1 noiembrie: Ziua în care aviatorul Ionel Nicolae Romanescu moare în Primul Război Mondial. A fost cel mai tânăr zburător din lume

La data de 1 noiembrie 1918, aviatorul Ionel Nicolae Romanescu, supranumit și „Copilul viteaz al României” se stinge eroic, pe câmpul de luptă. Este, se asemenea, ziua în care s-a născut celebrul om politic conservator, Lascăr Catargiu și solistul de muzică ușoară, Gabriel Cotabiță, fost membru al trupei Holograf.

1823: S-a născut Lascăr Catargiu, om politic conservator

S-a născut la Iaşi, fiind descendent al unui vechi neam boieresc. A învăţat în pensioane private, dobândind cunoştinţe solide în domeniul social-politic şi administrativ, după care, de tânăr, a intrat în administraţie: ataşat la Departamentul din Lăuntru al Moldovei, locţiitor de ispravnic de Huşi (1843-1844), pârcălab la Piatra (1845).

A aderat la Petiţia-Proclamaţie adresată domnitorului Mihail Sturdza la 28 martie 1848, fi ind apoi surghiunit la o moşie a sa din ţinutul Neamţ. Din nou pârcălab: la Iaşi (1853) şi Galaţi (1854); agă al Poliţiei de Iaşi (1855-1856).

A fost unul dintre fruntaşii luptei pentru Unire: membru în Comitetul unionist Galaţi, deputat

în Divanul ad-hoc (1857) şi în Adunarea electivă a Moldovei (dec. 1858), fiind chiar înscris pe lista candidaţilor la domnie. A fost ales în Comisia Centrală de la Focşani (21 mart.-27 apr. 1859) şi numit ministru de interne în guvernul Moldovei (27 mart.-21 sept. 1859).

Lider al coaliţiei politice care a acţionat pentru îndepărtarea lui Al. I. Cuza, a făcut parte din Locotenenţa domnească (1866). În viaţa politică s-a plasat pe poziţii conservatoare, fiind în mai multe rânduri deputat şi senator. Preşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru de Interne (1871-1876), ad interim la Afacerile Străine (1875-1876). Agent diplomatic al României la Belgrad (sept. 1877-apr. 1879). În decembrie 1880, a fost ales preşedinte al Partidului Conservator.

Din martie 1884 până în noiembrie 1891, împreună cu liberalii moderaţi (sinceri), conduşi de G. Vernescu, a pus bazele şi a condus Partidul Liberal-Conservator, nucleul Opoziţiei unite îndreptată împotriva guvernului liberal condus de Ion C. Brătianu. A fost preşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru de Interne (mart.-nov. 1889), titular la Ministerul de Interne (febr.-nov. 1891), din nou preşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru de Interne (1891-1895), ad-interim la Ministerul de Război (febr.-iun. 1894). A murit la Bucureşti.

1835: A apărut prima revistă românească de teatru, „Gazeta Teatrului Naţional”

A fost înființată la București, sub conducerea și îndrumarea lui Ion Heliade Rădulescu. Primul număr a apărut la 1 noiembrie 1835. „Gazeta Teatrului Național” nu a avut o viață lungă, fiind publicată până în decembrie 1836. Cu toate acestea, publicația lunară de informare şi critică dramatică a fost prima astfel revistă românească de specialitate. Iniţiată de Societatea Filarmonică, aceasta îşi propunea sprijinirea activităţii teatrale şi literatura dramatică în limba română, cu precădere repertoriul clasic (drame, tragedii).

1903: A murit Theodor Mommsen, istoric german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1902

S-a născut în 1817 în Garding, Schleswig. Ți-a început studiile de drept la Universitatea din Kiel în 1838 și le-a finalizat în 1843. După obținerea titlului de doctor, a predat istoria și geografia în diverse școli din Hamburg, iar în paralel a scris și publicat lucrarea „Die römischen Tribus in administrativen Beziehung” (Districtele romane sub raportadministrativ). Această lucrare a reprezentat un pas important în dezvoltarea interdisciplinară a studiilor legate de istoria romană, dreptul roman și filologie.

Mommsen a obținut o bursă și a efectuat cercetări în Franța și Italia, în special în domeniul inscripțiilor antice. A lucrat în colaborare cu alți cunoscuți epigrafiști, cum ar fi G. Henzen și Giovanni-Batistta Rossi. În Italia, el a intrat în contact cu Bartolomeo Borghesi, un eminent specialist în antichitățile romane, de la care a învățat multe. În 1846, el a vizitat Venafra pentru a studia inscripții latine, inclusiv cele de pe Tabla Aquaria, pe care le-a ulterior publicat.

