Efectele neașteptate ale evadării din monotonie pe TikTok sau YouTube
0Navigarea prin videoclipuri pe platformele de social media, în încercarea de a combate plictiseala, poate avea efecte dintre cele mai neașteptate, potrivit unor studii recente.
Cercetătorii au desfășurat experimente pentru a explora impactul psihologic al derulării rapide și săririi peste videoclipuri online în momentele de relaxare. Procedeele sunt cunoscute ca „zappare” (schimbarea rapidă a canalelor TV) și „scrollare” (derularea rapidă a conținutului pe dispozitivele digitale) în limbajul utilizatorilor. Iar experții le descriu drept „navigare superficială” și „schimbare frenetică a conținutului”. Reprezintă tot o dependență de social media, de care mulți nici măcar nu sunt conștienți, în încercarea lor disperată de a scăpa de plictiseală.
Există o teorie potrivit căreia plictiseala provine din schimbările de atenție care apar atunci când există o discrepanță între nivelul de implicare pe care oamenii îl simt și cel pe care și-l doresc. Doar că, potrivit rezultatelor paradoxale ale unui studiu, recent publicat în Journal of Experimental Psychology: General, utilizarea platformelor sociale precum TikTok, YouTube, X etc. pentru a combate plictiseala, poate avea un efect contrar celui scontat – în sensul că de fapt amplifică de fapt sentimentul de plictiseală. Iar alte studii vorbesc despre efecte mult mai grave.
Modelul feedback-ului plictiselii
O cercetătoare, expertă în psihologia plictiselii, Katy Y.Y. Tam,, a inițiat studiul după ce a observat că și ea, la fel ca majoritatea celor din jur, petrece mult timp derulând videoclipuri pe YouTube sau sărind peste scenele din dramele de pe Netflix. Comportamentul confirma viabilitatea unei teorii pe care o publicase în 2021, împreună cu mai mulți colegi, cunoscută sub numele de „Modelul feedback-ului plictiselii”.
Potrivit acestei teorii, plictiseala își are rădăcinile în schimbările de atenție care apar atunci când există o discrepanță între cât de implicați se simt oamenii și cât de implicați și-ar dori să fie.
Emoția neplăcută poate apărea atunci când o situație este lipsită de noutate sau semnificație, cum ar fi momentele în care oamenii încep să vizioneze un videoclip online și, nemulțumiți, derulează sau sar la următorul videoclip recomandat de algoritm.
„Trec repede de la un serial TV la altul, vizionând doar câte jumătate de episod”
La experimente au participat peste 1.200 de persoane, în mare parte studenți. Studiul demarat i-a permis lui Katy Tam să-și confirme teoria, demonstrând că oamenii trec de la un videoclip la altul în speranța că vor scăpa de plictiseală, când, în realitate, ajung să se plictisească și mai mult.
După ce au vizionat un videoclip lung de 10 minute, participanții au fost expuși la videoclipuri scurte, pe care le-au derulat de opt ori, devenind extrem de plictisiți. Un decalaj similar între plictiseală și satisfacție a fost observat și când au vizionat timp tot de 10 minute un documentar mai lung, comparativ cu situația în care le-a fost permis să sară peste secvențe.
O altă specialistă în studiul plictiselii, neimplicată în cercetare, Erin C. Westgate, profesor asistent de psihologie la Universitatea din Florida, a recunoscut: „Trec repede de la un serial TV la altul, vizionând doar câte jumătate de episod, înainte de a schimba canalul și a abandona acel program. Sunt convinsă că schimbarea frecventă a videoclipurilor nu este o strategie eficientă dacă urmăresc să am o experiență plăcută și captivantă. Așadar, alegerea cea mai bună este să vizionezi ceva până la capăt”.
Mitul despre mărimea textelor și impactul asupra cititorilor, demontat de studii
În schimb, când cercetătorii au încercat să verifice dacă efectul de plictiseală asociat cu schimbarea frecventă a videoclipurilor se aplică și în afara acestui context, rezultatele au fost mult mai neclare.
