Anomalia din organizarea serviciilor secrete: mandatele șefilor, fără limită de ani / Cum au eșuat la revenirea în politică

Legile de funcționare a serviciilor secrete, adoptate în anii ’90, nu prevăd nicio limitare a mandatelor șefilor, ceea ce lasă la discreția lor cât vor să stea în fruntea instituțiilor.

În ultimul discurs în calitate de director al Serviciului Român de Informații, Eduard Hellvig a atins tangențial una dintre problemele legate de funcționarea instituțiilor de acest profil: „pietrificarea în funcție”.

Remarca lui Hellvig bate spre una dintre problemele existente în legile de funcționare ale SRI, Serviciul de Informații Externe (SIE), Serviciul de Paza și Protecție (SPP) și Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS). Mai precis, faptul că nu e specificată lungimea unui mandat pentru cei care sunt în fruntea instituțiilor, demisiile fiind date doar pe bază de cutumă, după schimbarea președintelui statului care i-a numit sau în urma unor controverse.

De altfel, și procedurile de numire a șefilor diferă. Directorii SRI și SIE sunt numiți de Camera Deputaţilor şi Senat în şedinţă comună, la propunerea preşedintelui României. În schimb, cei ai SPP și STS sunt numiți de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, la propunerea președintelui acestuia, adică șeful statului. Mai mult, nu sunt proceduri clare de revocare, cu excepția șefului SRI.

O asemenea lipsă de prevederi a dus la menținerea în funcție a lui Lucian Pahonțu, director al SPP, timp de peste 17 ani, în luna decembrie bifând „majoratul” în această funcție. Un alt fost director care a stat peste un deceniu a fost Marcel Opriș, fost șef al STS timp de 12 ani. În prezent, ceilalți șefi de servicii, Gabriel Vlase (SIE) și Ionel-Sorin Bălan (STS), sunt de cinci ani, respectiv trei ani, în fruntea instituțiilor.

Legile care stau la sertar

În mai 2022, Parlamentul a înființat o comisie permanentă pentru legile securității naționale. Însă proiectele de lege nu au mai venit. Ultima încercare publică de abordare a subiectului a avut loc în august 2022, când premierul Nicolae Ciucă solicita pregătirea lor până la finalul lunii. Apoi, Coaliția a hotărât că sunt alte priorități, adică legile Justiției și cele ale Educației.

În schițele proiectelor privind legile siguranței naționale, apărute public, dar neasumate de vreun decident politic, nu era prevăzută o limitare a mandatelor și nici un număr de ani în care o persoană putea să stea în fruntea SRI, SIE, SPP și STS.

Trendul interimatelor

În prezent nu a fost dat niciun semnal politic privind o nouă numire la șefia SRI. Menținerea unor șefii interimare în cazul serviciilor de informații nu e un lucru nou, mai ales că s-a tot întâmplat acest lucru, în special la SIE. Cele mai lungi perioade de interimat au fost asigurate de numărul doi din SIE, Silviu Predoiu, între septembrie 2016 și iulie 2018 (un an și zece luni) și septembrie 2014 și iunie 2015 (9 luni). De altfel, perioada 2016-2018 era marcată de un conflict Iohannis - Dragnea, în care fostul lider al PSD avea o întreagă campanie împotriva așa-zisului „stat paralel” (din care făceau parte persoane din zona de informații, justiție și politică). Până la urmă, Iohannis l-a numit pe Gabriel Vlase (vicepreședinte al PSD), o mutare care nu l-a încântat pe Dragnea, dar pe care a acceptat-o, în condițiile în care se confrunta cu o revoltă internă în partid.

Pe de altă parte, la SRI interimatele au fost mult mai scurte. Fostul adjunct al SRI Florian Coldea a asigurat interimatul atât în perioada iulie 2006 – octombrie 2006, după demisia lui Alexandru Dimofte, în urma răpirii a trei jurnaliști români în Irak, dar și perioada ianuarie-februarie 2015, după plecarea lui George Maior.

Șir de eșecuri politice ale foștilor șefi de servicii

Ochii opiniei publice sunt ațintiți spre o posibilă revenire a lui Eduard Hellvig în politică, dat fiind că e fost secretar general al PNL. Nu ar fi primul care face acest gest. Primul șef al SRI, Virgil Măgureanu, și-a înființat un partid după ce a părăsit funcția, dar nu a reușit să intre în Parlament.

Mihai Răzvan Ungureanu și-a dat demisia din fruntea SIE, pe 7 februarie 2012, pentru a fi numit premier de Traian Băsescu. Guvernul Ungureanu a reușit să se mențină în funcție până pe 7 mai, deci nici trei luni. Ungureanu s-a înscris apoi în Forța Civică, a devenit președinte, apoi a bătut palma pentru fuziune cu PDL, în condițiile în care partidul pe care îl conducea avea doar patru mandate de parlamentar. Ungureanu a mai fost numit o dată la șefia SIE, în perioada iunie 2015 – septembrie 2016, dar și-a dat demisia pe fondul neînțelegerilor cu Iohannis.

Un al politician care a eșuat în politică după trecerea prin fruntea SIE e Teodor Meleșcanu. După doi ani în fruntea SIE, Meleșcanu și-a dat demisia ca să candideze la prezidențiale, unde a obținut 1,09% din voturi. Apoi, fostul ministru de Externe s-a lipit de ALDE și a mai primit un mandat de senator, fiind o perioadă de câteva luni chiar președinte al Senatului.

Nu în ultimul rând, și fostul adjunct al SIE, Silviu Predoiu, și-a încercat șansa la parlamentarele din 2020 cu Pro România, fiind pe lista pentru parlamentare. Pro România a ratat intrarea în Legislativ.