Cel mai bun lucru pentru şcoala românească este tehnologizarea
0Accesul cât mai facil la informaţii sporeşte educaţia oamenilor, iar tehnologia se achită bine de acest aspect. Tehnologizarea şcolii e în derulare şi în România, chiar dacă nu cu un ritm accelerat.
Sistemul de învăţământ din România nu a fost încă schimbat radical de tehnologie, doar a fost niţel malformat. În bine. Profesorii caută cursuri online, folosesc videoclipuri pentru a-şi prezenta lecţiile mai bine şi chiar animaţii 3D. În urmă cu câteva luni am vorbit cu Gabriela Biţoiu, cadru didactic la şcoala generală 197 din Drumul Taberei, despre cum a integrat în fluxul de predare un proiector Epson.
Copiii sunt în ciclul primar, dar aceştia au deja acces la o programă digitală şi cursurile sunt, în primul rând, mai distractive şi interactive. Educaţia devine astfel tehnologizată şi mai puţin abstractă, greu de înţeles, plictisitoare. Echiparea clasei cu echipament potrivit a fost posibilă cu ajutorul părinţilor, aceştia au susţinut planul învăţătoarei.
Dacă te întrebi de ce contează cine accesează şi cine nu tehnologia, ei bine, e relevant datorită unor statistici prezentate într-un studiu din vara lui 2015. Astfel, 40% din şcolile de la oraş nu folosesc echipamente electronice în procesul educaţional, în timp ce 90% din părinţi consideră necesară folosirea dispozitivelor electronice în clase, iar 65% din aceştia apreciază că folosirea tehnologiei duce la asimilarea mai rapidă a cunoştinţelor.
Cele mai multe echipamente din România sunt folosite fie pentru a prezenta diverse proiecte realizate în PowerPoint, fie pentru a viziona filme. Totuşi, sunt puţini profesori cu iniţiativă, de aceea Epson a popularizat cazul învăţătoarei Gabriela Biţoiu.
Este de înţeles şi planul ei: e mult mai simplu, şi mai interesant, chiar şi pentru un cadru didactic să prezinte astfel o lecţie şi nu are senzaţia că vorbeşte pereţilor, copiii nefiind interesaţi. Astfel, având acces la un instrument digital, poate alterna sursele cu informaţii, revine la lecţie sau completează ceea ce prezintă cu un videoclip sau o prezentare terţe. Epson sustine că în România soluţia sa este cea de top, deşi nu este singura folosită. Cele clasice sunt însă dependente de un laptop şi nu poţi lăsa mai multe persoane să interacţioneze cu conţinutul afişat.
Un aspect interesant, acoperit şi în studiul citat, este că elevii ar trebui să aibă posibilitatea de a-şi folosi propriile echipamente - bring your own device, cum este cunoscut trendul în mediul corporate. Astfel, tipurile de echipamente electronice folosite in procesul educaţional sunt calculatoarele desktop (72,59%), videoproiectoarele (69,38%), imprimantel (51,98%), sistemele audio (39,13%), laptopurile (37,62%). În afara şcolii, în mediul familial, sunt expuşi folosirii de televizoare (87,19%), tablete (71,53%), PC-uri (70,94%), laptopuri (69,75%), imprimante (52,19%), sisteme audio (46,26%), DVD playere (38,55%) şi videoproiectoare (5,46%).
Tendinţa este spre dispozitive mobile, care se pot conecta destul de uşor şi la echipamente fixe, utilizate de regulă în săli de clasă. Mai mult, după cum observam în 2013, interes există - este multilateral -, iar actuala perioada a dezvoltării tehnologice îi educă de la vârste destul de fragede pe copii cu folosirea dispozitivelor. Mai trebuie doar integrate atât în societatea în care vor deveni adulţi, cât şi în şcoli, unde sunt educaţi.
Şi n-ar trebui pierdut din vedere un aspect important în procesul de învăţare. Timpul necesar pentru parcurgerea lecţiei este redus la jumătate, deoarece în maniera clasică profesorul trebuia să vină să scrie pe tablă, dar utilizarea unor astfel de proiecte integrate îi permite să distribuie mai rapid mesajul şi să verifice parcurgerea cerinţei.