Cercetătorii au schimbat mediul de testare, trecând de la videoclipuri la articole despre natură și animale. Au recrutat, de această dată, participanți din diverse categorii, nu doar studenți.
În cazul articolelor, însă, efectul a fost diferit față de cel de la videoclipuri: nivelul de plictiseală a fost similar între cei care au citit un articol mai lung și cei care au avut posibilitatea să treacă rapid peste articole mai scurte.
Plictiseala - în creștere, într-o lume saturată de conținut disponibil non-stop
Rezultatele acestor studii se adaugă unui număr tot mai mare de dovezi științifice care sugerează că plictiseala este în creștere, în ciuda - sau poate chiar din cauza - lumii saturate de conținut accesibil în permanență.
Studiile arată că persoanele care se simt plictisite adesea își îndreaptă atenția către telefoanele lor, ca mai apoi să se plângă că sunt și mai plictisite.
Și navigarea „pe repede înainte” pe platforma de socializare X (Twitter) a fost asociată tot cu creșterea sentimentului de plictiseală.
Zappând și scrollând prin viață, spre nicăieri, devenim de fapt depresivi
Alte studii au arătat și că zapparea frecventă (schimbarea rapidă a canalelor TV), pe fondul suprasaturării informaționale și a fragmentării atenției, poate fi asociată și cu o creștere a sentimentelor de frustrare sau anxietate, mai ales atunci când utilizatorul nu reușește să găsească un program satisfăcător.
Iar în cazul scrollării constante, pe diferite device-uri (dispozitive digitale gen telefon, tabletă, laptop...), pe platforme precum rețelele sociale, pe lângă consumul pasiv de informații, au fost remarcate și dificultăți în menținerea atenției, fapt ce duce la o creștere a supraîncărcării cognitive, dar și efectul asupra sănătății mintale. Scrollarea excesivă, în special pe rețelele sociale, a fost asociată așadar inclusiv cu o creștere a anxietății și a depresiei.
În concluzie, cercetătorii subliniază că atât zapparea cât și scrollarea pot avea efecte negative asupra concentrării, atenției și sănătății mintale, mai ales atunci când sunt practicate excesiv, cum de altfel se și întâmplă în cele mai multe dintre cazuri.
„Când atenția îți este dispersată, e aproape imposibil să fii satisfăcut”
Un co-autor al studiului menit să confirme teoria „Modelul feedback-ului plictiselii”, profesorul de psihologie Michael Inzlicht, și-a amintit cu nostalgie de vremurile în care aștepta cu nerăbdare fiecare zi de joi pentru a viziona seriale precum „Cheers” sau emisiuni precum „The Cosby Show”.
Fascinant și derutat de creșterea fenomenului de plictiseală, profesorul a sugerat că această tendință se datorează lipsei de imersie (de concentrare, de implicare, de angajare într-o activitate), proces pe care l-a observat inclusiv în familie: fiul său joacă jocuri video și urmărește simultan „The Office”.
„Când ești complet absorbit de ceva, nu te simți plictisit. Dar atunci când atenția ta este dispersată, e aproape imposibil să fii satisfăcut”, a remarcat acesta.
Sfatul paradoxal al specialiștilor pentru a scăpa de plictis
Plictiseala, emoție neplăcută, dar cu un rol important, semnalează că există ceva mai plăcut de făcut, stimulându-i pe oameni să exploreze și să renunțe la activitățile care nu le oferă satisfacție. Cu toate acestea, oamenii par din ce în ce mai intoleranți la plictiseală.
În astfel de cazuri, sfatul paradoxal al specialiștilor este ca în loc să vă chinuiți să evitați plictiseala, să o acceptați! Înainte de a trece la altceva, răbdați puțin!
„Dacă suntem atât de concentrați pe evitarea plictiselii, asemenea unui animal care se mută din copac în copac fără a-și acorda suficient timp pentru a-și da seama ce caută, riscăm să nu descoperim niciodată ceea ce ne dorim. În cele din urmă, acel animal va muri”, a mai atras atenția profesorul de psihologie Michael Inzlicht.