28 noiembrie: Ziua când a murit în închisoarea din Aiud filosoful anticomunist Mircea Vulcănescu
0Data de 28 noiembrie are semnificații importante pentru mai multe personalități ale vieții culturale, artistice și spirituale ale României.
1874: S-a născut prozatorul român Jean Bart
Jean Bart, pseudonimul literar al scriitorului Eugeniu P. Botez, a fost în copilărie elevul faimosului Ion Creangă. Botez avea să devină mai târziu ofiţer de marină, colindând toate apele lumii.
În scrierile sale, Eugeniu Botez a semnat cu pseudonimul Jean Bart, împrumutat de la un faimos corsar flamand al secolului al XVII-lea.
Jean Bart a cultivat pentru prima dată în literatura română jurnalul de bord şi schiţa marină - acestea fiind pentru totdeauna legate de numele lui - iar prin „Europolis“ a lăsat primul roman al unui port românesc, Sulina. A fost căpitan de port, apoi a fost mutat din loc în loc, ocupând un loc important în istoria navigaţiei româneşti, deopotrivă cu onoranta recunoaştere literară şi publicistică.
În anul 1922 devine membru corespondent al Academiei Române. Se stinge din viaţă la Bucureşti, pe 12 mai 1933, la numai 56 de ani.
1877: Războiul de Independenţă a României - Căderea Plevnei
După încercarea nereuşită de a sparge încercuirea Plevnei, generalul otoman Osman Paşa s-a predat generalului Cerchez şi a semnat capitularea armatei turce..
Bătălia de la Plevna (Bulgaria, 30 august-28 noiembrie 1877) a fost o confruntare decisivă între armatele româno-ruse şi cele turceşti, în urma căreia România şi-a proclamat independenţa.
Războiul Ruso – Turc din 1877 – 1878 a pornit din dorinţa Rusiei de a-şi recupera teritoriile pierdute în urma Războiului Crimeei, însă acesta s-a transformat într-un război de eliberare a popoarelor din Peninsula Balcanică de sub dominiaţia otomană. Astfel, în urma acestui război, România, Serbia şi Muntenegru şi-au proclamat independenţa faţă de Imperiul Otoman, iar statul bulgar a fost reînfiinţat, căpătând numele de Principatul Bulgariei.
1912: S-a născut actorul Colea Răutu
Pe numele său real Nikolai Rutkovski, Colea Răutu s-a născut la 28 noiembrie 1912 în Limbenii Noi, judeţul Bălţi, care astăzi se află în Republica Moldova. A urmat cursurile Colegiului „Regele Ferdinand” din Chişinău, apoi Liceul Militar la Bălţi.
După absolvirea liceului, s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti, iar în 1929 a intrat în teatru ca figurant. Debutul său a avut loc pe scena Teatrului de Revistă Cărăbuş, în 1934.
După mai muţi ani de figuraţie la Teatrul de Operetă, Răutu a devenit invitat permanent al Teatrului Naţional Bucureşti, iar mai târziu a fost angajat de Teatrul Giuleşti, pe a cărui scenă a apărut timp de peste 15 ani.
În cinematografie a debutat în 1954, odată cu filmul „Desfăşurarea”, regizat de Paul Călinescu. A jucat în peste 70 de filme româneşti, printre care cele mai cunoscute sunt „Moara cu noroc”, „Mihai Viteazul”, „Fraţii Jderi”, „Nemuritorii”, „Pintea”, „Duelul”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Răpirea Fecioarelor”, „Haiducii lui Şaptecai”, „Ştefan cel Mare”, „Ultima noapte de dragoste” sau „Săptămâna nebunilor”.
Puțină lume știe că artistul a fost un mare iubitor de fotbal. În tinerețe, Colea Răutu a făcut parte din echipa Uzinelor Mociorniţa.
Pasiunea pentru fotbal i-a cunoscut-o și Sebastian Papaiani, alături de care a filmat pentru serialul „Toate pânzele sus!”, peliculă în care Colea Răutu a dat viață diabolicului şi vicleanului Spânu, personajul negativ a cărui privire de gheață e memorabilă.
28 noiembrie 1918: Unirea Bucovinei cu România
Bucovina a fost a doua provincie care s-a unit cu patria-mamă, după Basarabia. Pe 28 noiembrie 1918, a avut loc proclamarea unirii Bucovinei cu România, moment istoric important în făurirea statului naţional unitar român, alături de unirea anterioară Basarabiei - la 27 Martie - şi de unirea ulterioară a Transilvaniei, la 1 Decembrie 1918.
Pentru a realiza unirea Bucovinei cu România, la data de 27 octombrie 1918, mişcarea naţională a românilor bucovineni a organizat la Cernăuţi o mare adunare politică „în scopul de a se proclama Constituanta şi de a alege un Consiliu Naţional, ca organ reprezentativ al românilor bucovineni”.
Consiliul Naţional a fost format din 50 de membri, majoritatea români, preşedintele acestui consiliu fiind ales Iancu Flondor, un mare patriot din zona Bucovinei. Acest Consiliu Naţional a condus practic Bucovina timp de o lună de zile până când s-a unit cu România. Cu ocazia declaraţiei de unire a Bucovinei cu Regatul României, ce a fost citită de Iancu Flondor, au avut loc tot felul de manifestări cultural – patriotice, care mai de care mai deosebite.
Tot la data de 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a anunţat puterile Antantei că locuitorii acestui teritoriu au decis să revină la vechile hotare, respectiv la Regatul României, „în virtutea drepturilor popoarelor de a-şi hotărî singure soarta”.
