14 noiembrie: Ziua când s-a născut îndrăgitul actor de comedie Vasile Muraru
0Vasile Muraru s-a născut pe 14 noiembrie 1956, în satul Doina, comuna Girov, județul Neamț și a absolvit IATC, în anul 1981. Tot pe 14 noiembrie s-au născut Iulia Haşdeu, fiica scriitorului B.P.Hasdeu și regizorul român Geo Saizescu.
1831: A murit filosoful german Friedrich Hegel
Născut în 1770, la Stuttgart, într-o familie protestantă, Hegel este părintele dialecticii şi principalul reprezentant al idealismului în filozofia secolului al XIX-lea.
În jurul vârstei de 8 ani, Hegel avea deja noţiuni de limba latină şi studiase literatura clasică, mai ales pe Shakespeare, astfel că la 10 ani tatăl său îl iniţia în geometrie și astronomie, dar şi în fizică şi botanică. La 18 ani, îşi completază vastele cunoştinţe studiind filozofia, istoria, teologia și limbile clasice, latina și greaca, matematică și fizică la seminarul din Tübingen (numit Stift), unde îşi face studiile universitare.
Sistemul său filosofic se întemeiază pe noțiunea de „dialectică”, aceasta fiind, în același timp, un concept, dar şi un principiu al cunoașterii și al mișcării reale care guvernează existența lumii, la baza căreia stă raţiunea.
1869: S-a născut Iulia Haşdeu, fiica scriitorului B.P.Hasdeu
Iulia Hasdeu a fost considerată copilul fenomen al culturii române şi a fost răpusă de o boală necruţătoare la numai 18 ani.
Copilul de o inteligenţă sclipitoare vorbea fluent limba franceză încă de la vârsta de doi ani şi a creat nuvele când avea 7 ani. Genialitatea fiicei lui Haşdeu a continuat să se manifeste şi la vârsta adolescenţei. La numai 16 ani, în 1886, Iulia Haşdeu a devenit prima româncă înscrisă la Universitatea Sorbona, unde i-a uimit pe profesori.
Tot la Sorboba au apărut primele semne ale bolii, când avea 17 ani. Datorită preocupărilor pentru studiu, a ignorat boala iar în aprilie 1888 a fost nevoită să abandoneze studiile. Părinţii au dus-o la Montreux, apoi în Elveţia, la medici renumiţi, care i-au prevăzut vindecarea, dar boala a avansat galopant.
După luni de chin, Iulia Hasdeu a ajuns să se împace cu moartea, care a răpit-o pe 29 septembrie 1888.
Marele scriitor Bogdan Petriceicu Hasdeu nu s-a resemnat cu moartea fiicei sale şi a plâns-o luni în şir, aşteptând un semn de la ea. De aici şi scopul pe care şi l-a făcut, de a regăsi spiritul acesteia prin orice mijloace.
Scriitorul s-a refugiat în spiritism şi a luat decizia să ridice pentru fiica sa, la Câmpina, un castel, după planurile pe care însăşi Iulia i le-ar fi transmis tatălui de pe lumea cealaltă. Scriitorul era convins că „Marele Templu“ este casa fiicei sale.
14 noiembrie 1878: Dobrogea redevine parte a României
La 14 noiembrie 1878, o divizie romana a trecut Dunarea în Dobrogea, prilej cu care însuși domnitorul Carol I a adresat dobrogenilor o Proclamație:
“Locuitori de orice nationalitate si religie, Dobrogea – vechea posesiune a lui Mircea cel Batran – de astazi face parte din Romania. Voi de acum atarnati de un Stat unde nu vointa arbitrara, ci numai legea dezbatuta si încuviintata de natiune hotaraste si ocarmuieste. Cele mai sfinte si mai scumpe bunuri ale omenirii: viata, onoarea si proprietatea sunt puse sub scutul unei Constitutii pe care ne-o ravnesc multe tari straine”.
Războiul ruso-româno-turc de la 1877-1878 a marcat cucerirea pe câmpul de luptă a independenţei de stat a României. Deşi semnaseră, la 4 aprilie 1877, o convenţie cu România, reprezentanţii ruşi nu au acceptat, iniţial, o participare directă a armatei române pe frontul din Balcani. Pe fondul desfăşurării ostilităţilor militare la Plevna, când al doilea asalt al trupelor ruse a fost înfrânt, marele duce Nicolae a trimis o telegramă prinţului Carol al României, în care a cerut ajutorul trupelor române.
