15 martie: Ziua în care documentarul „Colectiv” a devenit primul film românesc nominalizat la Premiile Oscar

Începând din 1991, Ungaria are trei sărbători naționale, în data de 15 martie fiind celebrată Ziua Maghiarilor de Pretutindeni. De asemenea, în aceeași dată, în 1876 a apărut la București, ziarul „Timpul”, la care au lucrat Mihai Eminescu, Ioan Slavici și I.L. Caragiale. Tot în aceeași zi, dar în 2021, documentarul „Colectiv” a devenit primul film românesc nominalizat la Premiile Oscar. 

1831: S-a născut Pantazi Ghica, prozator, dramaturg şi publicist

Pantazi Ghica s-a născut la data de 15 martie 1831 în Țara Românească, într-o familie cu rădăcini prestigioase din domeniul fanariot. Fiind unul dintre cei cincisprezece copii ai familiei Ghica, a crescut într-un mediu bogat cultural și intelectual. A fost al unsprezecelea dintre copiii care au supraviețuit până la maturitate.

Studiile sale timpurii le-a urmat la Colegiul Sf. Sava din București, unde și-a dezvoltat pasiunea pentru literatură și politică. Implicarea sa în mișcarea revoluționară a avut un impact semnificativ asupra cursului vieții sale. A fost un participant activ în Revoluția Română din 1848, alături de istoricul și activistul Nicolae Bălcescu.

După eșecul revoluției și exilul forțat din țară, Pantazi Ghica s-a stabilit la Paris, unde și-a continuat activitatea de revoluționar. Aici, s-a alăturat unui grup de exilați valahi și a început să-și contureze cariera literară și politică. A fost implicat în diverse activități jurnalistice și a colaborat cu personalități literare și politice importante ale vremii.

Revenit în țară, a continuat să-și dedice viața luptei politice și activității literare. A avut o carieră diversificată, ocupând poziții în administrație și practicând avocatura. A fost un susținător al curentului liberal și a fost membru proeminent al Partidului Național Liberal după 1875.

Pe lângă activitatea sa politică, Pantazi Ghica s-a remarcat și ca scriitor și critic literar. A colaborat la diverse publicații literare și a avut un rol important în dezvoltarea scenei literare românești a vremii.

Printre operele sale celebre se numără: Un boem român, roman în trei părți: Copilăria și adolescența, Streinătate și studiu, România (Bucureșci, Tip. Jurnalului Naționalului, 1860);Cămătarul, anecdota „Istorie simțimintală a unui compatriotu care pe aripele amorului ajunge la închisoare” (București, Librăriei Editurii Christ. Ionninu & Comp., Romanow, 1858); Iadesiu, comedie într-un act (Bucureșci, Typografia Națională, Stephan Rassidescu, 1866);O lacrimă a poetului Cîrlova, nuvelă (Bucureșci, Tip. Jurnalului Natzionalulu, 1858);Sterian pățitul, comedie originală în 3 acte (Bucureșci, Typ. C. A. Rosetti, 1866); Studiuri de drept și explicația legilor civile române (București, 1865)

 A murit la vârsta de 51 de ani, pe 17 iulie 1882, la București. El a înghițit un pumn de pastile pe care medicul i le recomandase pentru depresie, din cauza eșecurilor amoroase. 

1848: La Budapesta se declanșeaza revoluția maghiară împotriva dominației habsburgice (15 martie 1848 – 4 octombrie 1849).

Poetul național, Sándor Petőfi, a citit mulțimii adunate în fața Muzeului Național o listă cu cele 12 puncte importante pentru independență.

Evenimentele sângeroase din Pesta și Buda, cu demonstrații masive, l-au forțat pe guvernatorul imperial să accepte cele 12 puncte ale revoluției, urmate de răscoale care au permis formarea guvernului condus de Lajos Batthyány. Acesta a adoptat Legile din Aprilie, creând un sistem politic democratic în Ungaria.

