Focul de armă care a hotărât soarta a 20 de milioane de oameni. O greșeală de comunicare cât un război mondial

Un fiu de țăran naționalist din Bosnia a reușit să aprindă butoiul cu pulbere al Europei. Asasinatul său stângaci, reușit doar printr-un noroc, a aruncat Europa în cel mai devastator conflict din istoria sa.

Pe 28 iulie 1914, Imperiul Austro-Ungar declara război Serbiei. Rând pe rând, toate marile puteri, dar și statele care gravitau în jurul acestora, prinse într-o adevărată țesătură a alianțelor și blocurilor militare, au intrat în acestă horă macabră. Se declanșa Primul Război Mondial, unul dintre cele mai devastatoare conflicte militare din istoria umanității, în care 20 de milioane de oameni, potrivit estimărilor recente. La toate acestea se adaugă distrugerile, molimele și traumele care vor bântui generații întregi. Efectele războiului au făcut loc apariției unor ideologii extremise care la rândul lor vor răpi viețile a altor câteva milioane de oameni. Scânteia acestui război a fost aprinsă la Sarajevo, în timpul unei banale vizite oficiale, aprinsă de tânăr naționalist printr-un plan neîndemânatic de asasinat, petrecut cu o lună înainte de izbucnirea oficială a marii conflagrații mondiale. 

O vizită oficială la frontiera imperiului și o premoniție fatidică

În anul 1914, Imperiul Austro-Ungar stăpânea peste un conglomerat de popoare. Era însă un uriaș cu picioare de lut, asemeni tuturor imperiilor din zona europeană. Vremea imperiilor trecuse, lumea modernă făcuse loc secolului națiunilor. Cu toate acestea, marea monarhie habsburgică se străduia să înfrunte vremurile. În anul 1908, Imperiul Austro-Ungar, profitând de prăbușirea stăpânirii otomane în Balcani, a reușit să anexeze Bosnia. Acest teritoriu era însă disputat și de Serbia, un stat tânăr, a cărei independență fusese recunoscută alături de cea a României în anul 1878. Sârbii considerau că acest teritoriu le aparține în mod legitim și, strecurându-se sub aripa Imperiului Rus, aproape au provocat un război ruso-austro-sârb. Situația a fost dezamorsată la timp prin implicarea Marilor Puteri. Cu toate acestea, Bosnia era un adevărat butoi cu pulbere.

Tocmai de aceea, împăratul austro-ungar Franz Joseph I făcea eforturi mari pentru a integra această provincie în imperiu. Astfel, a hotărât să trimită, pe 28 iunie, la celebrările de ziua Sfântului Vitus (sfântul ocrotitor al sârbilor), pe fiul său, arhiducele Franz Ferdinand, într-o vizită oficială la Sarajevo, capitala Bosniei. Inițial, arhiducele Franz Ferdinand a refuzat această vizită oficială. Motivele erau lesne de înțeles. Bosnia era considerată cea mai periculoasă provincie a imperiului iar naționaliștii sârbi au jurat răzbunare contra invadatorilor de ziua Sfântului Vitus.

Franz Ferdinand i-a spus tatălui său că are o presimțire sumbră: dacă pleacă în Bosnia, nu se va mai întoarce în viață. Împăratul Franz Joseph nu s-a lăsat impresionat de premonițiile fiului său și i-a explicat că această vizită este vitală pentru pacificarea provinciei și integrarea ei. În cele din urmă, arhiducele Franz Ferdinand acceptă. Soția sa, arhiducesa Sofia, deși însărcinată cu al patrulea copil, a ales să-și însoțească soțul în vizita oficială. „Dacă este vreun pericol, locul meu este lângă soţul meu”, a răspuns aceasta insistențelor lui Franz Ferdinand de a rămâne acasă. Vizita celor doi a fost planificată pentru ziua de 28 iunie 1914, de ziua Sfântului Vitus. 

