Este universul nostru prins într-o gaură neagră? Descoperirile uimitoare ale Telescopului James Webb
0Observațiile realizate de Telescopul Spațial James Webb (JWST) asupra rotației galaxiilor din Universul timpuriu sprijină o teorie îndrăzneață: Universul s-ar fi născut și s-ar fi extins în interiorul unei găuri negre.
Această ipoteză, detaliată într-un studiu publicat recent în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society și relatată de Space.com, pune sub semnul întrebării modelele cosmologice actuale.
JWST, succesorul telescopului Hubble, a descoperit că majoritatea galaxiilor tinere observate în spațiul profund prezintă o rotație coordonată. Aproximativ două treimi dintre ele se rotesc în sensul acelor de ceasornic, iar restul în sens invers. Această distribuție contrazice așteptările inițiale, conform cărora rotațiile ar fi trebuit să fie distribuite aleatoriu.
Potrivit profesorului Lior Shamir de la Kansas State University, această descoperire ar putea indica faptul că Universul s-a născut cu o rotație proprie. Teoria cosmologiei găurii negre, susținută de fizicieni precum Nikodem Poplawski, sugerează că întregul nostru Univers ar putea fi interiorul unei găuri negre dintr-un alt univers mai mare.
Teoria susține că găurile negre pot genera noi universuri, iar Universul nostru ar putea fi rezultatul unui astfel de proces. În loc să colapseze într-o singularitate, materia extrem de densă dintr-o gaură neagră ar putea experimenta un recul violent, declanșând o expansiune rapidă - un posibil echivalent al Big Bang-ului.
„Dacă Universul nostru a apărut într-o gaură neagră rotativă, atunci rotația acesteia ar putea fi moștenită de Universul rezultat, explicând direcția preferată de rotație a galaxiilor”, explică Poplawski.
Dacă această teorie se confirmă, ar putea revoluționa înțelegerea noastră asupra formării Universului și ar putea implica faptul că fiecare gaură neagră din Universul nostru ar putea fi o poartă către un alt univers nou.
O altă posibilă explicație pentru observațiile JWST ar fi influența rotației proprii a galaxiei noastre, Calea Lactee, asupra măsurătorilor realizate. Dacă acest efect este real, ar putea implica necesitatea recalibrării măsurătorilor de distanță în Universul profund.
În orice caz, descoperirea unei rotații preferențiale a galaxiilor ridică întrebări fundamentale despre originea și natura Universului, deschizând noi direcții în cercetarea cosmologică.
„Dacă aceasta este într-adevăr situaţia, va trebui să ne recalibrăm măsurătorile de distanţă pentru universul profund”, a concluzionat Lior Shamir.
„Recalibrarea măsurătorilor de distanţă poate explica şi alte chestiuni cosmologice, aşa cum ar fi diferenţele dintre rata de expansiune a Universului şi marile galaxii care, conform măsurătorilor distanţei din prezent, par să fie mai bătrâne decât însuşi Universul”, a mai susţinut el.