Delegaţia Bucovinei a ajuns la Iaşi în ziua în care regele Ferdinand, împreună cu guvernul şi celelalte autorităţi ale statului au plecat la Bucureşti, după ce au fost nevoiţi să se refugieze din cauza ocupării capitalei de către armata germano – austro – ungare. Bucovinenii s-au alăturat regelui Ferdinand şi au luat parte la revenirea triumfală a acestuia în capitala ţării întregite.
1952: A murit în închisoarea din Aiud poetul Mircea Vulcănescu
Mircea Vulcănescu s-a născut la 3 martie 1904, la București. În perioada interbelică a fost economist, sociolog, filosof, scriitor, publicist, teolog și profesor de etică, iar după venirea la putere a comuniștilor doar o victimă.
Rămâne o puternică personalitate, dar care a stârnit controverse. În vreme ce unii îl consideră martir, întrucât a murit la vârsta de 48 de ani în temnițele comuniste, alții îl acuză că a făcut parte din guvernul lui Ion Antonescu, recunoscut că a elaborat legi antisemite.
În replică, cei care au luptă pentru ca memoria lui Mircea Vulcănescu să nu fie întinată spun că acesta, de pe poziția de economist, de tehnocrat, nu a participat în niciun fel la punerea în practică a deciziilor care au afectat comunitatea evreiască din România, iar meritele sale au fost nenumărate. Astfel, a fost unul dintre cei mai tenace negociatori cu cel de-al Treilea Reich, reușind să obțină pentru Banca Națională a României opt vagoane de aur, confiscate de URSS și, de asemenea, tot lui i se datorează înzestrarea Armatei a 4-a cu echipament militar german nou.
Pentru meritele sale deosebite, a fost decorat cu înalte distincții atât de Regele Carol al II-lea, cât şi de Regele Mihai I, în semn de recunoaștere pentru serviciile aduse Statului Român.
Închis la Aiud, Mircea Vulcănescu a ţinut o serie de conferinţe considerate subversive de torţionari, pentru că le menţinea oamenilor moralul. A fost izolat, la fel ca alţi 12 bărbaţi din celula sa, în hrubele secţiei 1. Acolo au fost dezbrăcaţi în pielea goală şi lăsaţi în frig, neavând paturi sau scaune pe care să şadă.
Epuizat, unul dintre deţinuţi a căzut din picioare după câteva ore. Conform unui martor, Vulcănescu s-ar fi aşezat pe ciment ca o saltea pentru cel doborât, salvându-i viaţa. Filosoful a murit însă pe 28 octombrie 1952, bolnav de plămâni, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus. Testamentul său conține doar câteva cuvinte: „Să nu ne răzbunați!“.
1973: A murit la Paris principesa Martha Bibescu, scriitoare
Martha Bibescu s-a născut la 28 ianuarie 1889, la București, și a murit la 28 noiembrie 1973, la Paris. Aceasta a fost fiica lui Ion Lahovari și a Smarandei Mavrocordat. În anul 1902 s-a căsătorit cu prințul George Valentin Bibescu, nepot de frate al lui Gheorghe Bibescu. Astfel, a devenit prințesa Martha Bibescu.
După o călătorie în Persia, Martha Bibescu a scris cartea „Cele opt paradisuri”, care a fost premiată de Academia Franceză. În anul 1995 a devenit membră a Academiei Regale de limbă și literatură franceză din Bruxelles.
Amintim câteva dintre scrierile sale: romanul „Papagalul verde" „Izvor, ţara sălciilor", paginile de memorialistică din „La bal cu M. Proust" și „Corespondenţa cu Paul Claudel".
28 noiembrie 1989: A murit duhovnicul Arsenie Boca
Arsenie Boca a fost preot, teolog şi pictor de biserici, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop. S-a născut în 29 septembrie 1910 în satul Vaţa de Sus din Munţii Zarandului, priminde numele de Zian Vălean.
Arsenie Boca a fost şef de promoţie în liceul din Brad, potrivit relatărilor foştilor săi colegi de liceu. A absolvit liceul în anul 1929 şi s-a îndreptat spre Teologie, părăsind definitiv locurile sale natale din Ţara Zarandului.
În anii ’40, după o perioadă petrecută la o mănăstire de pe Muntele Athos, a ajuns duhovnic la mănăstirea Brâncoveanu din Munţii Făgăraş şi apoi la Mănăstirea Prislop, din Ţara Haţegului, aflată la circa 100 de kilometri de locul său natal.
Odată cu instaurarea regimului comunist în anul 1945, Arsenie Boca a intrat pe lista neagră autorităţilor comuniste, fiind arestat şi închis de mai multe ori, sub acuzaţii că ar fi sprijinit membri ai Mişcării Legionare.
Călugărul a fost închis în arestul Siguranţei din Braşov, a fost trimis apoi să munceasă la Canalul Dunăre – Marea Neagră, în lagărele destinate zecilor de mii de deţinuţi politici, iar până la mijlocul anilor 1950 a mai trecut prin închisorile Jilava, Timişoara şi Oradea. După eliberarea din temniţele comuniste, Arsenie Boca nu şi-a mai putut relua activitatea de preot. Duhovnicul a murit în 28 noiembrie 1989, la Sinaia, iar dorinţa sa a fost să fie înmormântat la Mănăstirea Prislop.
Se încarcă comentariile...
