Povestea celui mai bogat sat din Ucraina, aflat la graniţa cu România. Paradoxul castelelor din Nyzhnia Apșa
0La marginea Ucrainei, chiar lângă granița cu România, se află Nyzhnia Apșa, considerat „cel mai bogat sat din țară”, o așezare unde casele nu mai seamănă cu locuințele obișnuite, ci cu adevărate palate.
Dacă treci granița din România înspre regiunea Transcarpatia din Ucraina și înaintezi prin satele din zonă, peisajul rural pare, la început, unul obișnuit. Dar, după câțiva kilometri, apare un loc care rupe complet monotonia.
Nyzhnia Apșa, despre care mulți spun că ar fi „cel mai bogat sat din Ucraina”, iese imediat în evidență prin casele sale imense, împodobite cu turnuri, coloane și fațade care amintesc mai degrabă de palate decât de locuințe rurale. Unele au chiar 30, 40 sau 60 de camere, iar în curți se pot zări sere, grădini îngrijite, piscine și saune, un contrast izbitor cu multe dintre satele din zonă.
Istoria castelelor de la graniţa cu România
Paradoxul apare însă imediat ce treci de impresia inițială, pentru că multe dintre aceste clădiri uriașe sunt aproape nelocuite.
„Satul arată la fel de bine ca și Concha-Zaspa. Fiecare casă are mai multe etaje și 30, 40, uneori chiar 60 de camere. În curte se află sere, grădini, piscine și saune. Dar există o nuanță: oamenii locuiesc acolo în 1-2 camere. Restul sunt închise.
Se întâmplă ca aceste case să fie complet goale, iar proprietarii să locuiască în vechile căsuțe. Motivul este încălzirea scumpă. De aceea, astfel de palate sunt de obicei închiriate turiștilor sau noilor locuitori ai satului”, potrivit unui material video distribuit pe TikTok de @polinashtern şi apoi pe YouTube.
Astfel de clădiri impunătoare au început să apară încă din anii 1980, când mulţi români-ucraineni din sat au plecat la muncă peste hotare ori au reuşit să facă adevărate averi din comerţul cu alcool și floarea-soarelui.
Opulență și sărăcie
Deși arhitectura satului a cunoscut o adevărată explozie de înălțime și fast, contrastul dintre lux și realitatea de zi cu zi rămâne izbitor. Casele uriașe, cu turle și fațade somptuoase, coexistă cu semne evidente ale unei vieți rurale modeste, care nu a dispărut niciodată cu adevărat.
Astfel, pe multe străzi, printre clădirile care se profilează impozant, una mai înaltă decât cealaltă, se strecoară gospodării vechi, cu acoperișuri modeste, autoturisme uzate și grădini care par abandonate.
„Acolo încă mai pot fi găsite mașini vechi, din ferestrele clădirilor neterminate iese fân, iar curțile sunt acoperite de iarbă. Cu toate acestea, a construi mai sus decât vecinul este o tendință locală”, potrivit aceleiași surse.
Peisajul rezultat este o împletire neobișnuită de prosperitate afișată și sărăcie discretă, un amestec care povesteşte istoria unei comunități ambițioase, hotărâte să-și etaleze succesul, chiar dacă traiul de zi cu zi rămâne, pentru unii locuitori, unul simplu și adesea dificil.