Analiză Ce va alege UE între zâmbetul mieros al chinezilor și ostilitatea lui Trump. „Nu cred prea mult în acest scenariu”
0Relația Uniunii Europene cu SUA, respectiv cu China nu mai este demult o simplă ecuație în care Bruxelles-ul merge automat pe mâna americanilor, ci un test de supraviețuire geopolitică. Politologul Sergiu Mișcoiu analizează, pentru „Adevărul”, echilibristica fragilă europeană, în care, uneori, pare că alegerea se face ținând cont de răul mai mic.
Nici complet aliați, nici total inamici. Strategia ambiguă a Uniunii Europene față de China ajunge într-un punct critic, sub presiunea Statelor Unite, a războiului din Ucraina și a alegerilor globale. Uniunea Europeană își descoperă astfel singurătatea strategică, într-un moment în care se vede prinsă între ostilitatea Washingtonului și capcanele unui comerț dezechilibrat cu China.
Politologul Sergiu Mișcoiu, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj și la Universitatea Paris-Est Créteil, a fost decorat de statul francez cu medalia de Ofițer al Laurilor Academici pentru activitatea sa academică. Este un bun cunoscător al politicilor europene și un fin analist de politică internațională, iar în analiza sa pentru „Adevărul” vorbește despre marja redusă de mișcare a Bruxelles-ului, în acest caz.
Blocată între retorica protecționistă și foamea de materii prime din Asia, Uniunea Europeană încearcă să își calculeze fiecare mișcare în raport cu Beijingul, dar ținând și de SUA.
Forțată de realitățile din teren, Uniunea Europeană pășește pe o sârmă extrem de subțire: sancționează Beijingul pentru sprijinul mascat acordat Rusiei și pentru invadarea piețelor cu mașini electrice ieftine, dar se roagă ca represaliile chineze să nu blocheze industrii europene întregi. Nici relația Bruxelles-ului cu Statele Unite nu este mai puțin complicată. În timp ce pe hârtie alianța transatlantică merge mai departe, europenii s-au obișnuit cu toanele lui Donald Trump și cu criticile venite de la Washington, dar și cu amenințările unor taxe nemaivăzute.
Beijing, El Dorado pentru Macron, Merz și Sánchez
Liderii europeni curtează tot mai mult China și caută să obțină concesii comerciale, dar în același timp Bruxelles-ul privește cu suspiciune această țară. Președintele francez Emmanuel Macron, dar și cancelarul german Friedrich Merz și premierul spaniol Pedro Sánchez au vizitat în ultima perioadă Beijingul și au arătat tot mai multă disponibilitate pentru a strânge relațiile cu China. De altfel, în căutarea unor afaceri cât mai bune cu China, europenii s-au îndepărtat de partenerul transatlantic, forțați și de acțiunile neprietenoase ale lui Donald Trump. În această cheie consideră Sergiu Mișcoiu că ar trebui privită apropierea aparent fără precedent dintre europeni și China sau dintre Canada și China.
„Nu cred că e chiar de neînțeles ce se întâmplă, în măsura în care Statele Unite dau semne că își răcesc relațiile cu Europa, critică statele europene, au o poziționare care nu mai garantează securitatea Europei și așa mai departe. Și statele europene caută să-și găsească partenerii în afara circuitului transatlantic tradițional. Și aici Trump, care vorbește de Biden, acuzându-l tot timpul că a lăsat o moștenire dezastroasă, este el însuși în eroare, pentru că moștenirea sa pare să fie aceea de a fisura relația transatlantică. China este un competitor cu SUA. SUA amenință toată ziua că pun taxe inclusiv pe produsele și serviciile europene, nu mai vorbim de cele chinezești”, spune Sergiu Mișcoiu.
Deși tratează Uniunea Europeană și statele europene ca pe un partener de mâna a doua, Statele Unite ale Americii au pretenții de la Bruxelles. Administrația Trump a convins europenii să facă front comun împotriva Chinei, într-o încercare disperată de a limita dependența cronică față de dependența de metalele rare chinezești.
„Evident că apropierea dintre China și Uniunea Europeană ca bloc, dar și o serie de state europene care se află în colimatorul Statelor Unite ale Americii sau politici globale proprii, această soluție pare să fie una care se profilează. Deci, cu alte cuvinte, adversarul care anterior era cel al Europei și Americii împreună, China, devine tot mai frecventabil pentru europeni”, mai adaugă profesorul clujean.
Mai aproape de Beijing sau de Washington?
