Jurnal pe bicicletă – Turul Dunării. De asta iubim România: obiective (re)descoperite de voluntarii Cycling Romania (VI)
0Voluntarii Turului Dunării pe bicicletă continuă şi în această săptămână să ne împărtăşească experienţele lor, cu ocazia explorării şi investigării cursului Dunării, în cadrul Campaniei “Adevarul” – “125 de locuri pentru care iubim România”. Astăzi este rândul peşterilor Topolniţa şi Ponicova; Alex Boia, team leaderul echipei vest, descrie frumuseţea acestor locuri prin prisma călătorului obişnuit, lăsând bicicleta deoparte.
Voluntarii Turului Dunării pe bicicletă continuă şi în această săptămână să ne împărtăşească experienţele lor, cu ocazia explorării şi investigării cursului Dunării, în cadrul Campaniei “Adevarul” – “125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă”. Astăzi este rândul peşterilor Topolniţa şi Ponicova; Alex Boia, team leaderul echipei vest, descrie frumuseţea acestor locuri prin prisma călătorului obişnuit, lăsând bicicleta deoparte.
Alex a descoperit cicloturismul în urmă cu câţiva ani şi a explorat nenumărate trasee, printre care şi malul românesc al Dunării. Este un căţărător împătimit şi este pasionat de trenuri, după cum veţi putea observa şi de pe blogul său de călătorii. În plus, este unul dintre membrii echipei de ghizi Cycling Romania.
După câteva zile în care am mers într-un ritm susţinut am decis să modificăm traseul şi să facem într-una din zile două trasee “la picior”: cel pe Ciucarul Mic şi cel spre peştera Ponicova. Pe platoul de pe Ciucarul Mic se ajunge uşor, în maxim jumătate de oră, iar priveliştea asupra Cazanelor Mari îţi ia răsuflarea chiar şi într-o zi urât şi înnorată.
Foto: Ciucarul Mic
Foto: Ciucarul Mic
Am explorat un pic zona, am făcut poze şi am coborât la drumul principal, de unde am mers mai departe către peştera Ponicova, urmând malul drept al râului. Înăuntru se coboară pe câteva scări improvizate din lemn, dar solide. Traseul nu este greu, dar majoritatea lui este pe bolovani, atenţia trebuind marită. Galeria principală este traversată chiar de râul Ponicova care în zilele cu debit mai scăzut curge printr-o matcă subterană, lăsând liberă trecerea la suprafaţă.
Foto: Ponicova
Foto: Ponicova
Am vizitat galeria principală în întregime, până la întâlnirea acesteia cu Dunărea, iar la întoarcere am vizitat şi una din galeriile secundare, cea cu stalactite şi stalagmite.
Foto: Ponicova
Când am ajuns înapoi la cabană era deja ora două în amiază aşa că am mâncat ceva pe fugă şi am pornit la drum, vizitând pe parcurs şi mânăstirea Sf. Ana din Orşova. Coborând înapoi în oraş, ne-am aprovizionat pentru seară şi am ieşit spre Drobeta, părăsind drumul principal la 6 kilometri de Orşova, pe valea Bahnei. Am găsit la intrare în Iloviţa, pe partea stângă a drumului, un loc numai bun de întins cortul şi am înnoptat acolo.
Foto: Campare Ilovita
La noua cabană a salvamontului părăsim valea Bahnei şi drumul principal ce duce spre Podeni şi urcăm ultimii 3km spre Cireşu, o urcare dificilă şi susţinută. Facem un mic ocol către peştera Topolniţa, traversată de râul cu acelaşi nume, aflată la 2.5km de sat. Traseul până la peşteră este bine marcat, intrarea principală putând fi găsită uşor. Intrarea în peşteră este enormă, mai mare decât intrarea în Ponicova şi mult mai spectaculoasă. Cel mai bine se coboară cu frânghii, dar cu puţină atenţie şi îndemânare se poate coborî şi fără. Nu am explorat mai mult de 100 metri întrucât nu aveam lanternele la noi şi, oricum, galeriile secundare sunt închise accesului public, peştera fiind declarată rezervaţie speologică.
Foto: Topolnita
Foto: Topolnita
Foto: Topolnita
Reveniţi în sat, avem prima avarie mai serioasă: o jantă ruptă / tăiată şi o pană drept bonus. Improvizăm o reparaţie dintr-un manşon confecţionat din camera spartă şi unul din leucoplast şi, cu puţin noroc, ajungem cu bine în Drobeta, după o coborâre superbă de pe dealul Motărăţ.
Foto: Motarat
Foto: Motarat
În Turnu Severin ne întâlnim şi cu celelalte trei echipe, aflate deja acolo, moment de maximă veselie. Mai mult, am avut norocul să găsim deschis magazinul Aer Liber, unde am fost întâmpinaţi cu amabilitate şi am fost ajutaţi cu mica problemă tehnică amintită mai sus.
Foto: Club Aer Liber
Acest material a fost scris de către Alex Boia, unul dintre cei 32 de voluntari care au participat la Turul de investigare a Dunării pe bicicletă. Alex a coordonat echipele de voluntari care au parcurs diferite trasee între Oraviţa şi Portul Cultural Cetate. Turul Dunării a fost organizat de Cycling Romania şi Asociaţia ROI, cu susţinerea Programului European Tineret în Acţiune, în perioada 24 iunie – 9 iulie 2013.
În cadrul celei mai frumoase campanii ”Adevărul” - ”125 de locuri pentru care iubim România” vă invităm să ne plimbăm de-a lungul Dunării aşa cum au făcut-o cei 32 de voluntari, prin reportaje săptămânale scrise chiar de ei.
Dacă ai fost în locuri inedite de pe malurile Dunării şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem pe alte meleaguri pitoreşti ale României, ne poţi poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă.
Pe aceeaşi temă:
FOTO Jurnal de vacanţă, de pe bicicletă. Povestea primului traseu de cicloturism al Dunării