„Stresul parental“, un fenomen tot mai întâlnit în familiile din România: cum se manifestă şi cum îl putem combate
0Statutul de părinte aduce schimbări pozitive în viaţa fiecărui adult, dar şi o reponsabilitate imensă pentru părinţi, care vor fi nevoiţi să îşi reorganizeze programul în funcţie de solicitările, nevoile şi dorinţele copilului. Însă, în ultima perioadă, tot mai mulţi părinţi ajung să apeleze la sprijinul psihologilor, din cauza a ceea ce putem numi „stres parental“.
Tot mai mulţi părinţi apelează la sprijinul psihologului, motivând că se simt foarte obosiţi, iar în spatele acestei oboseli se regăseşte o neputinţă susţinută mental de schimbările şi provocările din viaţa lor: căutarea unei bone, unei grădiniţe, revoluţia hormonilor la adolescenţi, plecarea de acasă a adultului în devenire, căsătoria copiilor.
Stilul părinţilor de a face faţă unor situaţii, pe care le percepe sau le vede stresante în viaţa copilului, poate provoca foarte uşor stresul parental, un fenomen tot mai răspândit în familiile din România.
„Această stare a părintelui influenţează şi starea copilului său, deoarece acesta nu ştie să se adapteze noii situaţii pe care o trăieşte“, explică psihologul Lenke Iuhoş.
Cum se manifestă „stresul parental“
Stresul parental se recunoaşte prin faptul că părintele simte că viaţa lui s-a schimbat, nu mai e ca înainte, e depăşit de situaţie, resursele financiare nu sunt de ajuns, nu are timp de propria persoană, vrea să evadeze din rolul de părinte şi are tendinţa de a se „răzbuna“ pe copil pentru aceste neajunsuri.
Factorii favorizanţi pentru dezvoltarea stresului parental se regăsesc cel mai adesea la părinţii rigizi, care consideră că nu trebuie să facă schimbări în viaţa copilului, ori la părinţii cu aşteptări prea mari, care nu dispun de suportul partenerului şi au un statut socio-economic scăzut.
„Un copil cu un părinte stresat poate dezvolta comportamente de copil agitat, un copil morocănos, plânge foarte uşor şi mai des decât alţi copii, nimic nu îi este pe plac, nu îi place nicio haină sau spaţiu de joacă, nu doarme bine, nu are poftă de mâncare sau chiar mănâncă foarte mult pentru a se autolinişti“, explică psihologul Lenke Iuhoş.
Cum combatem „stresul parental“
În opinia psihologului Lenke Iuhoş, adaptarea la situaţiile noi necesită prezenţa unor factori protectivi, care întăresc miraculos depăşirea situaţiilor dificile, iar cel mai important factor este suportul: o familie armonioasă cu relaţii bune în cuplu, prezenţa familiei extinse (bunici).
Totodată, specialistul ne recomandă să respectăm următoarele principii pentru a ne feri de stresul parental:
- Să acceptăm când copilul nu este într-o situaţie de dependenţă de părinte,
- Să fim un părinte flexibil şi deschis;
- Să îi oferim libertatea de a face alegeri proprii;
- Să încercăm să ne adaptăm, văzând situaţiile din viaţa noastră ca pe experienţe pozitive, de formare şi dezvoltare personală şi parentală;
- Să lăsăm ca acele conflicte mici, care ţin de răspunderea unui părinte, să fie rezolvate de către copil, sub atenta noastră îndrumare. Exemplu: ceartă între copii;
- Să acceptăm cum sunt ei şi să fim disponibili pentru ei;
- Să ne acordăm mai mult timp, să ne relaxăm.