Inițial, din cauza revoluției din Viena, austriecii au acceptat guvernul maghiar, dar după înfrângerea revoluției austriece și urcarea lui Franz Joseph I pe tron, guvernul maghiar nu a mai fost recunoscut. Ruptura finală a survenit când mareșalul Lamberg a primit controlul armatei maghiare, fiind atacat și ucis la sosirea în Pesta. Curtea Imperială a dizolvat guvernul maghiar, declanșând războiul între revoluționarii unguri și trupele austriece conduse de feldmareșalul croat Josip Jelačić.

La 29 mai 1848, Dieta Transilvaniei a ratificat unirea cu Ungaria, decizie contestată de români și germani. Românii au trimis la 25 februarie 1849 Memorandumul națiunii române, cerând unirea tuturor românilor din Imperiul Austriac sub conducerea Austriei.

În martie 1849, Franz Joseph a cerut ajutor de la țarul Nicolae I al Rusiei. Trupele austriece au capturat Buda și Pesta pe 18 iulie, iar revoluționarii maghiari au fost înfrânți succesiv: generalul Józef Bem la Albești (31 iulie) și armata maghiară lângă Timișoara (9 august). Revoluția a fost înfrântă, iar armata a capitulat la Șiria pe 13 august. Bem a fugit în Imperiul Otoman, iar 13 generali maghiari și prim-ministrul Batthyány au fost executați.

Revoluția maghiară din 1848-49 rămâne unul dintre cele mai importante conflicte militare din istoria Ungariei, iar lideri precum Lajos Kossuth, István Széchenyi, Sándor Petőfi și József Bem sunt respectați ca personalități istorice. Aniversarea izbucnirii revoluției, 15 martie, este una dintre cele trei sărbători naționale maghiare.

1854: S-a născut Emil Adolf von Behring, bacteriolog german

Medicul Emil Adolf von Behring s-a născut la 15 martie 1854, în Hansdorf, Germania.

A urmat studii de medicină la Colegiul de Medicină Militară din Berlin (1874-1878), unde, după câţiva ani în Posen, a ajuns să lucreze îndeaproape cu Robert Koch (Premiul pentru Medicină în 1905). Emil von Behring a studiat în primul rând bacteriile tuberculozei şi difteriei.

Pentru a permite producţia în masă a serului pentru difterie pe care l-a dezvoltat, von Behring a lucrat îndeaproape cu industria chimică. În 1898, a fost numit profesor la Marburg, funcţie pe care şi-a menţinut-o mulţi ani, potrivit www.nobelprize.org.

A publicat o serie de lucrări privind substanţele dezinfectante şi metodele de imunizare pasivă şi activă împotriva bolilor infecţioase. Multe boli sunt cauzate de microorganisme, dar organismul îşi poate folosi sistemul imunitar pentru a se apăra împotriva atacurilor şi a deveni imun la noile atacuri. Ca parte a apărării sale, sistemul imunitar formează anticorpi care neutralizează otrăvurile, sau toxinele, care sunt formate de bacterii.

Emil von Behring şi alţi cercetători au arătat că prin intermediul plasmei sanguine sau a serului, anticorpii puteau fi transferaţi de la o persoană sau un animal la o altă persoană, care, de asemenea, a devenit apoi imună. În 1890, a descoperit, împreună cu bacteriologul nipon Shibasaburo Kitasato (1852 1931), anatoxinele tetanică şi difterică şi a recomandat seroterapia în tetanos şi difterie.

În 1900, Behring a introdus serul de la cai imuni ca metodă de vindecare şi prevenire a difteriei. Succesul lui Behring i-a adus numeroase premii. În 1901, a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină cu Motivaţia premiului: „pentru munca sa privind terapia cu ser, în special aplicarea acesteia împotriva difteriei, prin care a deschis un nou drum în domeniul ştiinţei medicale şi, prin urmare, a pus în mâinile medicului o armă victorioasă împotriva bolilor şi a morţii.”, potrivit sursei citate.

În cei 12 ani petrecuţi la Marburg, a colaborat cu histologul, biochimistul şi farmacologul german Paul Ehrlich (1854-1915). Cei doi au pus la punct tehnologiile de fabricaţie pe cale industrială a vaccinurilor.

