Care sunt pădurile cel mai expuse riscului de dispariție
0Pădurile lumii se află sub o amenințare tot mai puternică a schimbărilor climatice și a secetei, iar un nou studiu realizat de Centrul de Cercetare Ecologică și Aplicații Forestiere (CREAF), în colaborare cu Universitatea Autonomă din Barcelona (UAB), a dezvăluit care dintre acestea sunt cele mai afectate.
Rezultatele arată că pădurile cele mai expuse riscului de dispariție se află în bazinul mediteranean, în sudul Australiei, în nord-vestul Amazonului și în Statele Unite. Studiul, condus de Pablo Sanchez-Martinez, cercetător la CREAF, aduce în prim plan o nouă metodă de evaluare a vulnerabilității pădurilor la secetă și furnizează informații cruciale despre modul în care schimbările climatice afectează ecosistemele forestiere.
Pentru a obține aceste concluzii, echipa de cercetare a adoptat o abordare holistică, evaluând pădurea ca un întreg ecosistem, luând în considerare modul în care diferitele organisme reacționează la condiții externe variabile. Acest lucru le-a permis să previzioneze impactul schimbărilor climatice la o scară mult mai mare, acoperind pădurile din întreaga lume.
Una dintre inovațiile semnificative ale acestui studiu este metoda sa de caracterizare a pădurilor în fața penuriei de apă. Cercetătorii au utilizat date fiziologice pentru a înțelege modul în care arborii reușesc să supraviețuiască în condiții de secetă, date evolutive și filogenetice pentru a afla cum s-a dezvoltat adaptarea la lipsa apei de-a lungul timpulu și au luat în considerare, de asemenea, date referitoare la sol și climă pentru fiecare biom din lume.
Potrivit lui Pablo Sanchez-Martinez, „datele fiziologice specifice fiecărei specii ne spun că mulți arbori mediteraneeni sunt foarte bine adaptați la secetă. Chiar și așa, modelul nostru sugerează că aceste păduri au un risc foarte mare de dispariție din cauza secetei”, întrucât „speciile foarte sensibile la secetă coexistă” cu episoade „tot mai recurente și mai lungi” de lipsă de apă.
Studiul a fost realizat de un echipa de cercetătorii formată din Pablo Sanchez-Martinez, Maurizio Mencuccini și Jordi Martinez-Vilalta și a fost publicat în revista Nature Ecology and Evolution.