În 1847, s-a întors în Germania după studii fructuoase, dar s-a implicat în mișcarea democratică din 1848. A fost condamnat la închisoare, deși nu a executat pedeapsa și a fost ulterior grațiat. A fost numit profesor de drept la Universitatea din Leipzig, dar a fost concediat din cauza implicării sale politice.

În 1852, Mommsen a început lucrul la opera sa principală, „Die römische Geschichte” (Istoria romană), care a fost publicată între 1854 și 1885. Acesta a fost un moment semnificativ în cariera sa, în care a creat o panoramă evoluționistă a Romei, integrându-și cunoștințele vaste din domeniul dreptului roman, economiei și istoriei antice.

A deținut poziții academice la diverse universități din Europa, inclusiv Zurich și Breslau, până când a fost numit profesor la Universitatea din Berlin în 1857. Aici și-a consolidat reputația de savant respectat.

La vârsta de 70 de ani, Mommsen s-a retras de la catedră, concentrându-și eforturile pe cercetare și expertiză. În 1902, i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură, devenind primul scriitor german distins cu această onoare.

Pe lângă contribuțiile sale academice semnificative, Mommsen a fost cunoscut pentru pozițiile sale politice liberale și pentru opoziția sa față de politica lui Otto von Bismarck. A rămas un susținător al gândirii lui Immanuel Kant și a încurajat formarea unei judecăți politice solide. A murit în 1903.

1903: S-a născut medicul Aurel Moga, membru titular al Academiei Române

S-a născut la Veştem, județul Sibiu. A urmat cursurile Facultăţii de Medicină din Cluj-Napoca (1921-1926). A devenit doctor în medicină, cu teza „Lobita tuberculoasă” (1927).

Şi-a continuat pregătirea în cardiologie la Viena (1929) şi la Paris (1929-1930). A fost asistent, şef de lucrări şi conferenţiar la Clinica II medicală din Cluj, profesor de cardiologie la Institutul de Medicină şi Farmacie din Cluj (1948-1966), pe care l-a condus în calitate de rector (1950-1966), şi la cel din Bucureşti (1966-1973). A fost ministru al Sănătăţii şi Prevederilor Sociale (1966-1967) şi ministru al Sănătăţii (1967-1969).

A semnat, singur sau în colaborare, mai multe manuale de medicină. Este iniţiatorul cercetărilor epidemiologice de anvergură din ţara noastră pentru bolile netransmisibile, deosebit de important în acest sens fi ind „Orientări şi probleme în studiul şi combaterea bolilor cronice netransmisibile” (1974).

A avut însemnate preocupări privind principalele boli cardiovasculare, reumatismul, lăsând

lucrări de referinţă în acest domeniu. Datorită cercetărilor sale aprofundate, s-a bucurat de recunoaştere internaţională, fiind membru al Societăţii Internaţionale de Cardiologie, al Societăţii Unionale de Terapeutică din Moscova, al Societăţii de Medicină „J.E. Purkyne” din Praga, membru al Comitetului Consultativ pentru Cercetarea Ştiinţifică Medicală de pe lângă Organizaţia Mondială a Sănătăţii (1971-1974).

Membru titular al Academiei Române (2 iul. 1955). A murit la Bucureşti.

1918: A murit Ionel Nicolae Romanescu, aviator

Aviatorul Ionel Nicolae Romanescu, „Copilul viteaz al României”, cum l-a numit Nicolae Iorga, s-a născut la 14/27 aprilie 1895, la Ličge, în Belgia.

Când avea 5 ani, s-a întors la Craiova, împreună cu părinţii. În vara anului 1908, la hipodromul din Craiova se ridica în văzduh cu ajutorul unui planor celular, realizat sub supravegherea lui Henri Auguste, profesor de mecanică la Şcoala de Meserii din Craiova.

A fost primul zbor planat din România cu un om la bord într-un aparat mai greu decât aerul şi fără motor. Ionel Nicolae Romanescu a primit titlul de cel mai tânăr zburător din lume din partea Federaţiei aeronautice din Paris, menţionează sursa citată. În 1911 a realizat un planor demontabil cu care a făcut mai multe încercări de zbor în staţiunea Eforie Sud, iar în 1912 a înfiinţat la Iaşi, alături de câţiva colaboratori, prima şcoală particulară de planorişti amatori.

S-a înrolat voluntar ca pilot în Primul Război Mondial. În 1917-1918 se refugiază la Odesa unde continuă cursurile de zbor. În primăvara anului 1918 se refugiază în Franţa, unde învaţă la câteva şcoli de pilotaj de război, şi este repartizat la o escadrilă de vânătoare.

La 1 noiembrie 1918 moare eroic în regiunea Sissonne-Rethel din nordul Franţei în timpul unei lupte aeriene. A primit post-mortem medalia Ordinul „Virtutea Militară” de război a României şi „Crucea de Război” a României.