În 1913, Emil von Behring a introdus amestecuri de toxină antitoxină pentru a imuniza împotriva difteriei, o rafi nare a tehnicii de imunizare deja în uz, potrivit www.oxfordreference.com. De asemenea, a conceput un vaccin pentru imunizarea împotriva tuberculozei. Scrierile sale includ „Die praktischen Ziele der Blutserumtherapie” (1892; „Obiectivele practice ale terapiei cu serul de sânge”).

1876 - A apărut, la Bucureşti, ziarul „Timpul” la care au lucrat Mihai Eminescu, Ioan Slavici şi I.L. Caragiale

Ziarul „Timpul” a fost un important ziar apărut la București, actualmente revistă culturală de rezonanță, cu sediul la Iași. Apare într-o primă etapă între 15 martie 1876 și 17 martie 1884.

În urma fuziunii Partidului Conservator cu Partidul Liberal-Sincer în urma căruia a apărut Partidul Liberal-Conservator are loc la 18 martie 1884 și fuziunea ziarului „Timpul” cu ziarul „Binele public” apărând în locul lor noul ziar „România”. Începând cu 13 noiembrie 1889 revine la numele inițial, „Timpul”, și apare sub acest nume până pe 14 decembrie 1900.

După fuziunea cu ziarul „Constituționalul” apare din 15 decembrie 1900 sub numele de Conservatorul ca organ oficial al Partidului Conservator până la data de 15 noiembrie 1914.

La ziarul „Timpul” au activat Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici.

1906: A luat ființă compania britanică Rolls Royce

Istoria originii mașinilor străine de lux datează din 1904, când doi prieteni britanici cu același gând au fost de acord cu ideea de a face o mașină de încredere de lux, aceștia erau Frederick-Henry Royce și Charles Rolls. Preistoria parteneriatului constă în nemulțumirea față de mașina achiziționată de Royce, care avea un interes pentru calitatea și buna construcție a mașinii. Curând a venit la ideea de a-și dezvolta propriul proiect și, după ce a proiectat prima sa mașină, a vândut-o inginerului Polos, care a analizat mai atent proiectul său. Modelul a fost creat de Royce în 1904 și a devenit prima mașină a companiei. Așa a început parteneriatul pentru a construi legendarul companie.

O caracteristică distinctivă a companiei este că până în prezent toate mașinile sunt asamblate manual. Singurul proces de mecanizare are loc în vopsirea unei mașini cu 12 straturi de vopsea.

Fabrica din Goodwood este al cincilea loc din Marea Britanie în care s-au produs în decursul timpului automobile Rolls-Royce. Celelalte sedii au fost în Manchester, Londra, Derby și Crewe. Stema caracteristică cu RR din partea din față a mașinii și-a schimbat culoarea din roșu în negru în 1934, după moartea lui Henry Royce în 1933. Phantom III din 1934 a fost primul Rolls Royce care avea stema neagră.

În anul 1973 Rolls-Royce Limited s-a divizat în în Rolls-Royce plc și Rolls-Royce Motors.

1917 - A abdicat Ţarul Nicolae al II-lea, eveniment care marchează sfârşitul dinastiei Romanovilor şi a Imperiului Ţarist in Rusia

Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei sau Nikolai Alexandrovici Romanov (n. 6 mai 1868 (S.N. 18 mai) – d. 17 iulie 1918), a fost ultimul împărat al Rusiei.

A domnit din 1894 până la abdicarea sa din 15 martie 1917 la sfârșitul revoluției din februarie.

A fost asasinat împreună cu întreaga sa familie de către bolșevici la ordinul lui Lenin.

A fost canonizat drept sfânt al bisericii ortodoxe ruse dupa caderea regimului comunist in aceasta tara.

Înăsprirea condițiilor de viață din spatele frontului și incapacitatea armatei de a menține succesele militare temporare din iunie 1916 au dus la o serie de noi greve și tulburări în iarna care a urmat.

