Opera „Aida“ a fost scoasă de la naftalină, la Opera Naţională Bucureşti
0Sâmbătă seară, la Opera Naţională Bucureşti, a fost reprezentat spectacolul de operă „Aida“, care a avut premiera în urmă cu 21 de ani. În rolul titular, a fost distribuită soprana Sorina Munteanu.
Unul dintre primele spectacole programate de noul director interimar Ştefan Ignat, numit în funcţie la Opera Naţională Bucureşti (ONB) în luna decembrie, a fost „Aida“, capodoperă muzicală a compozitorului Giuseppe Verdi. Premiera spectacolului regizat de bulgarul Plamen Kartalov a avut loc, la ONB, pe 12 septembrie 1996. În perioada interimatului lui Beatrice Rancea (mai 2016 - decembrie 2017), în distribuţii nu s-a regăsit soprana Sorina Munteanu, „al cărei glas amplu şi calitativ nu a mai fost ascultat la ONB de un an şi jumătate“.
Noul director interimar a încercat să repare nedreptatea şi a distribuit-o chiar de la începutul anului, pe 6 ianuarie, pe Sorina Munteanu în rolul titular din spectacolul „Aida“. Distribuţia spectacolului de sâmbătă seară a fost cu totul riscantă, cu excepţia Asinetei Răducan (Amneris), invitată din Braşov, şi a proaspătului director interimar Ştefan Ignat (Amonasro), în rol de tată foarte protector pentru Aida. Regia bulgarului Plamen Kartalov, realizată cu 21 de ani în urmă, a fost aproape inexistentă, interpreţii cântându-şi imobili ariile.
Au impresionat scenografia spectacolului, care poartă semnătura Vioricăi Petrovici, şi coregrafia care aparţine lui Francisc Valkay. Costumele strălucitoare au purtat însemnele culturilor etiopiene şi egiptene, la care trimit cele patru acte ale operei. "Aida" a avut premiera pe 24 decembrie 1871, la Teatrul de Operă din Cairo.
Pentru a respinge armatele etiopienilor, regele Egiptului trebuie să desemneze un nou general. Tânărul Radames îşi doreşte cu fervoare această cinste, deşi este îndrăgostit de prinţesa etiopienă Aida, sclavă la curtea din Memphis, şi va trebui să lupte împotriva tatălui ei. Condamnarea la moarte a iubitului ei, Radames, o aduce la disperare pe Aida, care hotărăşte să fie cu iubitul ei până la capăt.
A rămas, salvatoare, muzica lui Verdi, condusă de dirijorul Iurie Florea. Şi o replica memorabilă din libretul semnat de Antonio Ghislanzoni: „Nu mă tem de ura lumii, ci de mila ta“.