Controversele istoricilor privind traducerea inscripției „Decebalus per Scorilo“. Descoperirea uimitoare de la Sarmizegetusa din anii ’50
0Istoricii nu au reușit să se pună de acord nici până în prezent asupra traducerii unei inscripții celebre.
Vasul cu inscripția DECEBALVS PER SCORILO, descoperit la Sarmizegetusa Regia în anii ’50, se află în custodia Muzeului National de Istorie a României. Tot de atunci, muzeografii și istoricii încearcă să-i descifreze tainele.
Emil Dumitrașcu și Maria-Magdalena Ștefan explică faptul că ștampilele ce au rezultat în litere latine vizibile relief pe suprafața vasului au fost grupate în patru perechi compuse fiecare din două cartușe imprimate pe exteriorul pereților, sub buză.
Unul din cartușe conține numele DECEBALVS și al doilea formula PER SCORILO. În forma actuală, restaurată, a vasului, au fost cuprinse două astfel de perechi și încă un cartuș cu DECEBALVS. Un fragment ceramic cu inscripția PER SCORILO a fost identificat undeva în zona Dealului Grădiștii la începutul secolului al XIX-lea, în timpul cercetărilor de teren organizate de Fiscul Austriac. Fragmentul ceramic respectiv nu s-a păstrat și de descoperire nu s-a aflat decât în 1968, atunci când au fost publicate rapoartele austriece din 1803.
În ceea ce privește semnificația ștampilelor, și chiar limba în care ele au fost scrise, s-au propus mai multe interpretări, raritatea situației generând ample discuții. Constantin Daicoviciu citea inscripțiile ca fiind în limba dacă și însemnând „Decebal fiul lui Scorilo“, făcând în așa fel legătura cu sursele antice care menționau regi daci cu astfel de nume, „per“ fiind deci un cuvânt dacic ce ar însemna copil, înrudit cu latinescul „puer“.
Ion Horațiu Crișan și I.I. Russu au propus o interpretare mult mai apropiată de ce se cunoaște a fi sensul altor inscripții de pe vase, de lut sau metal, din lumea antică și anume că i-ar indica pe proprietarul vasului și pe olarul care l-a făcut, inscripția fiind în latină: (vasul lui) Decebalvs (făcut) prin Scorilo.
O variantă a acestei teze îi aparține lui C.C. Petolescu, care a recunoscut tot limba latină și a interpretat ștampila ca o dedicație – „de la Decebal pentru Scorilo“ - caz în care numele ar putea, din nou, să reprezinte personaje regale.
Vasul a fost restaurat din fragmentele ceramice descoperite în săpăturile coordonate de Constantin Daicoviciu, în 1954 și 1955, împrăștiate în centrul unei clădiri cu plan circular de mari dimensiuni, alături de un bogat inventar datat la finalul secolului I p. Chr.