România a obţinut, după încheierea conflictului, în cadrul Congresului Internaţional de la Berlin (1/13 iunie-1/13 iulie 1878), recunoaşterea independenţei de stat şi revenirea în cadrul graniţelor naţionale a Dobrogei, cu Delta Dunării şi Insula Şerpilor. La 14 noiembrie 1878, autorităţile române au preluat, oficial, administraţia Dobrogei, potrivit volumului "Istoria României în date" (2003).
Unirea Dobrogei cu teritoriul naţional reprezenta, după unirea Moldovei cu Ţara Românească din anul 1859, o nouă şi importantă etapă în cadrul procesului de desăvârşire a unităţii de stat a românilor, proces definitivat prin Marea Unire din 1918.
1932: S-a născut regizorul român Geo Saizescu
Deşi este perceput adesea ca un regizor al perioadei comuniste, Geo Saizescu, născut la 14 noiembrie 1932, în localitatea Prisăceaua din judeţul Mehedinţi, fost unul dintre cei mai prolifici regizori, filmele sale fiind extrem de apreciate de public, producţiile sale precum „Păcală“, „Secretul lui Bachus“ şi „Astă seară dansăm în familie“ având un succes uriaş.
De altfel, „Păcală“ este a doua cea mai vizionată peliculă românească din toate timpurile, în condiţiile în care a vândut 14.644.029 de bilete în cinematografe, cu doar 1.557 mai puţine decât „Nea Mărin miliardar“, lungmetrajul lui Sergiu Nicolaescu. „Păcală“ a reuşit totodată performanţa ca, în anul 1976, într-o singură difuzare să obţină 7.000.000 de spectatori la Televiziunea Română, situându-se pe locul al treilea în acel an.
Din bogata sa filmografie, la care a lucrat ca actor, dar mai ales ca regizor, sunt de menţionat: „Doi vecini” (1958), „Un surâs în plină vară” (1963), „Dragoste la zero grade” (1964), „La porţile pământului” (1965), „Astă seară dansăm în familie” (1972), „Păcală” (1974), „Eu, tu şi Ovidiu” (1977), „Şantaj” (1980), „Secretul lui Bachus” (1984), „Sosesc păsările călătoare” (1984), „Secretul lui Nemesis” (1986), „Harababura” (1990), „Viaţă de artist” (2003). În anul 2006, a realizat „Păcală se întoarce”, o continuare a filmului de succes din 1974.
Geo Saizescu a murit la 23 septembrie 2013, la Bucureşti.
1956: S-a născut Vasile Muraru, actor al Teatrului “C. Tănase” din Bucuresti
S-a născut pe 14 noiembrie 1956, în satul Doina, comuna Girov, județul Neamț. A absolvit IATC, în anul 1981, la clasa profesorilor Dem Rădulescu și Adriana Piteșteanu. Din anul 1982, joacă la Teatrul de Revistă ”Constantin Tănase”, primul spectacol în care apare fiind ”Revista Revistelor”, regia Bițu Fălticineanu. Apoi, joacă în toate spectacolele din repertoriul teatrului.
Din 1990, odată cu spectacolul ”1001 de glume”, formează un cuplu scenic de mare succes alături de colegul şi prietenul său, regretatul actor de comedie, Nae Lăzărescu.
Începand cu spectacolul “Vivat Revista!”, care are premiera în 2013, formează un nou cuplu umoristic cu actrița Valentina Fătu. Alături de aceasta, realizează următoarele proiecte artistice:
Spectacolul – “E Spectacol in Oraș” – Scenariu si Regie – 2018,
Evenimentul – Noaptea Muzeelor la Teatrul Tănase – Scenariu, concept, documentare si coordonare proiect – 2019
Spectacolul Aniversar Alexandru Arșinel – “Si, iată, c-au trecut 80 de ani!” – Scenariu si regie – 2019
Înființarea Expoziției “Constelația Cărăbuș” – Inițiatori si coordonatori ai proiectului – 2019
Spectacolul “Suta lui Tănase” – Scenariu si Regie – 2019
Spectacolul “Cu Mască sau fără Mască, Oamenii vor să Zâmbească!” – Scenariu si Regie – 2020.
