Oamenii trăiesc mai mult datorită industrializării

Oamenii trăiesc mai mult decât oricând, arată un nou studiu care a comparat durata de viaţă a oamenilor moderni cu cea a grupurilor de vânători-culegători şi care a sugerat că industrializarea şi dezvoltarea începută în 1900 sunt responsabile pentru prelungirea vieţii.

Cercetătorii au descoperit că îmbunătăţirea condiţiilor noastre de viaţă, prin medicamente, salubritate şi o apă potabilă curată a scăzut rata mortalităţii în doar 100 de ani.

Astfel, în Japonia, vârsta de 72 de ani a devenit echivalentă cu cea de 30, în contextul în care probabilitatea ca o persoană de 72 de ani să moară este aceeaşi cu cea a unui vânător-culegător de 30 de ani, care a trăit în urmă cu 1,3 milioane de ani. 

Chiar dacă cercetătorii nu au analizat acest fenomen la nivel global, ei spun că tendinţa nu diferă de la ţară la ţară şi nici nu este influenţată genetic. 

Bebeluşii care se nasc acum prezintă riscuri de deces în prima parte a vieţii cu până la de 200 de ori mai mici decât dacă se năşteau în urmă cu un secol. Şi la vârste mai înaintate probabilitatea de a muri este mai mică decât în urmă cu patru generaţii, a susţinut antropolog evoluţionist Oskar Burger din Germania. 

„Cel mai probabil vom trăi mai mulţi ani. În prezent, vârstei de 70 de ani îi corespunde ceea ce înainte era 20 sau 30. Astăzi 72 de ani este noul 30“, a spus cercetătorul citat de „Discovery News“.

Burger şi colegii săi au vrut să obţină o perspectivă mai profundă, cu scopul de a înţelege mai bine biologia care determină cât de mult trăim. Ei au început prin a aduna rezultatele unui studiu publicat în 2007, care prezenta speranţa de viaţă a mai multor populaţii de vânători-culegători. Apoi au comparat aceste date cu cele din Suedia şi Japonia, unde oamenii se nasc cu cea mai mare speranţă de viaţă din lume. 

Comparativ cu populaţiile de vânători-culegători care trăiau la fel ca strămoşii noştri şi se bazau exclusiv pe propriile abilităţi pentru procurarea hranei, populaţiile care au acces la haine, la alimente şi la medicamente au înregistrat o creştere a duratei de viaţă.

Pentru ţările dezvoltate îmbunătăţirile au fost chiar mai mari, iar progresele cele mai importante s-au făcut în rândul mortalităţii copiilor. Pentru copiii de astăzi, născuţi în condiţii similare cu cele ale strămoşilor noştri, şansele de supravieţuire sunt cu 200 sau 300 de ori mai mari.

Scara îmbunătăţirii scade în ultimele decenii, dar diferenţele sunt încă semnificative. Un vânător-culegător de 65 de ani avea 5% risc să moară un an mai târziu, în comparaţie cu riscul de sub 1% al unei persoane de 65 de ani din Japonia. 

La vârsta de 15 ani, rata mortalităţii în rândul populaţiilor de vânători-culegători era de 100 de ori mai mare decât la japonezii de astăzi. Un vânător-culegător de 15 ani din trecut şi un suedez de 69 de ani din prezent prezintă aceleaşi riscuri de a muri într-un an. 

Deoarece îmbunătăţirile au fost atât de constante în ultimul secol, unii oameni de ştiinţă susţin că tendinţa va continua, urcând până la 85, 90 sau 100 de ani. Alţii, însă, cred că viitorul este imprevizibil. Acest lucru este valabil mai ales pentru că societatea a avut cel mai mult de câştigat prin eliminarea deceselor în rândul nou-născuţilor şi al copiilor.