Cum a devenit Basarabia pământ românesc: „Suntem cu gândul la crucile de ieri și la războaiele de azi, plecate din Estul care ni i-a furat“

În fiecare zi de 27 martie, gândurile românilor se îndreaptă spre soarta teritoriului dintre Prut şi Nistru, ținut românesc pe care l-am pierdut definitiv în vara anului 1944.

Istoria Basarabiei este tumultoasă. România a pierdut Basarabia în 1812, prin Pacea de la Bucureşti, când Imperiul Otoman a renunţat la jumătatea răsăriteană din Moldova în favoarea Imperiului ţarist. La 1918, acest tărâm s-a reunit cu patria-mamă prin actul Unirii. Basarabia s-a aflat între graniţele ţării până în iunie 1940, când am pierdut-o, pentru a o recâştiga în vara anului următor, prin luptă.

În anul 1918, Sfatului Țării din Basarabia (Republica Democratică Moldovenească) a votat unirea cu România. A fost primul pas al procesului de formare a României Mari.

Tot la Iaşi, într-o şedinţă de guvern, la care au participat Ion Inculeţ, David Ciugureanu şi Constantin Stere, s-a decis forma prin care urma să fie proclamată Unirea:guvernul român accepta solicitările de Unire venite din Basarabia şi urma să-şi exprime poziţia oficială după votul din Sfatul Ţării.

În după-amiaza zilei de 27 martie a avut loc şedinţa Sfatului Ţării, în urma căreia a fost adoptată hotărârea de Unire. Ion Inculeţ declara: „Şedinţa de azi, domnilor deputaţi, va fi o şedinţă istorică pentru poporul nostru. Noi trebuie să depunem toate silinţele ca să reuşim cu cinste în acest moment istoric”.

Ulterior a luat cuvântul Alexandru Marghiloman, care a subliniat dorinţa guvernului român de a respecta drepturile şi libertăţile câştigate, urmând ca Sfatul Ţării să se ocupe de „rezolvarea chestiunii agrare potrivit cu vrerile poporului”.

„În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum mai bine de o sută de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi al dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România”.

Declaraţia de unire se încheia cu cuvintele: „Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururea şi totdeauna!”. A urmat o scurtă alocuţiune a lui Alexandru Marghiloman, care a declarat că ia act de Declaraţia de Unire în numele poporului român şi al Regelui, la final spunând: „Trăiască România, una şi nedespărţită”.

„Trăiască copilul cel mai mic, dar poate cel mai voinic, al României Mame!“

În cadrul dejunului oficial de la Palat, dat în cinstea delegaţiei basarabene, Regele a luat cuvântul, declarând, printre altele: „Salutăm în voi o parte frumoasă a unui vis care niciodată nu se va şterge... Trăiască copilul cel mai mic, dar poate cel mai voinic, al României Mame!”

„Frații «de dincolo»“

În zi de mare sărbătoare atât pentru Basarabia cât și pentru România, Dorin Popescu, Dorin Popescu, preşedintele Asociaţiei de geopolitică „Casa Mării Negre Constanţa“, care a ocupat funcţii diplomatice: în Federaţia Rusă, în Ucraina şi în Bosnia-Herţegovina, le-a vorbit elevilor despre acest ținut românesc: „27 Martie este Basarabia. Ne străduim să ținem aproape prietenii și frații «de dincolo» cu fiecare ocazie.

Asociația pe care o conduc, Casa Mării Negre, a editat recent un volum colectiv, în care respiră puternic prietenii noștri din Republica Moldova, în urma unor nesfârșite și fascinante întâlniri ezoterice cu ei.

Iubindu-i și înțelegându-i pe românii «de dincolo», construind cu ei tot ce ne lasă puterile și priceperea, cu gândul la crucile de ieri și, mai ales, la războaiele de azi, plecate tot de acolo, din Estul care ni i-a furat, evadăm puțin din tirania de a ne ști despărțiți de frontiere“, spune fostul diplomat.