Spectacolul “E spectacol în oraș” – Scenariu si Regie – 2020.
Galele SAVOY (9 ediţii) – Scenariu, regie, concept – 2021 – 2023
Spectacolul „Grădina cu zâmbete” – Scenariu, regie, concept – 2023
Expoziția de COSTUME de TEATRU și obiecte personale care au aparținut unor mari artiști ai Revistei, caiete-program vechi, afișe și fotografii rare – Inițiator, coordonator, organizator – 2024
Spectacolele Concert “AUTOGRAF MUZICAL” (Horia Moculescu, Dan Dimitriu) – Scenariu, regie, concept – Stagiunea 2024 – 2025
În prezent, joacă în spectacolele: “E spectacol în oraș”, „Grădina cu zâmbete”.
1975: S-a născut atleta Gabriela Szabo, multiplă campioană olimpică
Gabriela Szabo a făcut pentru prima oară cunoştinţă cu sportul la 13 ani, cu prilejul unui cros şcolar. Atunci, un tânăr şi ambiţios antrenor, Zsolt Gyongyossy, cel care, peste ani, avea să-i devină soţ, a remarcat potenţialul extraordinar al fetiţei din Bistriţa, reuşind să o convingă să vină la atletism.
Ce a urmat este deja legendă. După doar doi ani, în 1991, micuţa sportivă devenea campioană europeană de junioare, performanţă repetată doi ani mai târziu. La Mondialele juvenile a câştigat, de asemenea, o medalie de aur şi una de argint.
Trecerea la seniori s-a făcut tot în triumf, din 1994 şi până în 2002 Gabi reuşind să aducă acasă cel puţin un trofeu important în fiecare an.
1987: Prima zi a revoltei anticomuniste de la Brașov: „Vrem mâncare și căldură!”
La 14 noiembrie 1987, la Secția 440 „Matrițe” a întreprinderii de autocamioane Steagul Roșu din Braşov au început, practic, primele proteste ale muncitorilor împotriva sistemului comunist.
Era într-o sâmbătă, pe atunci zi lucrătoare şi zi de salariu, iar nemulţumirea muncitorilor a răbufnit când, ridicându-şi salariile, au constatat că au primit doar jumătate din leafă. Pe fluturașii de salariu, în dreptul rubricii „Rețineri” era scris cuvântul „social”.
Fără o organizare prealabilă, muncitorii au decis să nu mai lucreze, iar schimbul de noapte nici nu a mai pornit utilajele. Oamenii au încercat să obțină răspunsuri de la conducerea întreprinderii, însă șeful de secție din acea noapte i-a tratat cu dispreț și a anunțat conducerea administrativă despre întreruperea lucrului abia la ora 5 dimineața, potrivit wikipedia.
A doua zi, pe 15 noiembrie, la ora 7.00 au sosit și muncitorii din schimbul I, așa că starea de agitație și protestele s-au amplificat. Muncitorii au spart geamurile sediului administrativ al uzinei, iar în jurul orei 8.00 circa patru mii de muncitori erau adunați la porțile acesteia. În jurul orei 11.00 ei au luat hotărârea să meargă la sediul Comitetului Județean al PCR, ca să se facă ascultați. La ieșirea din întreprindere, de teama represaliilor, mulţi dintre protestatri s-au retras, astfel că iniţial aproximativ 400 de persoane şi-au continuat drumul spre Consiliul Județean al P.C.R.
Inițial demonstranții au scandat revendicări sociale: „Vrem mâncare și căldură!”, „Vrem banii noștri!”, „Vrem mâncare la copii!”, „Vrem lumină și căldură!” și „Vrem pâine fără cartelă!”. În dreptul Spitalului Județean, ei au cântat imnul revoluției de la 1848, „Deșteaptă-te, române!”. Ajungând în centrul orașului, coloanei de manifestanți i s-au alăturat mii de muncitori de la fabrica Tractorul Brașov, fabrica Hidromecanica, elevi, studenți și alți locuitori. Din acest moment, protestul s-a transformat într-unul politic, iar oamenii au susținut ulterior că ar fi scandat sloganuri precum „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!”, „Jos dictatura!” sau „Jos tiranul!”.