia Saudită-Pakistan legat de protecția nucleară a Pakistanului, care se extinde și asupra Riadului. Probabil că nouă ordine mondială, de care vorbea prim-ministrul Canadei la Davos, va fi și mai mult accelerată de impactul acestui război în trei dintre Statele Unite, Israel și Iran”, avertizează Balaș.

Asta înseamnă că vechile alianțe și prieteniile vor trece în plan secund, iar pragmatismul și propriul inters vor prima.

„Parte din sistemul de schimbări la nivel geopolitic pe care le vrea această administrație americană nu vor fi neapărat în favoarea SUA”, anunță Alexandru Balaș.

De urmărit va fi și felul în care va evolua relația transatlantică. Mesajele dure transmise de la Washington au fisurat deja relația cu Uniunea Europeană, iar Bruxelles-ul a înțeles că viitorul înseamnă autonomia strategică.

„Oricum, totul devine tranzacțional, punctual: pe anumite domenii vom colabora, pe anumite domenii vom fi în competiție. De acum va fi greu să putem să credem că Arabia Saudită sau celelalte țări din Golf sunt aliați ai Americii 100%. La fel cum, de altfel, se vede și în relația între Statele Unite și Europa, unde sunt aceste amenințări legate de NATO, dar și cele legate de Groenlanda. Totul va fi tranzacțional și nu vom mai avea acea încredere în alianțe cum am avut înainte, în perioada Războiului Rece, dar și aproximativ 30-35 de ani după încheierea acestuia”, punctează el.

Se refac calculele

Statele vor colabora punctual pe anumite dosare, dar vor rivaliza pe altele. Astfel, alianțele vor fi mai complexe și mai puțin ferme, iar cuvântul de ordine va fi pragmatismul.

„Vor trebui refăcute calculele de fiecare dată pornind de la zero, fiecare stat cu cine poate lucra într-un anumit domeniu sau cu cine este în competiție. De multe ori, ca stat vei colabora cu o anumită țară pe o speță, dar vei rivaliza pe alt dosar. România, la fel ca și celalalte state, trebuie să se adapteze, pentru că timpul nu va avea răbdare cu noi. Va trebui să fim mai pragmatici, să ne urmăm propriile interese și să înțelegem că doar așa vom putea să avem un viitor”, încheie Alexandru Balaș.