1928: Inaugurarea Postului Naţional de Radio din România

La data de 1 noiembrie, Radio România sărbătorește Ziua Radioului Național, un moment semnificativ care marchează inaugurarea Postului Naţional de Radio, în anul 1928. Această zi are o

La ora 17:00, în ziua de 1 noiembrie 1928, profesorul Dragomir Hurmuzescu, cunoscut ca un promotor al radiofoniei românești, a rostit primele cuvinte care au marcat debutul primei emisiuni radio din țară: „Alo, Alo, aici Radio Bucureşti, România”. Acest moment a fost esențial în istoria radioului românesc și a reprezentat începutul unei noi ere de comunicare și divertisment pentru populația din România.

Cu toate că Decretul regal de aplicare a „Legii Radiofoniei” a fost adoptat la 15 decembrie 1925 și transmis ulterior Oficiului Internațional de Radiofonie de la Geneva, înființarea Societății Române de Radiodifuziune a întâmpinat numeroase obstacole, iar inaugurarea postului național a fost întârziată.

Subscripția publică a început la 15 noiembrie 1926 pentru a acoperi cotele de acțiuni ale particularilor la Societatea de Difuziune Radio-Telefonică din România. Abia la 22 decembrie 1927, Consiliul de Miniștri a aprobat înființarea Societății de Difuziune Radiotelefonică din România, cunoscută astăzi sub numele de Societate Română de Radiodifuziune (SRR).

La început, postul de radio emitea doar câteva ore pe zi, cu un program ce includea știri, muzică de dans și clasică, buletine meteorologice. Ulterior, gama de emisiuni s-a diversificat, cuprinzând programe culturale, umoristice și emisiuni clasice. Printre acestea s-au numărat „Ora copiilor”, „Ora veselă”, „Ora femeilor”, „Cronica muzicală”, „Cronica dramatică” sau „Poșta amatorilor”.

În anul 1956, Televiziunea Română a fost înființată, iar mai târziu, în 1968, Radio România și Televiziunea Română au fuzionat, formând instituția cunoscută sub numele de Radioteleviziunea Română (TVR), care a continuat să ofere servicii de radio și televiziune de înaltă calitate pentru publicul român.

1955: S-a născut solistul de muzică uşoară Gabriel Cotabiţă

S-a născut la Craiova. A început studiile la Institutul de Electrotehnică din orașul său natal, devenind inginer. În paralel, a urmat cursurile Școlii Populare de Artă din Craiova, în perioada 1967-1969.

Primii săi pași în lumea muzicii rock i-au dus către grupul Redivivus în anul 1975, unde și-a făcut simțită prezența și a devenit o vedetă a genului. Un an mai târziu, Gabriel Cotabiță și Redivivus au participat la Festivalul Artei Studențești de la Galați, unde Cotabiță a fost distins cu premiul pentru cel mai bun solist vocal.

Între anii 1979 și 1980, Cotabiță a colaborat cu Basorelief, susținând concerte pe litoral. După ce activitatea lui Redivivus a încetat, Gabriel și-a înființat o nouă trupă numită Fapt Divers, cu care a cântat în restaurante. Mai târziu, s-a întors la Redivivus.

În anul 1983, trupa Holograf a rămas fără solist vocal, iar Gabriel Cotabiță a fost solicitat să li se alăture. Cu el ca solist vocal, Holograf a lansat albumul „Holograf 1”, în 1983.

Cu toate acestea, în 1986, Gabriel Cotabiță s-a despărțit de Holograf din cauza problemelor cu vizele, care i-au fost refuzate pentru a susține turnee în străinătate. El s-a întors la Redivivus în Craiova și a obținut succes până în 1986, când a fost contactat să interpreteze o piesă la Festivalul Mamaia. Aceasta a marcat momentul în care și-a dedicat cariera muzicii ușoare și pop. A înființat o trupă de turneu numită Vodevil și a continuat să aibă succes în această nouă direcție muzicală.

Gabriel Cotabiță a fost prezent pe scenă în calitate de compozitor la Festivalul Mamaia din 1995, unde a oferit o piesă Nicoletei Ciopraga pentru a concura la secțiunea de interpretare.

De-a lungul carierei sale, el a jucat și în filme muzicale, precum „În fiecare zi mi-e dor de tine” și a fost prezentator în cadrul festivalurilor muzicale precum „Cerbul de Aur”.

În 2002, a fondat alături de Mihai Pocorschi grupul VH2. Cotabiță a primit Diploma de Onoare a Ministerului Culturii și Cultelor în 2002, recunoscându-i-se contribuția semnificativă la peisajul muzical românesc.