La sfârșitul „Revoluției din februarie” din 2 martie (stil vechi)/ 15 martie (stil nou) 1917 Nicolae al II-lea a fost forțat să abdice în numele său și al țareviciului, în favoarea fratelui lui, spunând:

„Lasăm moștenire succesiunea noastră fratelui nostru, Marele Duce Mihail Alexandrovici, și îi dăm binecuvântarea noastră la urcarea pe tron.”

Marele Duce Mihail a refuzat să accepte tronul și a abdicat a doua zi, și astfel trei secole de istorie a dinastiei Romanov s-au încheiat.

1940: S-a născut filozoful, pedagogul și teoreticianul antisemit Nae Ionescu

Personalităţile puternice sunt de obicei controversate, influente şi creatoare de opinii. În România interbelică una dintre cele mai controversate personalităţi culturale a fost filosoful, logicianul şi profesorul Nae Ionescu, teoretician al naţionalismului şi antisemitismului.

A fost director al revistei „Cuvântul” şi prin şcoala sa au trecut cei mai importanţi reprezentanţi ai intelectualităţii române interbelice precum Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Mihail Sebastian, Emil Cioran. S-a implicat activ în politică, fiind un susţinător al regelui Carol al II-lea.

Nae Ionescu s-a născut în 1890 în Brăila. A absolvit Universitatea din Bucureşti în 1912 devenind profesor de liceu. În tinereţea sa a fost socialist, după care a migrat către fascismul italian. În anii 1920-1930, ascensiunea sa în publicistică, stilul său incisiv a atras atenţia opiniei publice.

A avut şi o viaţă mondenă activă fiind implicat în relaţii amoroase, printre altele, cu pianista Cella Delavrancea şi cu Maruca Cantacuzino, viitoarea soţie a muzicianului George Enescu.

Nae Ionescu s-a definit a un intelectual împotriva canoanelor tradiţionale ale culturii academice şi oficiale din România interbelică.

Profesor universitar şi gazetar plin de fervoare, Nae Ionescu se distinge ca mentorul unei generaţii. Opera i-a fost interzisă după moartea sa de regimul comunist. El a rămas însă în conştiinţa contemporanilor şi a discipolilor săi, care i-au publicat postum opera. Astfel, prin contribuţia acestora, Nae Ionescu a fost accesibil românilor din diaspora, fiind revelat, după decembrie 1989 şi românilor din ţară.

1954: S-a născut Craig Wasson, actor

S-a născut în Ontario, Oregon și a devenit cunoscut ca un actor american talentat, remarcându-se prin varietatea și profunzimea rolurilor sale. Debutul său în lumea filmului a fost în thrillerul tensionat „Rollercoaster”, din 1977, marcând începutul unei cariere prolificie.

Unul dintre rolurile sale semnificative a fost cel al lui Jake Scully în „Body Double” (1984), filmul iconic regizat de Brian DePalma, în care a impresionat prin abilitatea sa de a transmite tensiune și vulnerabilitate. De asemenea, a interpretat rolul lui Neil Gordon în „A Nightmare on Elm Street 3: Dream Warriors” (1987), alături de o distribuție de excepție.

În filmul „Four Friends” (1981), regizat de Arthur Penn, Wasson a jucat rolul lui Don Wanderley, un profesor de literatură care are o relație pasională și misterioasă cu o femeie fantomatică. Pelicula i-a adus o nominalizare la Premiile Globul de Aur.

Pe lângă filme, Wasson a avut numeroase apariții în seriale de televiziune, inclusiv în „The Bob Newhart Show”, „MAS*H”, „Murder, She Wrote”, și „Star Trek: Deep Space Nine”. De asemenea, este un narator apreciat pentru cărți audio, dând viață unor opere literare semnificative, inclusiv romanelor lui Stephen King.

1960 - S-a născut antrenorul Ioan Andone

Ioan Andone (n. 15 martie 1960, Alba, România) este un antrenor român de fotbal, care in prezent este liber de contract. În cariera de jucător, a evoluat pentru Echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1990 și, printre altele, pentru Dinamo București, fiind unul din jucătorii emblematici ai acestei echipe.

