Raluca Prună, fost ministru al Justiţiei: „Doamna K nu e Mesia, e numai o femeie. Una cât mii de bărbaţi. Duce o luptă care e a noastră, a tuturor“

Raluca Prună, fost ministru al Justiţiei în Guvernul Cioloş, a postat pe Facebook un mesaj legat de raportul prezentat de actualul ministru al Justiţiei, Tudorel Toader.

Raluca Prună, fost ministru al Justiţiei în Guvernul Cioloş, a postat pe Facebook un mesaj în care a vorbit despre „raportul Toader“, despre faptul că îi este ruşine „că un jurist de vârf, dacă judecăm după demnităţi, din ţara în care m-am format ca om, ca jurist, poate pune on stage un spectacol atât de penibil“.

Ea a mai vorbit şi despre Laura Codruţa Kovesi, şefa DNA: „Dna K nu e Mesia, e numai o femeie. Una cât mii de bărbaţi care au ocupat butoanele cetăţii. Şi nu e perfectă. Căci e om. Dar e mai bună decât cei mai mulţi dintre noi şi decât noi toţi laolaltă, căci stă stoic şi duce o luptă care e a noastră, a tuturor. Şi nu pleacă, scârbită, fără sa se uite înapoi. Ca mii de români, in fiecare lună.“

Vă prezentăm mai jos întregul mesaj postat pe Facebook de Raluca Prună:

„Am citit 'raportul' Toader. Mă număr printre demodatii care încă citesc atent, cu pixul in mâna. Am economisit mina - asta e vestea bună. Platforma România 100, din care fac parte, va explica curând de ce raportul nu are niciun conţinut. Pe puncte, cu trimitere la lege, riguros, aşa cum raportul Toader ratează magistral sa fie.

Unii amici care încă mai caută raţionalitate într-o mocirlă cu program se gândesc că poate dl Toader asuma raţional rolul de păcălici al coaliţiei, cu scopul foarte nobil de a salva simbolul luptei pentru statul de drept. Nu cred o iotă. Dl Toader e un Narcis ratat, îndrăgostit iremediabil de forma sa fără fond. Vedeţi primele 5 minute din conferinţa de presa... totul este despre rol, despre personajul principal fără lume in jur, teoria conspiraţiei, podestrul adus de un angajat la Minister (se urcă, nu se urcă, aceasta-i întrebarea) şi jurnaliştii care Doamne fer' ar putea fotografia un raport fâsâit...

Îmi este ruşine. Rusine că un jurist de vârf, dacă judecăm după demnităţi, din ţara în care m-am format ca om, ca jurist, poate pune on stage un spectacol atât de penibil. Ştiti ruşinea aceea pe care o resimţi când cineva cu care accidental împarţi ceva (roman, jurist, ministru al justiţiei) se face iremediabil de râs? E ruşinea aceea pură şi iraţională, în care nu ai nicio vină decât aceea ca respiri aceeaşi limba. E o ruşine ca la carte, după orice standard, în România şi in lumea largă. Lume care noroc ca e totuşi mică, o uliţă dintr-un sistem solar marginal.

Lupta cu dna K nu este despre dna K. Este despre noi şi valorile minimale într-o societate democratică. Dna K este scutul slăbiciunii noastre, a celor care am plecat, a celor ca nu vrem să ne întoarcem, care nu vrem să votam, care trăim între zidurile cetăţii fără a ne simţi parte din cetate, a celor care am ridicat propriile ziduri între noi şi cetatea pervertita. Dna K nu e Mesia, e numai o femeie. Una cât mii de bărbaţi care au ocupat butoanele cetăţii. Şi nu e perfectă. Căci e om. Dar e mai bună decât cei mai mulţi dintre noi şi decât noi toţi laolaltă, căci stă stoic şi duce o luptă care e a noastră, a tuturor. Şi nu pleacă, scârbită, fără sa se uite înapoi. Ca mii de români, in fiecare lună. Dna K duce lupta pentru o ţară pe care conducători vremelnici au decis să o piardă în anul centenarului ei. În rest, când cetatea va fi condusă de persoane fără rendez-vous lunar la secţii penale de prin instanţele ţării, putem vorbi şi despre cum poate fi DNA mai bun decât este. Pana atunci e război, iar la război te alături celui care duce lupta. Acum, dna K.“