Sfatul psihologului:cum putem gestiona boala secolului, stresul
0Într-o societate tot mai agitată, presaţi de grijile cotidiene, auzim în jurul nostru din ce în ce mai des cuvântul “stres”. De multe ori simţim, gândim sau acţionăm altfel decât ne-am fi dorit doar pentru că nu ştim cum să funcţionăm în anumite situaţii de viaţă. Stările noastre sunt confuze, acţiunile noastre nu-şi găsesc finalitate, gândurile ne presează şi tot mai des invocăm stresul.
Stresul poate îmbrăca multe forme, dar numitorul comun al acestora îl reprezină o stare generală de disconfort, o stare neplăcută, pe care de multe ori nu o putem controla şi care ne afectează starea de sănătate şi randamentul zilnic. Stresul este o reacţie a individului la exigenţele mediului înconjurător.
Atunci când ne aflăm într-o situaţie frustrantă, indiferent de natura acesteia, o resimţim ca pe o stare de stres. În ziua de azi, din nefericire, oamenii resimt stresul nu doar ca efect al unor experienţe traumatizante majore, ci tot mai des, ca pe un rezultat al experienţelor cotidiene de viaţă care acţionează în mod constant asupra noastră.
Sarcinile profesionale zilnice, programul de lucru, responsabilităţile casnice sau diverse forme de interacţiune la nivel social, care în mod firesc sunt parte integrantă din viaţa noastră, pot fi privite, în mod paradoxal, ca factori stresori. Stresul este un răspuns al organismului la situaţiile solicitante de viaţă, care acţionează în mod frecvent asupra noastră şi cărora nu le găsim soluţii adaptative adecvate.
Cum se manifestă stresul?
Efectele stresului sunt resimţite diferit, de la o persoană la alta, în funcţie de experienţele anterioare, prin care ne-am format modele rezolutive ale unor situaţii de viaţă, în funcţie de etapa de vârstă la care îl resimţim, precum şi în funcţie de vulnerabilităţile psihologice care există la nivelul fiecărei persoane. Stresul poate avea consecinţe în plan emoţional, comportamental sau chiar în plan somatic.
În plan emoţional, stresul este resimţit sub forma unor stări de nelinişte, de anxietate, furie, panică, depresie sau nervozitate. De obicei, persoanele afectate de stres trec prin schimbări dispoziţionale în mod frecvent, în funcţie de intensitatea stresului la care sunt supuşi. Din punct de vedere comportamental, principalele simptome ale stresului sunt schimbările obiceiurilor alimentare (lipsa poftei de mâncare sau mâncatul în exces), tulburările de somn, agresivitatea manifestată, atât la nivel comportamental, cât şi la nivel verbal, angajarea în activităţi cu caracter compulsiv, lipsa de iniţiativă în angajarea în activitaţi cu caracter social, precum şi orice alt comportament care se abate de la ceea ce facem în mod obişnuit.
Pe de altă parte, stresul se asociază cu alte comportamente nesănătoase, precum consumul de alcool, de droguri sau fumatul excesiv, comportamente care pot agrava şi mai mult consecinţele situaţiei în cauză.
La nivel somatic stresul se manifestă sub forma durerilor de cap, stărilor de greaţă, ameţelilor, durerilor musculare sau a tulburărilor de natură digestivă.
Toate aceste manifestări, perpetuate în timp, în mod frecvent, vor fi resimţite ca o stare generală de oboseală, epuizare şi disconfort. Expunerea pe termen lung la factori stresori, poate afecta orice categorie de organe, şi, în consecinţă, poate conduce la anumite boli sau afecţiuni cronice sau chiar fatale. Stresul afectează în special organele vitale precum inima, ficatul, pancreasul sau creierul şi poate cauza afecţiuni precum infarctul, atacul cerebral, cancerul sau diabetul zaharat. În acelaşi timp, expunerea permanentă la stres poate duce la scăderea imunităţii organismului.
A consemnat psiholog Andreas Hniatiuc
Citiţi continuarea articolului pe lapsiholog.com