„Mâna Neagră” și un plan de ziua Sfântului Vitus

Despre vizita arhiducelui și a soției sale, în Bosnia, au aflat din timp și membrii unei organizații teroriste secrete numită „Mâna Neagră”. Fondată în anul 1901, în regatul Serbiei, această organizație panslavistă milita pentru înfăptuirea Serbiei Mari prin alipirea Bosniei. Prima victimă importantă a acestei organizații teroriste a fost chiar regele Serbiei, Alexandru Obrenovic și soția sa, Draga. Aceștia au fost asasinați  în 1903 fiindcă ar fi avut o atitudine de apropiere față de Imperiul Austro-Ungar. Organizația „Mâna Neagră” avea spioni în Imperiul Austro-Ungar, care au aflat imediat de planificarea vizitei în Bosnia a arhiducelui Franz Ferdinand. Șeful organizației, coordonatorul Serviciului de Informații Militare a Regatului Serbiei, Dragutin Dimitrijević, l-a însărcinat pe maiorul Vojislav Tankosić cu pregătirea asasinatului.

La rândul său, Tankosić a ales șase tineri naționaliști sârbi, dispuși să se sacrifice în capitala Bosniei. I-a antrenat sumar și i-a înarmat cu pistoale și bombe. Cei șase erau folosiți ca niște ucigași kamikaze. Era evident că nu vor scăpa în viață dacă asasinatul era dus la bun sfârșit. Printre asasini se afla și Gavrilo Princip, un tânăr de 20 de ani, originar din satul Obljaj, situat în vestul Bosniei. Părinții săi era etnici sârbi. Tatăl său, Petar, era agricultor, dar și-a trimis fiul la învățătură. Gavrilo a fost un elev silitor, inclusiv la școala secundară de la Sarajevo. Acolo a intrat în organizații naționaliste și în cele din urmă s-a alăturat societății „Mâna Neagră”. Când a fost recrutat pentru asasinat de maiorul Tankosić, Princip nu a ezitat. Grupul de tineri a plecat în Sarajevo. Pe 28 iunie s-au amestecat prin mulțimea care venise sǎ vadă parada militară și convoiul oficial al arhiducelui Franz Ferdinand. 

O plimbare printre asasini și un atacator neîndemânatic

Era o zi senină de duminică atunci când parada și manevrele militare au început pe străzile din Sarajevo în onoarea arhiducelui și a soției sale. Franz Ferdinand și Sofia călătoreau într-o limunzină de protocol Gräf & Stift decapotabilă. Arhiducele era înconjurat de soldați și gărzi de corp. Familia imperială urma să viziteze o serie de obiective. Vizita a început, oficial, cu o salvă de tun trasă din fortăreața de pe dealurile orașului. O mulțime de oameni erau adunați de-o parte și de alta a drumului. O parte fluturau steagurile galbene ale imperiului. Prima parte a traseului parcurs de mașina oficială a fost lipsitǎ de incidente. Arhiducele a fost aclamat de loialiști. În apropierea râului Miljacka, primul asasin a intrat în acțiune. Era vorba despre compozitorul sârb  Nedeljko Čabrinović.

Acesta s-a strecurat prin mulțime și a aruncat o grenadă asupra mașinii oficiale. Grenada trebuia să aterizeze în mașină, dar asasinul s-a dovedit neîndemânatic iar proiectilul a ajuns pe acoperișul strâns al automobilului și a căzut pe stradă. Grenada a explodat rănind 20 de oameni adunați la paradă. Čabrinović a încercat să fugă. Pentru a nu trăda planurile organizației, a înghiţit o pilulă cu cianură şi a sărit în râu. Cantitatea de cianură a fost însă prea mică și Čabrinović a supraviețuit, fiind pescuit de soldați și reținut. În acest timp, coloana oficială și-a continuat drumul către Primăria orașului. Franz Ferdinand și-a vărsat nervii pe edilul din Sarajevo. „Domnule primar, am venit în vizită şi sunt întâmpinat cu bombe. Este revoltător”, i-a reproșat arhiducele primarului Fehim Curčić. Arhiducesa Sofia a reușit să-și liniștească soțul și au fost ținute discursurile oficiale. 

