Gică Petrescu, preferat de Nicolae Ceaușescu. „Era printre puţinii care îşi permiteau să fie sinceri în faţa dictatorului“

Se împlinesc 108 ani de la nașterea cântăreţului şi compozitorului Gică Petrescu, artistul cu o prestanţă scenică impecabilă și o voie bună molipsitoare, unul dintre interpreții preferați ai lui Nicolae Ceaușescu.

Născut la 2 aprilie 1915, în Bucureşti, Gică Petrescu s-a afirmat profesional în anii '30, cântând la Cazinoul din Sinaia. Din 1936, a realizat tot mai multe înregistrări la casa de discuri „Odeon”. Al Doilea Război Mondial nu l-a împiedicat să-și vadă mai departe de carieră: a mers în Germania, pentru un turneu de înregistrări, a succedat-o pe Maria Tănase pe estrada restaurantului Neptun, a început să cânte pe scenele teatrelor Gioconda şi Savoy. În plin război, făcea drumuri între regiment, radio şi alte concerte. Mai mult, în 1942, a pornit cu echipa Teatrului „Constantin Tănase“ într-un lung turneu artistic.

„Lui Gică i se permitea să cânte orice“

După război, când România a devenit Republica Populară Română, în noul climat politic, în care tot ce producea Occidentul era văzut ca fiind decadent, autorităţile i-ar fi atras atenţia lui Gică Petrescu că avea cam multe piese străine în repertoriu.

După 1965, când Nicolae Ceauşescu a venit la putere, lucrurile s-au schimbat. Ceauşescu era îndrăgostit de muzica lăutărească, în special de romanţe, iar Gică Petrescu se afla în topul preferaţilor dictatorului.

„Lui Gică i se permitea să cânte orice. Era, într-un fel, omul de casă al lui Ceauşescu. De fapt, nu erau foarte mulţi interpreţi care ajungeau să-i cânte lui Ceauşescu. Iar Gică îi plăcea pentru că nu făcea excese, cânta fără vulgarităţi.“,explica pentru „Dilema Veche“, muzicologul Viorel Cosma – autorul celebrei melodii „Ionel, Ionelule”.

Revelion cu Ceauşescu

Cântăreaţa de muzică populară Elena Merişoreanu confirma, în 2016, că artistul era printre cei agreaţi de liderul comunist.

„El era printre puţinii care îşi permiteau să fie sinceri în faţa dictatorului“, povestea interpreta, într-o emisiune la Antena 3.

Nicolae Ceauşescu îl chema pe Gică Petrescu să-i cânte la zilele de naştere şi la revelioane. 

La una dintre petrecerile de Anul Nou - povestea Elena Merişoreanu, artiştilor li se uscase gâtul de atâta cântat şi nimeni nu le adusese nici măcar apă. Focusat pe satisfacerea nevoilor cuplului Ceauşescu, personalul uitase complet de artiștii veniți să întreţină atmosfera de petrecere.

Nimeni nu îndrăznea însă să se plângă, până când i s-a făcut sete lui Gică Petrescu. Artistul i-a prezentat subtil situaţia lui Ceauşescu.

„Imediat după ora 12.00 noaptea, Gică s-a dus la Ceauşescu având în mână un pahar de şampanie gol. Am înlemnit toţi când l-am văzut. Dictatorul l-a întrebat de ce vine să dea noroc cu paharul gol, iar Gică i-a spus că în camera în care eram noi nu era nici măcar o sticlă cu apă, darămite cu şampanie. Imediat, pe masă au fost aduse tot felul de mâncăruri şi de băuturi“, povestea Elena Merişoreanu.

Turnee importante și șlagăre după șlagăre

Cariera sa a avut un traseu ascendent: a mers într-un lung turneu în Uniunea Sovietică, apoi într-un altul la Paris, alături de Stela Popescu şi Mircea Crişan, iar, ulterior, a cântat câteva luni în Israel, cu Florin Piersic şi Doina Badea.

În perioada 1967-1971, Gică Petrescu a înregistrat unele cele mai iubite şlagăre ale sale: „Căsuţa noastră“, „Dă-i cu şpriţul pân’ la ziuă“, „Uite-aşa aş vrea să mor“.

„Unde îl chemau, acolo se ducea. Ceauşeştii îl mai chemau să cânte la petrecerile lor. Nu erau prea multe, pentru că, de obicei, lui Ceauşescu nu-i prea plăceau. Dar erau ceilalţi care făceau de-astea. Faptul că se ducea acolo nu înseamna decât că-şi făcea meseria. El şi-a păstrat un repertoriu curat“, spunea Stela Popescu, una dintre partenerele lui de scenă de la Teatrul „Constantin Tănase“.