Se apropie sezonul enterovirozelor. Un medic pediatru explică pașii corecți pentru a evita complicarea bolii

În copilăria mică, când sistemul imunitar este în construcție, un copil poate avea până la patru episoade de enteroviroză infecțioasă într-un an. Chiar dacă infecția cu enterovirusuri nu conferă imunitate, astfel de episoade devin mai rare pe măsură ce copilul crește. Cu toate acestea, nu doar bebelușii sau copiii mici pot fi afectați sever de boală în lipsa unor măsuri de îngrijire adecvate, ci și adolescenții pot dezvolta complicații în urma infecției cu un enterovirus.

Am întrebat-o pe dr. Cristina Mihăilă, medic pediatru în cadrul Hyperclinicii MedLife Titan, care sunt pașii corecți pentru îngrijirea la domiciliu a copiilor cu enteroviroză, precum și care sunt semnele și manifestările bolii în cazul cărora este necesar să fie duși la spital. Enterovirozele sunt boli infecțioase provocate de infecția cu un virus digestiv. Există peste 100 de tipuri de virusuri enterice, reprezentate cel mai frecvent prin rotavirusuri, norovirusuri, adenovirusuri,enterovirusuri, coronavirusuri sau astrovirusuri. Unele dintre ele se pot asocia cu forme respiratorii de boală (așa-numita „gripă de vară”), în timp ce altele dintre ele se pot asocia cu forme gastrointestinale sau cutanate (boala „mână-gură-picior”).

Rolul părinților și al bunicilor: să asigure mereu condiții de igienă 

 Aceste virusuri se răspândesc ușor în medii aglomerate și, prin urmare, apar preponderent în colectivități (grădinițe, școli, locuri de joacă etc.). Enterovirozele se transmit, în principal, pe calea mână-gură și sunt foarte contagioase, mai ales în primele zile de la debutul bolii. Cel mai frecvent sunt transmise fie prin contactul direct cu stropi de salivă sau de mucus provenind de la o persoană infectată (strănut, vorbire, respirație), fie în urma folosirii toaletei și prin nespălarea (corectă) a mâinilor ori prin contactul cu obiecte contaminate sau fructi si legume nespalate.

„Enterovirusurile apar mai frecvent în perioadele când temperatura ambientală crește (primăvara târziu, vara și la începutul toamnei), deoarece virusurile se multiplică mai rapid, iar copiii sunt expuși mai mult la contactul cu aceste enterovirusuri la locurile de joacă, în vacanțe – la piscine, la bazine și prin consumul de alimente contaminate. Părinții, bunicii sau alte persoane care însoțesc copiii trebuie să respecte condițiile de igienă, să se spele bine pe mâini cu apă și cu săpun, să spele sau să dezinfecteze mânuțele copiilor după ce aceștia au fost la locul de joacă. De asemenea, este bine să evite, pe cât posibil, să mănânce în parc”, a spus medicul pediatru.

Sugarii și copiii mici, predispuși la forme severe de boală 

Copiii mari, cu imunitate crescută, pot prezenta, de cele mai multe ori, simptome ușoare. La sugari și la copiii mici, însă, infecțiile enterovirale produc mereu semne și simptome sugestive, în funcție de agentul patogen ce a produs infecția, precum și de vârsta și de imunitatea copilului.

„La primele semne care ridică suspiciunea unei enteroviroze (febră, greață, vărsătură, dureri abdominale), adultul îngrijitor să supravegheze copilul acasă și să-i dea lichide să bea treptat. De asemenea, sunt recomandate sărurile de rehidratare, iar regimul alimentar trebuie să fie ușor (supe de rădăcinoase, de exemplu). Este important ca persoana din familie care îngrijește copilul să-i urmărească permanent starea, iar dacă face febră sau frisoane și dacă varsă, va trebui să-l ducă pentru a fi văzut de un medic pediatru sau de medicul de familie”, a spus dr. Mihăilă.

Dacă apar vărsături repetate și scaune diareice apoase, este un semnal clar că boala s-a agravat. Pe lângă efectul rapid de deshidratare și de pierdere a nutrienților din organism, starea generală a copilului va fi modificată și, consecutiv, se pot produce o serie de complicații: inflamații ale creierului (encefalite) sau ale învelișului creierului (meningite), inflamații la nivelul inimii (miocardite), conjunctivite etc.

