Povestea incredibilă a unui muncitor irlandez îngropat de viu într-un sicriu timp de 61 de zile
0Mick Meaney a ținut prima pagină a ziarelor când a bătut un record mondial în 1968, dar s-a întors în Irlanda fără niciun ban.
Era anul 1968 și muncitorul irlandez nu avea nici măcar o liră, dar credea că, dacă va sta sub pământ într-un sicriu mai mult decât oricine altcineva, lumea își va aminti numele său.
La 21 februarie același an, binevoitori și echipe de televiziune i-au urmărit sicriul în procesiune pe străzile din Kilburn, inima comunității de emigranți irlandezi din Londra. Ei au urmărit cum Meaney a fost coborât într-o groapă din curtea unui constructor, potrivit The Guardian.
Sicriul era îngropat în pământ, cu excepția unei țevi pentru aer prin care puteau fi coborâte alimente și lichide. Obiectivul lui Meaney, de a bate recordul mondial și de a-și revendica faima și averea, era de 61 de zile.
„Tatăl meu a fost un om mândru de Tipperary”, spune fiica sa Mary Meaney într-un documentar. "Era un alt irlandez, care acum sunt numiți irlandezii uitați, care lucrau acolo cu târnăcopul și lopata și trimiteau banii înapoi la familiile lor, în vremuri marcate de sărăcie".
Meaney, puternic și cu o constituție robustă, a vrut să devină campion la box, dar o accidentare i-a pus capăt visului și a ajuns să sape tuneluri în Londra. Când un accident l-a prins pentru scurt timp sub dărâmături, a rămas calm, iar o altă ambiție l-a cuprins: să dețină recordul pentru cel mai lung timp petrecut îngropat de viu.
Nebunia a început în California în anii 1920 - în SUA au apărut și alte concursuri de anduranță neobișnuite, cum ar fi cel mai lung timp petrecut în vârful unei prăjini, hula hooping sau dans - iar în anii 1960 recordul neoficial a fost atribuit unui texan pe nume Bill White. Autointitulat „cadavrul viu”, White și-a făcut o carieră din a fi îngropat pentru a promova diverse afaceri și a îndurat o perioadă de 55 de zile sub pământ.
Pentru a stabili un nou record, Meaney, în vârstă de 33 de ani, a făcut echipă cu Michael „Butty” Sugrue, un artist de circ devenit și impresar în comunitatea irlandeză din Londra. Sugrue a organizat un priveghi la un pub, în timpul căruia Meaney a fost pus în sicriu. Un camion a transportat sicriul la o curte deținută de un antreprenor, Mick Keane, care a alocat o parte din teren pentru bizara cascadorie. O trapă care se deschidea într-o cavitate de sub sicriu, care era puțin mai mare decât un sicriu obișnuit, servea drept toaletă.
„Am dormit foarte bine noaptea trecută”, i-a spus Meaney unui prezentator de știri TV în a doua zi, vorbind de la un telefon montat în sicriu. El și-a stabilit o rutină: se trezea la 7 dimineața, făcea exerciții compatibile cu izolarea, își hidrata corpul cu unguent, mânca, citea cărți și ziare și vorbea cu oamenii la telefon.
Celebrități precum boxerul Henry Cooper au conversat cu bărbatul înmormântat, dar interesul a scăzut pe măsură ce săptămânile treceau - războiul din Vietnam și asasinarea lui Martin Luther King au dominat atenția. Totuși, Sugrue a adunat dansatori, muzicieni și jurnaliști pentru ceea ce a fost numit „învierea” lui Meaney, după 61 de zile, pe 22 aprilie.
Sicriul a fost dezgropat și transportat pe un camion, pe lângă mulțimile care îl aclamau, înapoi la pub. Când a fost scos capacul, Meaney, cu ochelari de soare pentru a-și proteja ochii, a zâmbit. „Mi-ar plăcea să mai stau încă o sută de zile”, a declarat el presei. „Sunt încântat să fiu campionul lumii”.
Norocul nu a venit niciodată - s-a afirmat că Sugrue și-a înșelat vedeta. Un turneu mondial și un contract de sponsorizare cu Gillette nu s-au materializat niciodată. „În toate domeniile vieții există oameni care te folosesc”, a spus Mary Meaney, care avea trei ani când tatăl ei s-a întors în Irlanda. „S-a întors fără nici măcar prețul unei sticle de lapte în buzunar.”
Faima s-a dovedit efemeră. Niciun reprezentant al Guinness Book of Records nu a înregistrat fapta lui Meaney, iar un artist funerar rival pe nume Tim Hayes, care a petrecut mai puțin timp sub pământ într-un sicriu de dimensiuni normale, i-a contestat acreditările de campion. Mai târziu, în 1968, o fostă călugăriță pe nume Emma Smith s-a îngropat timp de 101 zile sub un bâlci din Skegness.
Meaney s-a angajat la consiliul regional din Cork și a murit în 2003. „Putea trăi o viață obișnuită, ca un om din clasa muncitoare, dar tânjea după această viață extraordinară”, a declarat Mary Meaney.