Obiceiuri la romii căldărari sau spoitori: căsătoria la 10 ani, invocarea ploii, lăutari la capul mortului

Publicat: 29.04.2023 23:15

Reprezentanții Muzeului Dimitrie Gusti, care derulează un proiect de promovare a patrimoniului cultural imaterial al minorității rome, ne povestesc despre tradițiile romilor.

Reprezentarea Păpărugii

Căsătoria, din copilărie

Căsătoria la căldărari, în a doua jumătate a secolului trecut, avea loc la vârste de căsătorie, respectiv fetele se măritau la 10-12 ani. Avea loc înțelegerea între părinți, urma logodna și se pregătea nunta. În vremea practicării nomadismului, nunțile se desfășurau pe islazul unei comune.

Pe locul ales se ridicau corturile și avea loc petrecerea care ținea câteva zile. Aceste nunți erau o atracție pentru români, mai ales datorită muzicii. Dacă fetele purtau părul împletit în trei cozi, femeile aveau părul împletit doar în două cozi și purtau basma.

În prezent, se mențin căsătoriile de la vârste fragede, dar vârsta medie a crescut cu câțiva ani datorită campaniilor de informare și conștientizare a efectelor negative ale căsătoriilor la vârste mici, derulate de mediatori sanitari și reprezentanți ai romilor.

Păpăruga, invocarea ploii

Păpăruga este un ritual de invocare a ploii la căldărari. Se obișnuia ca fetele necăsătorite să își pună frunze de păpărugă în jurul brâului și să cânte: „Păpărudă rudă / Vino de ne udă / Cu găleata plină“.

Bairamul

Bairamul era considerată cea mai importantă sărbătoare a spoitorilor. Ea se ținea la o săptămână după Paști și consta în sacrificarea mieilor pentru sănătate, urmată de o masă rituală, la care sunt invitați rude, vecini, chiar și trecători.

În general, se taie mai mulți miei, în funcție și de posibilitățile materiale. Nu se organizează masa în fiecare curte, ci pe grupuri. Spoitorii țin și Paștile ortodox. Ei merg la biserică în noaptea de Înviere, unde dau un miel de pomană.

Lăutari la capul mortului

Există obiceiul, ca și la români, la moartea spoitorilor, să se aducă lăutari. Acest lucru se întâmplă în majoritatea cazurilor, existând excepții când familia nu dorește ca jalea să fie foarte mare, întrucât se consideră că muzica de la înmormântare sporește durerea rudelor pentru pierderea tânărului decedat.

Un specific este acela că groapa nu este săpată niciodată de către rude. Mai mult, potrivit unor interlocutori, groparii sunt întotdeauna români care sunt plătiți, situație valabilă mai ales în ultimii 20-30 de ani. De altfel, și pentru prepararea mâncărurilor pentru masa de pomană sunt angajate femei românce.

Vezi și:

Musulmani din Dobrogea, în picturi din patrimoniul României. Figuri şi peisaje emblematice pentru exotica regiune

Cum dispuneau boierii de romii robi: „Am dat sfintei mânăstiri Moldoviţa ţiganul meu cumpărat“

Reacția BOR la decizia lui Dorin Cioabă de a da Biserica în judecată pentru robie

Proiectul predefinit ROM(a)NOR Interferences este implementat de Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” cu sprijinul financiar al Granturilor SEE 2014 - 2021 prin Programul RO-Cultura.

Deși romii sunt o minoritate istorică în România, distanța socială dintre ei și români continuă să se mențină, stereotipurile și prejudecățile rămânând principalii vectori care îi descriu în mentalul populației majoritare. Pornind de la aceste considerente, ne propunem revitalizarea moștenirii lor culturale“, spun reprezentanții Muzeului Dimitrie Gusti.

Prima dovadă a prezenței romilor în țara noastră datează din anul 1385.