Video Minunea dezvăluită de călugărul Arsenie Boca: „Lângă noi era o făptură parcă om, parcă fiară, cu barba până la pământ” VIDEO

Trecut în rândul sfinților de Biserica Ortodoxă Română, Arsenie Boca a devenit, mai ales după moartea sa, subiectul unor relatări exagerate despre minunile pe care le-ar fi săvârșit. A fost, la rândul lui, martor al unor întâmplări stranii.

Încă din anii ‘90, duhovnicul Arsenie Boca a fost numit de numeroși români „sfântul Ardealului”, chiar dacă trecerea sa în rândul sfinților a fost aprobată de Biserica Ortodoxă Română abia zilele trecute.

Al doilea sfânt de la Mănăstirea Prislop

Odată cu canonizarea sa, mănăstirea Prislop din Hunedoara are doi sfinți: sfântul Arsenie de la Prislop și sfântul Ioan de la Prislop - cel de-al doilea, de asemenea, călugăr, fiind canonizat la începutul anilor ‘90.

Despre pustnicul Ioan se spune că a trăit în urmă cu cinci secole într-un sat din Ţara Haţegului, şi a intrat de tânăr în obştea călugărilor.

Sihastrul Ioan şi-a săpat singur în stâncă o chilie întunecoasă, şi s-a retras în singurătate. Nu se cunosc informaţii despre cât a trăit Ioan şi nici unde a fost înmormântat, însă chilia sa, devenită loc de rugăciune pentru vizitatorii mănăstirii, este dovada existenţei sale.

Sfântul Ioan de la Prislop a fost canonizat în 1992 şi este sărbătorit în 13 septembrie, cu o zi înainte de hramul mănăstirii. Este mai puțin popular decât „Sfântul Ardealului”, al cărui mormânt, aflat în apropierea fostei chilii a lui Ioan, a devenit loc de pelerinaj pentru numeroși români.

Arsenie Boca a devenit mult mai cunoscut românilor ca pustnicul medieval, mai ales după moartea sa, din 28 noiembrie 1989.

Minunile lui Arsenie Boca au înflorit după moartea sa

În anii următori, mormântul său de la Mănăstirea Prislop din Hunedoara (video) a devenit un loc tot mai aglomerat de pelerini din toate colțurile României, mulți încredințați de minunile pe care acesta le-ar fi săvârșit în timpul vieții: vindecări miraculoase, capacitatea de a se teleporta, darul de a prezice viitorul sau stăpânirea forțelor naturii.

„În lucrarea părintelui Arsenie avem şi cazuri de vindecări miraculoase. A vindecat un orb pe care mai întâi l-a spovedit şi l-a împărtăşit şi apoi i-a zis să iasă din biserică. Cei prezenţi au zis să-l ajute fiind orb, dar părintele i-a oprit zicându-le să-l lase să meargă singur. Ajungând la uşă bolnavul a zis: „Măi fraţilor, eu văzs”. În acel moment i-a revenit vederea pentru toată viaţa. Un om paralizat la par a fost dus cu căruţa la mănăstire şi părintele i-a zis să coboare din căruţă. El a coborât şi de atunci a mers normal”, scriau autorii cărţii „Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca”, în 2008.

Deși multe dintre ele provin de la oameni care nu l-au cunoscut, relatările despre miracolele atribuite lui Arsenie Boca au atras an de an tot mai mulți români la mănăstirea din Țara Hațegului.

Revelația lui Arsenie Boca

Una dintre puținele mărturii neobișnuite despre revelațiile sale ar fi fost făcută chiar de către Arsenie Boca, într-un manuscris publicat de preotul Streza Nicolae în cartea cu titlul „Catisme ale Părintelui Arsenie Boca pe Muntele Athos”.

Revelația s-a petrecut pe Muntele Athos, în 1939, unde tânărul Arsenie Boca fusese trimis în călugărie pentru trei luni de mitropolitul Nicolae Bălan. Într-o seară, în timp ce muncea la construcţia treptelor către chilii, împreună cu alţi doi călugări, un personaj misterios, cu voce tulburătoare, I s-ar fi înfăţişat.

„Am simţit deodată că se uşurează povara şi bolovanul merge la deal ca tras cu o funie de sus de către cineva sau de o maşinărie cerească. Dometie sesiza şi el ce se întâmplă şi exclamă: Născătoare de Dumnezeu! A venit Sfântul. Într-adevăr, lângă noi era o făptură parcă om, parcă fiară, cu barba până la pământ şi un păr ca o coamă de leu. Împingea cu noi la bolovan. El era cel care făcea ca bolovanul să meargă parcă tras de cineva de sus”, îşi amintea Arsenie Boca.

Ajuns în chilia sa, călugărul a continuat să se minuneze de revelaţia trăită.

„M-am cutremurat, că aveam lângă mine un Sfânt, un prooroc care-mi ştie trecutul şi numele. Sufletul îmi era luminat şi fericit. Astăzi pe Sfântul Munte al Athosului am trăit prima minune, am întâlnit un sfânt. O pară de foc. Mi-am zis în gând “Tatăl nostru” şi mi-am însemnat patul, făcând cu mâna dreaptă semnul sfintei cruci. Apoi m-am cufundat într-un somn adânc”, scria Arsenie Boca.

Alungat de la mănăstire de regimul comunist

La începutul anilor '40, în scurt timp după ce devenise călugăr la Mănăstirea Brâncoveanu din Munţii Făgăraş, Arsenie Boca devenise tot mai cunoscut românilor, nu datorită minunilor, ci a activității sale de la mănăstire. 

„Faima lui de călugăr riguros, de om al lui Dumnezeu, mersese până la marginea ţării. Lumea venea nebună spre el. El a cultivat acest cult al personalităţii şi călugărul Arsenie - aşa îl chema în călugărie - a ajuns om mare, renumit în toată ţara. Era în timpul războiului. Dureri, necazuri şi suferinţe erau multe. Ţăranii şi intelectualii veneau cu sutele, cu miile de pretutindeni să-l vadă, să-l audă, să stea de vorbă cu ”sfântul” de la Sâmbăta. Trecea în faţa mulţimilor drept, cunoscător al tainelor omului şi făcător de minuni”, era descris într-o notă a Securității.

Popularitatea de care se bucura Arsenie Boca, devenit stareț la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop (video), i-a atras însă antipatia regimului comunist.

După 1945, Arsenie Boca a intrat în atenţia Securităţii ca opozant al regimului. Până la sfârşitul anilor ‘50, stareţul a trecut prin calvarul anchetelor şi al arestărilor. A fost închis la Securitatea din Braşov, apoi dus la Canal. A ajuns în închisorile Jilava, Timişoara şi Oradea. După eliberarea din temniţele comuniste, Arsenie Boca nu şi-a mai putut relua activitatea de preot. Securitatea l-a urmărit apoi îndeaproape până în ultimele săptămâni dinaintea morţii sale.

Arsenie Boca a murit la 28 noiembrie 1989, la Sinaia, având vârsta de 79 de ani, iar potrivit dorinţei sale a fost înmormântat la mănăstirea Prislop, în 4 decembrie 1989.