Video Cum au fost construite telefericele din România. Instalațiile aduse din Italia au rezistat peste cinci decenii

La cinci decenii și jumătate de la inaugurarea primelor teleferice din România, doar câteva stațiuni montane și orașe beneficiază de astfel de instalații, într-o țară unde numărul localităților declarate stațiuni depășește 200.

România numără peste 200 de localități declarate stațiuni de interes național sau local, însă doar câteva beneficiază de o infrastructură turistică modernă. Construcția telecabinelor a fost o investiție prioritară în stațiuni în anii ‘70, iar de atunci datează cele mai vechi, dar încă folosite, instalații de transport pentru grupuri din România.

Telecabine cu echipamente din Italia

Povestea primelor telecabine pentru turiști construite în România a început în 1970, iar cu timpul instalațiile de transport realizate în câteva stațiuni montane și orașe din România au avut un rol important în transformarea acestor locuri în atracții turistice majore.

Cea mai veche telecabină din România a fost construită la Brașov, în 14 luni, fiind inaugurată în vara anului 1970. Telefericul, modern pentru acea perioadă, avea o capacitate de transport de 20 de persoane și lega Brașovul de culmea Tâmpa, printr-un cablu de aproape 700 de metri, care conecta stațiile de pornire și sosire, aflate la o diferență de nivel de 320 de metri, fără piloni intermediari.

„Am ajuns pe Tâmpa pe un nou drum turistic aerian, făurit la Brașov, spre creasta ce străjuiește vechea cetate. Timpul în care am parcurs această distanță: 2 minute și 15 secunde. Utilajele și agregatele telefericului au fost livrate de o firmă din Italia. Singurul de acest fel în țara noastră, telefericul de pe Tâmpa deschide o nouă cale turistică aeriană, care va deservi turiștii, precum și vizitatorii complexului turistic ce se va înălța la această cotă. La realizarea lui și-au adus contribuția și numeroși tineri din țară, aflați în taberele de odihnă ale județului Brașov”, informa ziarul Scînteia Tineretului, în august 1970.

În februarie 1971 a fost inaugurat primul tronson al telefericului din Sinaia, între stațiunea de pe Valea Prahovei și zona sa de agrement de la Cota 1400. Al doilea segment al instalației, între Cota 1400 și Vârful cu Dor, aflat la peste 2.000 de metri, a fost dat în folosință în luna mai 1971. Telefericul din Sinaia avea o capacitate maximă de transport de 40 de persoane pe primul tronson și 30 de persoane pe tronsonul alpin, durata totală a urcării fiind de aproximativ 12 minute.

„Execuția telefericelor de la Sinaia a durat 26 de luni. Aici s-au montat cinci piloni metalici, cu înălțimi între 28 și 58 de metri, deschiderea maximă a cablului între doi piloni fiind de 1.470 de metri. La toate aceste lucrări, pentru care proiectul tehnic și de montaj, utilajul și echipamentul tehnologic, precum și cablurile au fost furnizate de firma italiană Ceretti e Tanfani, proiectele de execuție ale structurii de rezistență au fost elaborate în țară”, informa, în ianuarie 1971, inginerul Dan Nicolescu, director tehnic al Trustului de Construcții și Montaje Miniere București, care a construit telefericele din Brașov și Sinaia.

Potrivit specialistului, cele două telecabine din Sinaia și Brașov au fost realizate pe principiul „du-te–vino”, cu două cabluri purtătoare independente, ancorate la partea superioară și întinse la partea inferioară prin contragreutăți de beton. „Acest sistem, care elimină orice operație mecanică de cuplare și decuplare a dispozitivelor de prindere a cabinei pe cablu, este foarte sigur în exploatare și cel mai larg folosit în lume”, adăuga acesta.

Tot în februarie 1971 a fost inaugurat și telefericul din Poiana Brașov, construit de Trustul 5 și Întreprinderea 10 Instalații Brașov, în cooperare cu o firmă italiană.

„Noul teleferic, dotat cu două cabine, având o capacitate de 31 de persoane fiecare, se deplasează de la hotelul «Teleferic» până la vârful Cristian, pe o distanță de 2.449 de metri, cu o viteză de 7,5 metri pe secundă. Diferența de nivel dintre cele două stații este de 693 de metri, ecartamentul este de 7,5 metri, iar cabinele și cablul rulează de-a lungul a trei stâlpi de susținere”, informa ziarul local Drum Nou, în februarie 1971.

Cele mai spectaculoase teleferice, în Făgăraș și Bucegi

Între timp, alte două telecabine pentru turiști au intrat în șantier, în stațiunea Bușteni și în Munții Făgăraș.

Șoseaua montană care traversează Carpații prin căldarea Bâlea din Munții Făgăraș, urcând până la 2.042 de metri, în apropiere de Lacul Bâlea, a fost inaugurată în septembrie 1974, lucrările din zona alpină, cea mai dificilă a acesteia, fiind întinse pe patru ani. Încă de la începutul lor, autoritățile au plănuit transformarea zonei alpine din Făgăraș într-una turistică, accesibilă iarna cu ajutorul unui teleferic. Acesta a fost inaugurat în toamna anului 1976.

„Noul teleferic este prevăzut cu două cabine și leagă Lacul Bâlea de cascada cu același nume, fiind cel mai mare din țara noastră, având o lungime de 3.610 metri. Drumul pe care îl străbate, în circa 7 minute, oferă o frumoasă imagine a cascadei Bâlea și a Transfăgărășanului”, informa România Liberă, în octombrie 1976.

În 1978 a fost inaugurat un nou teleferic cu un traseu spectaculos, al treilea din Bucegi, care lega stațiunea Bușteni de cabana Babele, aflată la o altitudine de 2.187 de metri.

„Telefericul Bușteni—Babele reprezintă o lucrare de înaltă tehnicitate, fiind cel mai lung traseu realizat până atunci în țară: 4.350 de metri, cu o diferență de nivel de 1.237 de metri. Lucrarea a fost realizată de iscusiții constructori ai grupului de șantiere Brașov, din cadrul Întreprinderii de Construcții și Montaje Miniere București. Telefericul parcurge distanța până la Babele în numai 11 minute. Telecabina are o capacitate de 35 de locuri și funcționează în depline condiții de securitate”, informa atunci Ion Furtună, directorul Întreprinderii de Transporturi pe Cablu Brașov.

O altă instalație de cablu aflată atunci în șantier urma să continue traseul de pe platoul Bucegi, între Babele și Peștera. Investițiile în turismul montan au intrat în declin în anii ‘80, iar construcția telegondolelor, plănuită în mai multe stațiuni montane, a stagnat. În ultimii ani, alte câteva stațiuni și orașe au beneficiat de astfel de investiții, printre acestea fiind Mamaia, Piatra Neamț, Azuga, Pasul Vâlcan, Deva și Straja.