Mihaela Bilic face o retrospectivă a dietelor din cele mai vechi timpuri: „Soluţiile au fost cât se poate de radicale şi drastice“
0Mihaela Bilic a făcut o „istorie a slăbitului“ într-o postare pe reţelele de socializare. Nutriţionistul aminteşte că obsesia curelor de slăbire a început cu anii ’60, trăgând atenţia că doar prin stimularea sistemului nervos poate fi distrasă atenţia de la mâncare.
„O istorie a slăbitului...fără rezultat.
Orice început de an presupune şi o cură de slăbire pentru că, nu-i aşa, niciodată nu suntem suficient de slabi... sau de bogaţi. Regimul de slăbit nu este o invenţie nouă, oamenii s-au luptat dintotdeauna cu kilogramele în plus, iar o metodă uşoară şi eficientă de “a topi” grăsimea, n-a fost descoperită. Încă.
La o scurtă trecere în revistă a strategiilor legate de slăbit, constatăm cu tristeţe că foamea şi implicit mâncatul puţin, sunt sfinte. Dilema este cum reuşeşti să rabzi de foame?! Din antichitate până în zilele noastre soluţiile au fost cât se poate de radicale şi drastice: foame, frig, nesomn, mişcare, purgative, laxative şi, din sec XX, amfetamine.
Hippocrate, părintele medicinei, recomandă munca fizică grea înainte de masă, ca să gâfâi de oboseală. Şi pentru Soranus d’Ephese, medic din secolul II, soluţia este să dormi cat mai puţin şi să te mişti cat mai mult. În plus trebuie mâncat o singură dată în zi, un singur fel de mâncare rece, pe bază de legume, cu un pic de peşte sau carne. Încă din antichitate se recomandă deja consumul de laxative şi vomitive.
În evul mediu atitudinea rămâne aceeaşi, Avicenna pune accentul tot pe mişcare şi purgative care să împiedice digestia. Începând cu anul 1700 obezii erau sfătuiţi să doarmă puţin, să transpire mult şi să abuzeze de laxative. La Paris, doctorul Antoine Petit foloseşte oţet şi cafea neagră ca ajutor pentru slăbit, iar în Anglia doctorul Malcom Fleming prescrie ingestia de săpun ca să topească grăsimile.
Începutul secolului XX, deşi aduce o înţelegere mai bună a fenomenelor de calorimetrie şi efort muscular, vine cu regimuri de slăbire la fel de restrictive. Cura Guelpa se baza pe înfometare, nefiind permise decât apa şi ceaiurile, plus un purgativ pe bază de ulei de ricin. În anii ‘20 cura de lapte a doctorului Leven consta din consumul a 10 ceşti de ceai în primele 2-3 zile, apoi alte 10 zile în care se consuma exclusiv lapte cald parfumat cu vanilie, caramel sau cafea.
Această obsesie a curelor de slăbire se amplifică începând cu anii ‘60 şi de atunci interesul pentru siluetă “molipseşte” treptat toată populaţia, indiferent de vârstă, sex sau profesie. Jane Fonda povesteşte într-un film documentar cum a învăţat de la mama ei să-şi inducă voma, ca metodă de menţinere a siluetei şi ulterior cum a apelat la amfetamine pentru reducerea apetitului. Şi Audrey Hepburn, celebră pentru silueta ei filiformă, îşi ducea existenţa între episoade de bulimie şi anorexie, “presărate” din belşug cu medicamente psihotrope.
Lipsa de interes sau conspiraţie a industriei Pharma, este de mirare cum de nu avem încă un “leac” pentru obezitate, iar oamenii se chinuiesc şi rabdă de foame acum, în secolul XXI, aşa cum o făceau şi în antichitate. Nu suntem dotaţi cu mecanisme naturale de slăbit, iar foamea este o senzaţie de care nu putem uita niciodată! Cât despre voinţă, slabă speranţă că ne putem abţine pe termen lung, nu putem schimba instinctele indiferent de efortul pe care-l facem. Capul, nu corpul, trebuie blocat şi potolit ca să nu mai fie cu gândul la mâncare, mintea noastră e neobosită şi insaţiabilă când vine vorba de poftă şi plăcere.
Aşa că întrebarea care rămâne e următoarea: cât să fim de fericiţi, entuziasmaţi, îndrăgostiţi, satisfăcuţi, împliniţi, liniştiţi, iubiţi ca să nu ne mai trebuiască mâncare?! Iar în lipsa acestei stări de bine autentice şi plenare, nu e de mirare că singurele medicamente ce funcţionează sunt psihotropele. Doar prin stimularea sistemului nervos ne putem distrage atenţia de la mâncare, însă toate produsele psihotrope au fost treptat interzise - spre binele nostru, spun ei. Eu cred că avem obiective diferite, iar societatea nu are nevoie ca noi să fim alerţi, vigilenţi, neadormiţi, independenţi... şi mai puţin consumatori”, scrie Mihaela Bilic pe o reţea socială.