Andone și-a început pasiunea pentru fotbal la vârsta de 14 ani, jucând atât baschet, cât și fotbal. Cu toate acestea, la vârsta de 16 ani, s-a concentrat exclusiv pe fotbal și și-a început junioratul la centrul de tineret al Corvinul Hunedoara, unde a fost antrenat de Dumitru Pătrașcu.

În 1979, Andone și-a făcut debutul în Divizia A pentru echipa Corvinul. Ulterior, s-a transferat la Dinamo București în 1983, unde a petrecut 7 sezoane, contribuind la câștigarea titlului și a Cupei României. A fost unul dintre cei mai constanți jucători ai echipei și a impresionat atât în campionatele interne, cât și în competițiile europene.

Un moment notabil din cariera sa de jucător a fost incidentul din Cupa României din 1989. Andone a marcat golul echipei sale și a egalat scorul. Cu toate acestea, în ultimul minut al meciului, Gabi Balint a marcat golul victoriei pentru Steaua, determinând o înfrângere pentru Dinamo. Situația s-a agravat când arbitrul Ion Crăciunescu i-a eliminat pe doi dintre jucătorii cheie ai echipei Dinamo, Rodion Cămătaru și Claudiu Vaișcovici. Simțind că sunt dezavantajați de arbitraj, Andone și coechipierul său, Rednic au arătat câteva gesturi obscene în fața tribunei oficiale, unde stătea Valentin Ceaușescu, fiul lui Nicolae Ceaușescu și președinte neoficial al Stelei.

Această acțiune i-a adus lui Andone și lui Rednic o suspendare inițială de un an din partea Federației Române de Fotbal. Totuși, intervenția unor persoane influente din fotbalul românesc, printre care și prietenii lor de la Steaua, Marius Lăcătuș și László Bölöni, a dus la reducerea sancțiunii la trei luni.

După Revoluția Română din 1989, Andone a continuat să-și desfășoare cariera internațională în Spania și Olanda, jucând pentru echipele Elche și Heerenveen.

La nivel internațional, Andone a reprezentat România în 55 de meciuri și a marcat două goluri. A făcut parte din echipa națională la Campionatul Mondial de Fotbal din 1990 și a participat și la alte competiții importante.

1964 - Reprezentativa de handbal masculin cucereşte pentru a doua oară titlul de campioană mondială la Praga

A 5-a ediție a Campionatului Mondial de Handbal Masculin s-a desfășurat în perioada 6 martie-15 martie 1964 în Cehoslovacia. Echipa României a câștigat campionatul după ce a învins în finală echipa Suediei cu scorul de 25 - 22 și a devenit pentru a două oară campioană mondială.

1990: Mihail Gorbaciov este ales ca prim președinte al Uniunii Sovietice

Mihail Sergheevici Gorbaciov (n. 2 martie 931, Privolnoe, URSS – d. 30 august 2022, Moscova, Rusia) a fost conducătorul Uniunii Sovietice din 1985 până în 1991.

Încercările sale de reformă au dus la încheierea războiului rece, la încetarea monopolului politic al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și la prăbușirea Uniunii Sovietice. A primit Premiul Nobel pentru Pace în 1990.  

2021: Filmul „Colectiv”, regizat de Alexander Nanau - primul film românesc nominalizat la Oscar 

„Colectiv” este un film documentar din 2019 regizat de Alexander Nanau. Acesta urmărește o investigație a unor jurnaliști de la Gazeta Sporturilor despre corupția din sistemul de sănătate românesc care a cauzat dezastrul de la clubul Colectiv.

Filmul a avut premiera mondială la Festivalul de Film de la Veneția, la 4 septembrie 2019. A fost lansat în România la 28 februarie 2020 și la 20 noiembrie 2020 în alte țări, inclusiv în Marea Britanie și SUA. A primit aprecieri de la critici, precum și premii, inclusiv de la Premiile Academiei Europene de Film și Societatea Națională a Criticilor de Film. 

La 15 martie 2021 a fost nominalizat la categoriile Cel mai bun film străin și Cel mai bun film documentar la cea de-a 93-a ediție a Premiilor Oscar.