Supraviețuitoare a Holocaustului, despre atacul Hamas asupra Israelului: „Nu m-am putut abține să nu mă gândesc că istoria se repetă”

O supraviețuitoare a Holocaustului, care a fost martoră a atacului lansat de Hamas asupra Israelului, a dezvăluit motivul pentru care asaltul grupării islamiste palestiniene a fost mai rău decât cel al regimului nazist, relatează Daily Mail.

Mirjam Beit Talmi Szpiro, născută în anul 1935, avea doar trei ani atunci când casa ei din Germania a fost atacată în Noaptea de Cristal, în timpul căreia liderii naziști au comis o serie de masacre împotriva populației evreiești. 

Părinții eu au fost duși în lagăre de concentrare - tatăl ei la Auscwhitz și mama ei în Ghetoul Litzmannstadt – unde au și murit. 

Szpiro, care a locuit ani de zile în Anglia, a emigrat în Israel la 10 ani după terifiantul incident din 1938. Israelul a devenit pentru ea un refugiu. 

„La zece ani după conflict, am emigrat în Israel, o țară care m-a primit și a devenit casa mea. Un loc relativ liniștit. Un loc, pentru mine, care îmi dădea siguranță”, a scris ea pentru CNN. 

Acesta este și unul dintre motivele pentru care atacul Hamas asupra comunității sale din kibbutzul Zikim, în luna octombrie, a fost mai rău decât grozăviile pe care femeia le-a îndurat în copilărie, întrucât locul pe care îl numea acasă a fost din nou distrus. 

Liniștea nu mai învăluia kibbutzul Zikim, „focurile de armă” reușit să distrugă „sentimentul de refugiu pe care îl trăisem acolo”, a spus Szpiro. 

„Refuz să-mi pierd speranța”

„În fața terorii, mi-am spus: Nu mi-e frică. Nu știu ce este frica. Sunt obișnuită cu asta”. 

Conform oficialilor israelieni, în jur de 240 de persoane au fost luate ostatice în timpul atacurilor lansate de Hamas, soldate cu aproximativ 1.200 de persoane, în majoritate civili. 

Femeia a mărturisit că a stat ascunsă în camera ei timp de 12 ore după ce a auzit oameni înarmați în fața casei sale. 

„Nu m-am putut abține să nu mă gândesc că istoria se repetă”, a spus ea. 

„Grație curajului unității militare din Zikim, eu și restul membrilor kibbutzului am supraviețuit. Dar, din nou, atât de mulți alții nu au supraviețuit”, a mai transmis femeia. 

Ea a fost din nou nevoită să-și abandoneze casa. În prezent, ea și-a luat cu o ea doar o valiză și stă într-o cameră de hotel de aproape patru luni. 

„Am plecat de acasă, împachetând în doar o jumătate de oră, cu un sentiment tăcut de deja vu”, a spus ea.  

 „Refuz să-mi pierd speranța”, a mai mărturisit femeia. 

Întrucât sâmbătă, 27 ianuarie, este marcată Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, Mirjam a declarat că această zi nu este la fel ca cele din anii precedenți, explicând: „Pentru mine, această Zi de Comemorare a Victimelor Holocaustului este diferită. Ea nu reprezintă doar trecutul, ci și prezentul. Poate că flăcările din Noaptea de Cristal s-au stins, dar alte focuri, aprinse pe 7 octombrie, au distrus din nou case, vieți și vise".