3 martie: Ziua în care a fost lansat Apollo 9, primul zbor cu echipaj uman al NASA

Data de 3 martie este marcată de multe evenimente importante de-a lungul istoriei. În 1907 a avut loc prima mare ciocnire dintre răsculați și armată, la Pașcani. Țăranii arestați au fost eliberați de către muncitorii ceferiști de la depoul local. Tot într-o zi de 3 martie s-a născut Ion Iliescu.

1878 - A fost semnat Tratatul de la San Stefano, care punea punct Războiului de Independență al României. Independența României era recunoscută. România primea Dobrogea în schimbul sudului Basarabiei

La 3 martie 1878, Rusia și Imperiul Otoman au semnat Tratatul preliminar de pace de la San Stefano. Conform articolului 5, Poarta recunoștea independența României, iar articolul 8 stipula că trupele ruse de ocupație din Bulgaria își vor menține comunicațiile prin România și porturile de la Marea Neagră. Totodată, articolul 19 prevedea că, drept despăgubire parțială de război, Poarta ceda Rusiei Dobrogea, teritoriu pe care aceasta își rezerva dreptul de a-l schimba cu partea Basarabiei pierdută în 1856.

Nemulțumită de prevederile tratatului, România a protestat, considerând că interesele sale naționale erau afectate. În replică, Rusia a amenințat cu ocuparea țării și dezarmarea armatei române. Carol I a răspuns ferm, afirmând că ostașii care au luptat la Plevna „sub ochii împăratului” nu vor accepta niciodată să fie dezarmați. În acest context tensionat, guvernul român a dispus concentrarea trupelor în Oltenia și nord-vestul Munteniei.

Marile puteri au contestat valabilitatea Tratatului de la San Stefano și au impus organizarea unui nou Congres de pace la Berlin, între 13 iunie și 13 iulie 1878. Delegația României, formată din prim-ministrul Ion C. Brătianu și ministrul de Externe Mihail Kogălniceanu, nu a fost inițial admisă la lucrări. Abia la 1 iulie, după ce a înaintat un memoriu cancelarului german Bismarck, delegația a fost primită pentru a-și prezenta poziția.

Tratatul semnat la 13 iulie 1878 a adus modificări semnificative față de cel de la San Stefano. În articolele 43-45, puterile semnatare recunoșteau independența României, însă impuneau retrocedarea sudului Basarabiei către Rusia și acordarea de drepturi civile și politice tuturor locuitorilor, indiferent de religie (cu referire specială la evrei și musulmani). Prin articolul 46, Dobrogea revenea României.

Deși condiționat, Tratatul de la Berlin a consfințit independența României, marcând un moment esențial în afirmarea sa pe plan european. La 20 octombrie 1878, într-o duminică însorită, armata română a intrat triumfal în București, înscriindu-se definitiv în panteonul de onoare al națiunii.

1904 - s-a născut Mircea Vulcănescu, personalitate marcantă a perioadei interbelice

Mircea Vulcănescu s-a născut pe 3 martie 1904, la București. Personalitate marcantă a perioadei interbelice, a fost economist, sociolog, filosof, scriitor, publicist, teolog și profesor de etică. După instalarea regimului comunist, însă, destinul său a fost frânt, devenind una dintre victimele acestuia. A murit în închisoarea de la Aiud, pe 28 octombrie 1952.

La peste șapte decenii de la moartea sa, Mircea Vulcănescu continuă să fie o figură influentă, dar și controversată. Pentru unii, este un martir care și-a găsit sfârșitul în temnițele comuniste la doar 48 de ani. Alții, însă, îl contestă, acuzându-l de apartenență la guvernul condus de Ion Antonescu, responsabil de adoptarea unor legi antisemite.

