De două ori România: de Înălțare și de Sfinții Împărați Constantin și Elena
0La Un certain regard, așteptam cu nerăbdare Titanic Ocean, care este un titlu foarte misterios, cu o co-producătoare româncă: Ioana Lascăr, care anul trecut a fost printre câștigătorii aceleiași secțiuni, cu Mâine va fi o nouă zi, un debut al unui portughez (acum, împreună cu Radu Stancu, a semnat și filmul pentru tinerii adolescenți, remarcat la Berlinală: Atlasul Universului).
Dar să revenim la acest splendid moment extrem de colorat, psihedelic, cu un concurs internațional de… Sirene, cu nume racord cu valurile, precum Deep Sea, care amintesc, ca grație, de tablourile lui Hokusai. Regizoarea și scenarista Konstantina (cu proiecția de ziua numelui, la Bazin) Kotzamani vine din Grecia și face să viseze multicolor publicul și să nu fie lipsit de o idilă aparte.
Dis-de-dimineață, La Bataille De Gaulle: Epoca de fier, primul capitol, în Sala Agnès Varda. Sigur i-ar fi plăcut neuitatei cineaste a Noului Val. În rolul principal, Simon Abkarian (un franco-armean, pe trepte de ziua lui Aznavour, în 22 mai) în rolul Generalului salvator al Franței Libere. Complicat destin, din care liderii ar avea ce învăța. Printre tinerii rezistenți, Livia, fermecătoarea Anamaria Vartolomei, elegantă, chic, într-o rochie albă, în contrast cu covorul roșu. Pe generic, nume mari ale ecranului din Hexagon: Benoît Magimel, Mathieu Kassovitz și tânărul Florian Lesieur. Franco-românca noastră joacă atât de convingător, încât m-a purtat, ca emoție, în zilele Revoluției din '89, când încă nici nu era născut starul actualmente incontestabil.
În același loc, seara a venit rândul lui Agnès… Jaoui, care și-a dedicat pelicula adorabilă, de un umor molipsitor, Crescendo/L'Objet du délit, lui Jean-Pierre (Bacri), un partener esențial pentru Istoria celei de-a 7-a Arte, filmul lor din 2000 fiind o capodoperă incontestabilă: Le goût des autres. Cel care a avut premiera în afara competiției îi are în distribuție, din nou, la Festivalul cu numărul 79, pe Daniel Auteuil (ca personaj, un dirijor obsedat să nu fie acuzat de un mee-too, din trecut) și pe extraordinara Maestră de Ceremonii din 2026, franco-maliana Eye Haïdara, care are și o voce de operă, nu numai talent actoricesc cu carul. M-aș bucura să ajungă și la noi această nestemată cinematografică (vorba lui D.I. Suchianu), poate la Festivalul Enescu din 2027. Este un scenariu plin de haz cu necaz, pentru o montare a Nunții lui Figaro, cam prea modernă și neapărat mutată atenția pe feminism cu orice preț, ceea ce duce la un ridicol, pe bună dreptate luat peste picior cu mult har.
Dezamăgirea a fost Coward, al flamandului Lukas Dhont, plasat în Primul Război Mondial. Nu e de talia titlului cult precum Iluzia cea mare a lui Jean Renoir, din 1937, și nici pe departe la fel de fără cusur ca al său Girl, din 2018. Variațiuni pe aceeași temă LGBTQ, dar mult prea lipsit de subtilitate. Păcat.
De la fața locului, corespondent pasionat de cea de-a 7-a Artă, Irina-Margareta Nistor.