Mic ghid de supravieţuire după concediere

Pierderea locului de muncă poate produce o traumă emoţională aproape la fel de mare precum pierderea unui apropiat, spun psihologii, iar depăşirea ei este adesea extrem de dificilă.

Indiferent că se întâmplă prin concediere sau restructurare, pierderea locului de muncă este un eveniment traumatizant din punct de vedere psihologic. El poate afecta echilibrul emoţional la fel de mult precum un divorţ sau chiar precum pierderea unei persoane dragi, avertizează specialiştii. 

Persoana în cauză poate avea senzaţia că pierde controlul şi poate deveni depresiv. De la şocul anunţului şi până la acceptarea situaţiei, există o succesiune de trăiri emoţionale despre care psihologii spun că sunt fireşti -  desigur, atâta vreme cât ele nu devin extreme.

Şocul 

Oricât de multe semne ar fi avut o persoană că urmează să fie concediată/restructurată, anunţul are întotdeauna un impact emoţional puternic. Iar când nu există indicii cu privire la pierderea locului de muncă, el poate fi şocant. 

Maria F. (29 de ani) din Bucureşti a trecut printr-o asemenea experienţă în vara anului trecut.

„Era o zi ca oricare alta, lucram la birou, când am fost sunată de o colegă de la resurse umane. Până în momentul în care mi-a dat anunţul nu am bănuit ce urmează: «Ştii situaţia firmei şi îmi pare rău să te anunţ că te afli pe  lista celor restructuraţi». A început apoi să-mi vorbească despre salarii compensatorii, hârtii, semnături, dar toate informaţiile îmi treceau pe lângă urechi, pentru că eram în stare de şoc. Mi-a luat ceva vreme să conştientizez că fusesem concediată şi că nu se mai poate face nimic“, povesteşte Maria. 

Psihologul Roxana Voicu spune că este normal ca o persoană care-şi pierde locul de muncă să aibă un şoc. „Niciodată nu poţi fi suficient de pregătit emoţional pentru o asemenea veste“, spune Roxana Voicu. 

Negarea

„Nu mi se poate întâmpla mie asta!“. Acesta este, de regulă, primul gând la primirea neplăcutei veşti legate de concediere. Psihologul spune că este vorba despre un mecanism defensiv care apare în mod firesc în situaţii de şoc. Refuzul de a accepta realitatea ne oferă timpul necesar pentru a putea accepta situaţia neplăcută în care ne aflăm. 

Furia 

Vestea neaşteptată a concedierii implică un consum emoţional puternic, care generează tensiuni nervoase. „În general, este foarte important să ne exprimăm emoţiile, iar în asemenea cazuri, să ne exteriorizăm furia, dar într-o manieră sănătoasă, constructivă. Nu ar trebui să ne direcţionăm revolta către o altă persoană, să facem acuzaţii de tipul: «Tu eşti de vină pentru ce mi se întâmplă!» Terapeutic, această abordare nu funcţionează“, spune psihologul Roxana Voicu. 

Ne ajută însă foarte mult să fim oneşti şi să recunoaştem că suntem furioşi şi că pierderea locului de muncă ne doare. 

Depresia

Odată „digerată“ vestea concedierii şi conştientizată situaţia reală, urmează, inevitabil, o stare de apatie, care poate merge până la depresie. Persoana în cauză îşi pierde speranţa că va găsi un nou loc de muncă, mai ales în situaţia economică actuală. Sentimentul de neputinţă este urmat de cel de indiferenţă. Unele persoane rămân „blocate“ în această etapă, nefiind capabile să se elibereze de durere şi să treacă la următoarea.

Acceptarea

Doar după ce reuşim să ne împăcăm cu ideea pierderii serviciului ne vom putea mobiliza pentru a merge mai departe, spun psihologii. „Ar fi sănătos şi funcţional ca de la primirea veştii concedierii şi până la acceptarea ei să treacă două-trei săptămâni. Însă nu toţi oamenii se pot mobiliza într-un timp atât de scurt“, potrivit psihologului Roxana Voicu. 

Concedierea este mai uşor de acceptat când persoana în cauză este capabilă să conştientizeze că nu este singura într-o astfel de situaţie. Chiar dacă ea îl percepe ca fiind cel mai dureros lucru cu putinţă, trebuie să realizeze că multe alte lucruri mai grave se pot întâmpla în viaţă şi că fiecare dintre noi trece prin momente bune şi rele. 

Evaluarea

Pierderea locului de muncă este o situaţie de criză, iar din punct de vedere psihologic, ea presupune nu doar o ameninţare, ci şi o oportunitate. În primele etape ale recuperării, ideea că o concediere ar putea aduce beneficii poate părea absurdă, dar după acceptarea ei, este momentul unei autoevaluări obiective, fără a ne victimiza, dar şi fără a ne culpabiliza prea mult.

„Ar fi bine să putem descoperi unde am greşit, care este contribuţia noastră la ceea ce s-a întâmplat. Pentru că există, cu siguranţă, lucruri la 

care nu am excelat şi pe care le putem perfecţiona“, mai spune psihologul. Paşii următori ar trebui să fie crearea unui CV şi căutarea unui nou serviciu.

Fiţi activi!

Trecerea de la un stil de viaţă dinamic la unul inactiv poate fi un motiv de depresie. Căutarea unui nou loc de muncă nu este o activitate suficient de antrenantă, aşa încât este foarte indicat ca, în paralel, să aveţi şi alte preocupări. Vă puteţi propune, de exemplu, să faceţi voluntariat sau să să rezolvaţi diverse probleme amânate. La fel de important în această perioadă de căutări este să fiţi realişti în legătură cu timpul necesar găsirii unui serviciu. „Uneori, trebuie să depunem sute de CV-uri pentru a fi chemaţi la 10 interviuri. Din experienţa clinică, pot să vă spun că multe persoane se simt copleşite după ce depun 10-20 de CV-uri şi nu sunt chemate la interviuri“, spune psihologul Roxana Voicu.