Astfel, așa cum evoluează situația, nu pare exclus ca ca un moment dat Europa să devină într-adevăr mai apropiată de China decât de Statele Unite, consideră unii analiști de politică internațională. Sergiu Mișcoiu nu crede însă în acest scenariu, căruia îi dă șanse reduse de a se transforma în realitate. Totuși, tensiunile vor continua să fie prezente între cele două maluri ale Atlanticului, iar Beijingul va obține anumite câștiguri. Din poza sumbră a momentului nu lipsește nici Rusia, a cărei privire încruntată dă încă fiori unei Europe incapabile să-și asigure de una singură propria securitate.
„Asta ar însemna ca moștenirea lui Trump să fie perpetuată de succesorul sau succesoarea acestuia și politicile americane să fie chiar mai departe decât cele ale lui Trump, orientate împotriva Europei. Nu cred însă prea mult într-un asemenea scenariu. În același timp, există semne multiple că Europa se emancipează de tutela americană. Americanii i-au invitat pe europeni să se emancipeze militar și deci acordurile de liber schimb pe care le negociază Uniunea Europeană în afara spațiului transatlantic — adică cu Statele Unite ale Americii — cel cu Mercosur, cel cu India, pot să ducă la o apropiere de facto mai mare față de China. Cu cât Uniunea Europeană devine mecanic un actor geopolitic mondial de sine stătător, mai puternic și mai afirmat, cu atât Statele Unite ale Americii se vor afla într-o concurență inerentă inclusiv cu acest bloc pe care nu îl vor mai avea sub tutela proprie. Și asta va însemna că relațiile multilaterale se dezvoltă, inclusiv relația cu China”, mai afirmă Sergiu Mișcoiu.
Ce concesii își fac SUA și China pe pielea Taiwanului
Însă și relațiile dintre SUA și China devin aparent tot mai complicate. În opinia expertului, Statele Unite ale Americii nu își permit să abandoneze Taiwan, în pofida solicitărilor tot mai insistente făcute de Xi Jinping. De altfel, subiectul a fost îndelung discutat de Donald Trump și Xi Jinping, la summitul de la Beijing, de la mijlocul acestei luni.
Sergiu Mișcoiu consideră că așa cum SUA nu își pot abandona aliatul în brațele Chinei, nici chinezii nu riscă un război pentru cucerirea insulei pe care o consideră rebelă.
„Dacă dispare Taiwanul din axa americană, dispare și capacitatea de a îndigui expansiunea Chinei în toată zona Asia-Pacific. Și asta, pentru mentalul geopolitic american, reprezenta o mare înfrângere. Statele Unite vor ține cu dinții la această autodeterminare a Taiwanului în relație cu China. Iar China încearcă să dezvolte un concept asupra reintegrării Taiwanului care să nu treacă printr-o invazie militară propriu-zisă, care ar risca să ducă la acest conflict direct, ci să treacă printr-o absorbție de facto”, spune Sergiu Mișcoiu.
Astfel, Beijingul ar încerca să acționeze în privința Taiwanului la fel cum a făcut-o în cazul Hong Kong. Asta înseamnă că soluția diplomată, dublată de alte metode hibride, ar trebui să funcționeze în așa fel încât mai devreme sau mai târziu steagul Chinei să fluture și la Taipei, fără a se trage niciun foc de armă. În plus, Xi Jinping ar fi pregătit ca în ultimă instanță să vină cu concesii pentru Washington.
Cum vor să pună mâna chinezii pe Tapiei
„Chinezii încearcă să proiecteze metode pe care le-au folosit în alte cazuri, în special în ceea ce privește Hong Kong. Sigur că nu pot să controleze Taiwanul în aceeași măsură, nici de departe, însă planul este acela de a integra progresiv Taiwanul în China. Statele Unite ar trebui să facă gesturi de concesie, astfel încât să permită această integrare de facto, din care să iasă și Statele Unite cu fața curată, dar și China. La schimb, China este dispusă să ofere diverse concesiuni privind minerale, primind pământuri rare, alte asemenea avantaje pentru Statele Unite ale Americii”, mai spune Mișcoiu.
Cu toate acestea, nici Donald Trump nu poate de unul singur să decidă ce concesii vor face Statele Unite Chinei.
„În spatele lui Donald Trump există o mișcare de respingere a acestei idei. Lobby-ul taiwanez în SUA este foarte puternic și lobby-ul neoconservator american este puternic, ambele disputând Statele Unite să facă acest lucru. Fiindcă sunt semne că Statele Unite nu cedează, există acest avertisment din partea Chinei, dar trebuie luat ca atare și nu cred că el va duce, cel puțin în faza următoare — vorbim aici de acest an și anul viitor — la un conflict direct, adică la o încercare de invadare teritorială a Taiwanului”, mai afirmă el.