Cum se sărbătoarea altădată 1 Mai. De ziua liberă, șoimii patriei, muncitorii și țăranii aduceau ode partidului și „conducătorilor iubiți“ VIDEO

Una dintre cele mai importante sărbători ale epocii comuniste era 1 Mai, Ziua Internațională a Muncii, confiscată de comuniști.

După modelul sovietic, în România comunistă, ziua de 1 Mai era marcată de defilări grandioase, discursuri propagandistice și festivități organizate de stat.

Oficial, era dedicată celebrării clasei muncitoare și a victoriilor obținute sub conducerea Partidului Comunist Român. Din anii ’80, era dedicată în totalitate omagierii cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu. Capitala devenea o copie fidelă a Phenianului. De la tribună, Nicolae și Elena Ceaușescu, alături de alți membri de partid, admirau cum șoimii patriei, pionierii, muncitorii și țăranii le aduceau ode. Deși era o zi liberă de la muncă sau de la școală, în realitate era o zi obligatorie de participare la defilări și alte festivități.

Istoria unei zile confiscate de comuniști

Ziua Internațională a Muncii sărbătorește lupta muncitorilor pentru reducerea normei orare zilnice de lucru la 8 ore. În 1884, o federație sindicală americană (Federation of Organized Trades and Labor Unions) și-a stabilit obținerea acestui obiectiv până la 1 mai 1886. Cum această dată se apropia și nu se obținuseră concesiile dorite de la patronate, sindicatele americane au decis declanșarea unei greve generale.

Pe 1 mai 1886, aproximativ 500.000 muncitori americani au participat la greve și proteste în cele mai mari orașe industriale din țară. Cele mai importante manifestații au avut loc la Chicago, unde au avut loc mai multe proteste, la care au participat circa 80.000 de muncitori.

În 1888, American Federation of Labor (AFL) a hotărât să reia campania pentru reducerea programului de lucru. Sindicaliștii americani au ales ziua de 1 mai 1890, pentru intra în grevă pentru programul de lucru de opt ore.

Președintele AFL, Samuel Gompers, a scris Primului Congres al celei de a Doua Internaționale Socialiste, întrunit la Paris. El a informat despre planurile AFL și a propus o luptă internațională pentru programul de lucru universal de 8 ore.

Internaționala Socialistă a acceptat planurile lui Gompers și a adoptat o rezoluție prin care cerea o demonstrație internațională pentru ca muncitorii de pretutindeni să ceară program de lucru de opt ore. Congresul s-a raliat astfel planurilor sindicaliștilor americani și a adoptat ziua de 1 mai 1890 ca dată pentru această demonstrație. Ziua de 1 mai a fost aleasă și pentru a cinsti memoria victimelor grevelor din mai 1886 de la Chicago.

Ziua Internațională a Muncii a fost sărbătorită pentru prima dată pe 1 mai 1890, prin demonstrații la care au participat muncitori din toată lumea, care au cerut reducerea programului zilnic de muncă la 8 ore.

Treptat, 1 mai a devenit zi sărbătoare în majoritatea țărilor din lume.