O greșeală de comunicare cât un război mondial

Evident, planurile au fost schimbate. Situația era incertă. Cu toate acestea, arhiducele Franz Ferdinand a ținut neapărat să meargă la spital să viziteze oamenii răniți de grenada lui Čabrinović. În mașina oficială, arhiducele a fost flancat de aghiotanții săi, cu rolul de a-l proteja. În plus, generalul Oskar Potiorek a decis schimbarea traseului către spital, tocmai pentru a evita  rutele principale, oficiale, cunoscute de asasini. Șoferul nu a fost însă anunțat. Leopold Lojka a urma traseul stabilit inițial, pe strada Franz Joseph. A fost pus să întoarcă. Mașina s-a împotmolit pe străzile înguste și a fost nevoie de mai multe manevre. În acel moment, Gavrilo Princip stătea lângă o cafenea. Ceea ce se întâmpla era noroc chior pentru „Mâna Neagră”.

S-a apropiat de mașină și a scos un pistol model 1910, de fabricație belgiană. Profitând de neatenția aghiotanților, ocupați cu dirijarea șoferului, Princip s-a urcat efectiv pe unul dintre pragurile mașinii și a tras de la un metru jumătate. Primul cartuș a lovit-o pe arhiducesă în abdomen. Cel de-al doilea pe Franz Ferdinand direct în gât.

„Un glonț i-a străpuns gâtul lui Franz Ferdinand, în timp ce celălalt i-a străpuns abdomenul lui Sophie. În timp ce mașina dădea cu spatele (pentru a se întoarce la reședința guvernatorului, deoarece anturajul credea că cuplul imperial nu a fost rănit), o dâră subțire de sânge a țâșnit din gura arhiducelui pe obrazul drept al contelui Harrach (acesta stătea pe scara mașinii). Harrach a scos o batistă pentru a opri sângele care țâșnea. Ducesa, văzând asta, a strigat: „Pentru numele lui Dumnezeu! Ce s-a întâmplat cu tine?” și s-a prăbușit de pe scaun, cu fața între genunchii soțului ei”, scria Joachim Remak în „Sarajevo”.

Culmea, din cauza vestonului cambrat și cusut în interior pentru a subția talia arhiducelui, aghiotanții nu au putut interveni pentru a opri sângerare. În doar șapte minute, arhiducele Franz Ferdinand a murit. Ultimele sale cuvinte au fost „Sophie dragă! Nu muri! Rămâi în viață pentru copiii noștri!”. Arhiducesa Sofia a murit din cauza hemoragiei interne.

„Harrach și Potoriek au crezut că a leșinat (n.r. arhiducesa Sofia) doar soțul ei părea să aibă instinctul de a înțelege ce se întâmplă. Întorcându-se către soția sa, în ciuda glonțului în gât, Franz Ferdinand a implorat: „Sopherl! Sopherl! Sterbe nicht! Bleibe am Leben für unsere Kinder! –  După ce a spus acestea, a părut să se lase și el în jos. Pălăria cu pene i-a căzut. Multe dintre penele sale verzi au fost găsite pe toată podeaua mașinii. Contele Harrach l-a apucat pe arhiduce de gulerul uniformei pentru a-l susține. L-a întrebat: „Leiden Eure Kaiserliche Hoheit sehr? – Alteța Voastră Imperială suferă foarte rău?” „Es ist nichts. – Nu este nimic”, a spus Arhiducele cu o voce slabă, dar audibilă. Părea să-și piardă cunoștința în ultimele minute, dar, vocea lui slăbind din ce în ce mai mult, a repetat fraza poate de șase sau șapte ori mai mult”, scria Remak. Acest asasinat a reprezentat pretextul perfect pentru aprinderea butoiului de pulbere pe care stătea Europa în acei ani. Tensiunile acumulate de-a lungul timpului, lupta pentru putere în imperiile muribunde, colonialismul și naționalismul au izbucnit la unison după focurile de armă ale lui Gavrilo Princip, declanșând Primul Război Mondial.