Povestea boierului Tache Anastasiu, numit și „Pașa cu trei tuiuri”, căruia sătenii i-au refuzat sicriul în cimitirul satului

Dimitrie P. Anastasiu, cunoscut ca Take Anastasiu, a fost un important om politic, senator si prefect al judeţului Tecuci, însă și era considerat un „om hain şi răzbunător, care a atras ura ţăranilor”.

Tache Anastasiu (n. 1838-d.1900) este cunoscut ca fiind un personaj politic important. Între anii 1877-1878 şi 1881-1891 a fost prefect al judeţului Tecuci, apoi deputat şi senator pentru judeţele Tutova, Tecuci şi Covurlui, ceea ce îi va atrage și porecla de „Paşă cu trei tuiuri”.

Deși a fost un mare politician, Tache Anastasiu nu a fost deloc iubit de sătenii din zona Călmățui, acolo unde avea moșia.

„Mare proprietar de pământuri, dar şi un bun organizator, urmărea întotdeauna să obţină cât mai mult profit de pe moşiile sale, în condiţiile în care preţurile tocmelilor agricole erau scumpe. Obişnuia să aducă ţărani, muncitori de prin alte zone ale ţării, pe care îi plătea cu bani puţini pentru muncile agricole de pe moşia sa, lipsindu-i astfel de venituri pe ţăranii de pe moşiile sale”, după cum au relatat istoricii. 

La conacul de la moşia Călmăţui a construit un foişor deasupra conacului pentru a supraveghea mai bine lucrările ţăranilor pe câmpurile lui. Se spune că la moartea lui a fost o răscoală, iar sătenii au refuzat să fie îngropat în cimitirul satului

„Cu toate că a fost un bun organizator, priceput în afaceri, caracterul său egocentrist şi lipsa de respect faţă de urmaşii săi au atras antipatia semenilor lui. Intră în viaţa particulară a oamenilor şi a familiilor lor, deşi el nu a spus nimic, niciodată, de familia lui, de neamul din care se trage”, după cum spune “Vocea Covurluiului” la 1888.

  Presa vremii despre Tache Anastasiu:„imoral, perfid, ipocrit”

Potrivit istoricilor, presa vremii îl cataloga drept „imoral, perfid, ipocrit, devine stăpânul a trei moşii pe Valea Călmăţuiului şi la Ţigăneşti, este atât de aprig urât de ţăranii exploataţi, încât nici sicriul nu îl primesc să fie înmormântat în cimitirul lor şi e adus noaptea, pe furiş, la conac”. 

Scriitorul Victor Ion Popa în nuvela „Pașa cu trei tuiuri” scrie despre Tache Anastasiu, arătând că țăranii nu au vrut să-i primească trupul neînsuflețit în biserică din Călmățui.

Take Anastasiu a murit în anul 1900, moment în care se spune că țăranii s-au adunat în faţa Bisericii şi au împiedicat intrarea cu sicriul în lăcaşul de cult. Mai grav, s-ar fi opus ca trupul acestuia să fie înmormântat în acelaşi cimitir cu rudele lor. Familia a fost dus înapoi la conac şi apoi l-au îngropat noaptea, pe furiş.

Academia va intra în posesia proprietăţilor lăsate în testamentul lui Take Anastasiu în anul 1910, după ce acest testament a fost atacat de fratele lui Take, o persoană la fel de controversată.

Academia Română a împărţit moşia sătenilor, păstrându-şi pentru sine câteva suprafeţe de teren cu vii şi păduri, precum şi conacele pe care le vor transforma în şcoli, răspunzând astfel condiţiei testamentare.

Tot Academia i-a consacrat o cruce înaltă, din marmură neagră, aşezată pe cavoul unde „paşa cu trei tuiuri” îşi doarme somnul de veci alături de soţia sa.

Mormântul se află în cimitirul satului Călmăţui, lângă biserica ctitorită de unchiul său, din imediata vecinătate a conacului.