Într-un interviu acordat cotidianului Adevărul, fiica lui Măriuca Vulcănescu, povestea drama familiei sale: „În noaptea de 30 august, de Sf. Alexandru, au venit nişte agenţi, l-au arestat pe tata şi l-au dus undeva, pe strada Uranus. În toamnă a început procesul. Aveam voie să asistăm. Apoi l-au mutat de la Uranus la Închisoarea Văcăreşti, unde nu mai puteam să-l vedem decât o dată pe săptămână, vinerea. După gratii. De supărare, a făcut icter. Şi atunci l-au mutat în infirmeria de la Mănăstirea Văcăreşti. Când ne duceam, ne vorbea de bolţile călugăreşti de pe vremuri… Mergeam cu sora mea Sandra şi cu mama. În iarna aia a fost dus din nou în celulă, unde am putut să-i ducem un brăduţ… L-am strecurat prin uşiţa celor două rânduri de gratii. De la icter slăbise mult, îşi lăsase barbă. Pe urmă, la Aiud a ajuns în lanţuri… Au revenit când s-a hotărât recursul şi au fost rejudecaţi. Atunci tata şi-a făcut singur pledoaria. A citit de pe la ora 11 dimineaţa, s-a întrerupt la prânz şi după masă a reluat şi a mai citit câteva ore. Tot completul de judecată amuţise. Mama era uluită că rechizitoriul era în favoarea lui. Dar la un moment dat a sunat telefonul şi l-au chemat pe procuror, iar când s-a întors… totul se schimbase“.

Vulcănescu și-a găsit sfârșitul în închisoare, după ce, într-o noapte, a ales să-și sacrifice propria viață pentru a salva un deținut mai tânăr, considerând că acesta avea un drept mai mare la supraviețuire. În acel univers al suferinței, unde chinul devenise lege, acest ultim gest de altruism l-a condus spre moarte.

1907 - Răscoalele țărănești din 1907. A avut loc prima mare ciocnire dintre răsculați și armată, la Pașcani. Țăranii arestați au fost eliberați de către muncitorii ceferiști de la depoul local

Răscoala țărănească din 1907 a izbucnit pe 21 februarie (8 februarie s.v.) în localitatea Flămânzi, județul Botoșani, și s-a extins rapid în întreaga țară. Mișcarea a fost înăbușită de guvern, iar intervenția brutală a armatei s-a soldat cu numeroși morți și răniți.

Cauzele exacte ale răscoalei rămân subiect de dezbatere. Deși existaseră ani cu recolte mai slabe, precum 1899 și 1904, țăranii își extindeau constant suprafețele agricole în detrimentul marilor proprietari. Totuși, majoritatea țărănimii nu s-a implicat în revoltă, iar mulți dintre cei care au participat nu erau muncitori agricoli. În plus, zeci de mii de țărani mobilizați ca soldați nu au susținut revolta, ci dimpotrivă. Cu toate acestea, aceste aspecte nu justifică violența extremă cu care a fost reprimată răscoala și numărul mare de victime.

Extinderea rapidă a răscoalei și mărturiile celor implicați sugerează că socialiștii au avut un rol important în organizarea propagandei și a agitatorilor, urmând modelul mișcărilor similare din Imperiul Rus. Publicații precum Adevărul (pe atunci de orientare socialistă) și Dimineața, dar și personalități ca C. Mille, Dobrogeanu-Gherea, Octav Băncilă și Cristian Rakovski au susținut revolta prin discursuri și articole.

În perioada respectivă, în teritoriile românești (Țara Românească și Moldova), țăranii dețineau pământul în comun, fără posibilitatea de a-l înstrăina, iar iobăgia nu exista. Taxele impuse de domnitori erau relativ mici, iar veniturile statului proveneau în mare parte din taxe vamale de tranzit sau import-export. Cucerirea principatelor de către Imperiul Otoman a schimbat însă radical această situație: nevoia de fonduri pentru plata tributului a determinat clasa boierească să introducă birul și iobăgia, agravând astfel condițiile de viață ale țăranilor.

1923 - Apare la New York prima ediție a revistei de știri Time fondată de Briton Hadden și Henry Luce, devenind prima revistă săptămânală din Statele Unite

Revista a fost publicată pentru prima dată pe 3 martie 1923 și este deținută în prezent de Marc Benioff, care a achiziționat-o de la Meredith Corporation. În 2007, tirajul săptămânal al revistei era de 3.374.505 exemplare tipărite, în scădere față de cele 4.038.508 exemplare din 2005.

Publicația are mai multe ediții internaționale. Ediția europeană, cunoscută anterior sub numele de Time Atlantic, este publicată la Londra și tratează subiecte din Orientul Mijlociu, Africa și, din 2003, America Latină. Time Asia, cu sediul în Hong Kong, acoperă evenimente din regiunea asiatică, iar ediția dedicată Oceaniei, publicată la Sydney, se adresează cititorilor din Australia, Noua Zeelandă și Insulele Pacificului.

În cadrul unor campanii publicitare, revista a sugerat că numele TIME reprezintă un acronim inversat (backronym) pentru „The International Magazine of Events” („Revista internațională a evenimentelor”).