„Sugarii și copiii mici, având o imunitate în formare, sunt predispuși la forme severe de boală. Însă sunt și cazuri de copii mai mari, de 10-14 ani, care pot avea o stare agravată, cu multiple vărsături și cu imposibilitatea de a se hrăni și de a se hidrata. În astfel de condiții, cel mai bine este să fie duși la spital, pentru analize și investigații, pentru monitorizare permanentă și pentru tratament cu perfuzii de reechilibrare”, a mai spus medicul pediatru.

Tratamentul, adaptat în funcție de nevoile copilului 

Măsurile de tratament trebuie adaptate de la caz la caz, în funcție de simptomele pe care le are copilul, de vârsta și de starea lui generală de sănătate. Pentru o adaptare cât mai bună a acestor măsuri, ar fi util ca îngrijitorii copilului să poată ține legătura prin telefon cu medicul pediatru curant sau cu medicul de familie.

Tratamentul medicamentos vizează doar atenuarea simptomelor, neexistând un tratament propriu-zis, care să acționeze asupra cauzei îmbolnăvirii. Antibioticele nu sunt eficiente în tratarea enterovirozelor fără complicații bacteriene, pentru că nu pot distruge virusurile. Ba chiar pot face mai mult rău, prin efectul lor asupra florei intestinale. „Nu există un tratament standard, specific, ci doar tratament simptomatic, suportiv, individualizat fiecărui pacient – cu regim alimentar, hidratare și săruri, antitermice, la nevoie , antispastice și antisecretorii”, a spus dr. Mihăilă.

Dincolo de tratamentul ce vizează îmbunătățirea stării bolnavului prin atenuarea simptomelor, există două obiective terapeutice majore, cu atât mai mult dacă apar vărsături repetate și/sau diaree: evitarea deshidratării și reechilibrarea florei intestinale.  

„Copilul care începe să verse trebuie supravegheat atent. După prima vărsătură este recomandată o pauză digestivă de 30 de minute, iar îngrijitorul nu trebuie să insiste cu lichidele sau cu mâncarea. Apoi, treptat-treptat, i se oferă copilului apă, ceai de mentă și săruri pentru rehidratare”, a explicat medicul pediatru.

În ceea ce privește regimul alimentar, după ce, în primă fază, accentul este pus pe oferirea unor soluții pentru creșterea consumului de lichide, ulterior se va avea în vedere introducerea unor alimente cât mai ușoare și preparate simplu: orez fiert, piure de morcovi, supe limpezi, banane (verzi), afine, brânză de vaci (bine stoarsă), albuș de ou (fiert), iaurturi probiotice.

„Pentru reechilibrarea florei intestinale este recomandată administrarea de probiotice, așa-numita terapie cu bacterii benefice. Probioticele sunt microorganisme vii ce contribuie la menținerea echilibrului florei intestinale. Administrate în cantități adecvate, ele contribuie la refacerea sănătății gazdei prin faptul că stimulează sistemul imunitar și protejează organismul împotriva virusurilor. Cele mai comune tipuri de bacterii benefice utilizate în acest tip de terapie sunt Lactobacilus ramnosus și Lactobacilus reuteri”, a precizat dr. Cristina Mihăilă.

Totuși, dacă copilul continuă să se simtă rău și să vomite, fără a se putea hidrata sau alimenta, este indicat să fie dus, cât mai curând, pentru un consult de specialitate sau la spital.

Bebelușii, puși la adăpost prin vaccinare, însă opțional

Enterovirozele nu oferă imunitate de durată sau permanentă, din cauza diversității mari de agenți patogeni din familia Picornaviridae și din cauza modului cum aceștia se răspândesc și interacționează cu organismul uman. Dintre tipurile de virusuri din această familie, cele mai periculoase pentru copiii cu vârste sub cinci ani rămân rotavirusurile, asociate cu o rată mare de deces prin sindrom diareic acut sever. (Asta după ce au fost excluse poliovirusurile, tot din familia Picornaviridae, prin vaccinul ce face parte din schema obligatorie de vaccinare.) „Rotavirusul este un virus cu efecte destul de agresive atât la sugari, cât și la copiii mici. Vaccinurile antirotavirus fac parte din schema de vaccinare opțională și se administrează, la cerere, de către medic. Se pot vaccina sugarii mici, cu vârste între opt și 24 de săptămâni. Formula de vaccin antirotavirus conține virusuri vii, atenuate și se administrează pe cale orală”, a mai spus dr. Cristina Mihăilă, medic specialist pediatrie în cadrul Hyperclinicii MedLife Titan. Așadar, respectarea măsurilor de igienă, vaccinarea și măsurile terapeutice ajustate în funcție de nevoile fiecărui copil, cu ajutorul medicului curant, îi pot face pe copii și pe părinți să depășească mai ușor un inerent episod de enteroviroză.