1930 - S-a născut Ion Iliescu

Ion Iliescu s-a născut în 1930, la Oltenița. Tatăl său, Alexandru Iliescu, a fost un comunist ilegalist.

A absolvit Liceul Spiru Haret din București în 1949, apoi a studiat mecanica fluidelor la Institutul Politehnic București, continuându-și studiile la Institutul Energetic al Universității din Moscova. În perioada petrecută în capitala sovietică, a ocupat funcția de secretar al Asociației studenților români.

Ion Iliescu s-a alăturat Uniunii Tineretului Comunist în 1944 și a devenit membru al Partidului Comunist Român în 1953. A avansat rapid în ierarhia politică, fiind numit secretar al Comitetului Central al UTC în 1956 și, ulterior, membru al Comitetului Central al PCR. În 1971, Nicolae Ceaușescu l-a perceput drept o amenințare, fiind considerat de mulți un posibil succesor. Ca urmare, Iliescu a fost marginalizat și îndepărtat din funcțiile de prim-plan, fiind numit vicepreședinte al Consiliului Județean Timiș (1971-1974) și președinte al Consiliului Județean Iași (1974-1979). Ulterior, a fost desemnat președinte al Consiliului Național al Apelor și, din 1984 până în decembrie 1989, director al Editurii Tehnice.

În timpul Revoluției din decembrie 1989, Iliescu, alături de alți disidenți politici, a fondat Frontul Salvării Naționale (FSN), care a preluat puterea. A devenit liderul FSN și, implicit, al noii autorități provizorii a statului până la alegerile din 1992. Consiliul Frontului Salvării Naționale, format ulterior din membri ai FSN și ai noilor partide politice, i-a recunoscut oficial acest rol.

A fost ales președinte al României de două ori: între 1990-1996 și 2000-2004. A deținut și funcția de senator de București în legislaturile 1996-2000 și 2004-2008.

În prezent, este inculpat în dosarul Revoluției.

1969 - A fost lansat Apollo 9

Misiunea Apollo 9, parte a programului Apollo al NASA, a fost lansată pe 3 martie 1969 cu ajutorul unei rachete Saturn V. Obiectivul principal al misiunii a fost testarea modulului lunar (LM) în condiții reale de zbor.

A fost primul zbor cu echipaj uman care a integrat atât modulul de comandă și serviciu (CSM), cât și modulul lunar. Cei trei membri ai echipajului – comandantul Jim McDivitt, pilotul modulului de comandă David Scott și pilotul modulului lunar Rusty Schweickart – au desfășurat o serie de teste esențiale pentru viitoarea aselenizare.

Pe parcursul celor zece zile petrecute pe orbită terestră joasă, echipajul a realizat mai multe premiere: primul zbor cu echipaj uman al modulului lunar, prima conectare și extragere a acestuia, o ieșire în spațiu efectuată de doi astronauți și prima andocare între două vehicule spațiale cu echipaj uman.

1973 - S-a născut Prințul Charles-Philippe Marie Louis de Orléans, Duce de Anjou

Prințul Charles-Philippe Marie Louis de Orléans, Duce de Anjou este membru al Casei de Orléans.

Născut la Paris, este fiul cel mare al Prințului Michel, Conte d'Évreux, și al Béatricei Pasquier de Franclieu. Pe linie paternă, este nepotul Prințului Henri, Conte de Paris, care a fost pretendentul orléanist la tronul Franței.

La 8 decembrie 2004, unchiul său, Henri, Conte de Paris și Duce al Franței, i-a acordat titlul de Duce de Anjou, cu aprobarea regelui Juan Carlos I al Spaniei. Utilizarea acestui titlu de către un membru al Casei de Orléans este controversată, deoarece, din 1883, a fost tradițional asociat cu șeful ramurii spaniole a Casei de Bourbon, pretendentă legitimistă la tronul Franței.

Această dispută își are originea în moartea, în 1883, a lui Henri, Conte de Chambord, ultimul descendent direct al regelui Ludovic al XV-lea. Moștenirea legitimistă a fost revendicată de descendenții lui Filip, Duce de Anjou, nepotul mai mic al lui Ludovic al XIV-lea, devenit regele Filip al V-lea al Spaniei în 1700. Deși Filip a renunțat la drepturile sale asupra tronului Franței în favoarea coroanei spaniole, legitimiștii susțin că această renunțare nu a fost obligatorie din punct de vedere juridic. Astfel, ramura spaniolă a Bourbonilor continuă să revendice dreptul legitim asupra coroanei franceze.