Pe lângă activitatea sa muzicală, Gabriel Cotabiță a fost prezentator și producător de emisiuni la Tele 7abc și a deținut funcția de director la firma Aldaco film.

1958: S-a născut Rachel Ticotin, actriță americană

S-a născut în cartierul The Bronx, New York City. Cariera sa în lumea entertainment-ului a inclus roluri semnificative în filme cunoscute și a fost implicată în industrie atât pe ecran, cât și în afara acestuia.

Rachel Ticotin a cunoscut succesul la începutul carierei sale în lumea filmului, jucând în pelicule notabile precum „Fort Apache the Bronx”, unde și-a demonstrat talentul și a atras atenția publicului și a criticilor. Această interpretare a reprezentat un punct de pornire pentru cariera ei și a deschis ușa către alte roluri importante.

Un alt film care a contribuit la notorietatea sa este „Total Recall”, în care a jucat alături de Arnold Schwarzenegger.

Pelicula a devenit un succes de box office și i-a adus și mai multă vizibilitate ca actriță. Cu timpul, Rachel Ticotin a continuat să aibă roluri notabile în producții cinematografice precum „Cădere liberă” și „Avionul Condamnaților”.

În viața personală, Rachel Ticotin a fost căsătorită cu actorul David Caruso în perioada 1984-1987, cu care are o fiică împreună, pe nume Greta, născută în 1984. Ulterior, din 1998, Rachel Ticotin s-a căsătorită cu actorul Peter Strauss.

1983: Supercupa campionilor mondiali şi olimpici la handbal masculin a fost câştigată de echipa României

Supercupa campionilor mondiali și olimpici la handbal masculin, câștigată de echipa României în 1983 la Dortmund, reprezintă o performanță notabilă în istoria handbalului românesc și internațional.

În anul 1983, România a reușit să cucerească această prestigioasă competiție, sub conducerea antrenorului Valentin Samungi. Echipa națională de handbal masculin a României a demonstrat un nivel excepțional de pregătire și abilități atletice, depășind inclusiv Germania, echipa gazdă.

1993: A murit Severo Ochoa, biochimist laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în 1959

Biochimistul Severo Ochoa, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în 1959, împreună cu biochimistul american Arthur Kornberg, s-a născut la 24 septembrie 1905, la Luarca, în Spania, într-o familie de avocaţi.

La Málaga, a urmat studiile elementare şi liceul. A studiat biologia şi, în timp ce era student la Universitatea din Madrid, a realizat cercetări în încercarea de a determina valorile creatininei şi ureei. A dezvoltat o metodă de măsurare a creatininei, pe care a îmbunătăţit-o lucrând alături de medicul Noel Paton, apoi a scris o lucrare ştiinţifi că care cuprindea munca lor, fapt care a marcat începutul carierei sale în biochimie.

În 1928, a fost licenţiat în medicină şi a decis să lucreze în cercetare. Ca urmare a publicării cercetărilor efectuate asupra creatininei, în 1929, a fost invitat să lucreze la laboratorul Institutului de Biologie „Kaiser Wilhelm” (în prezent Institutul „Max Planck”) din Berlin, potrivit www.nobelprize.org.

După o perioadă în care a lucrat în Germania şi în Marea Britanie, s-a stabilit în SUA. A lucrat din 1941 la Universitatea Washington din St. Louis şi din 1945 la Universitatea din New York. Şi-a continuat activitatea de cercetare, publicând, în 1955, în ziarul Societăţii Americane de Chimie, lucrarea care prezenta o nouă enzimă, pe care au denumit-o „polinucleotida fosforilază”, cunoscută apoi ca PNPase, potrivit nationalmedals.org/laureate/severo-ochoa.

În 1956, americanul Arthur Kornberg, discipol al lui Ochoa, a lucrat alături de el, iar în 1959, cei doi au fost distinşi cu Premiul Nobel pentru Chimie, pentru cercetările lor. Ochoa a devenit cetăţean american în 1956 şi şi-a păstrat dubla cetăţenie (şi spaniolă) pe tot parcursul vieţii. În 1985, s-a întors defi nitiv în Spania şi a lucrat la Centrul de Biologie „Severo Ochoa”, creat în 1971 la Madrid, în onoarea sa.

A fost numit director onorifi c al centrului. În 1987, a intrat în Academia Regală de Medicină din Spania şi a fost 6 numit preşedinte al Fundaţiei „Jiménez Díaz.. Ochoa a primit diplome onorifi ce ale Universităţilor din St. Louis (Washington University), Glasgow, Oxford, Salamanca, Brazilia şi Universitatea Wesleyan şi a fost numit profesor de onoare al Universităţii din San Marcos, Lima, Peru.

A primit Medalia Neuberg în Biochimie în 1951, Medalia Société de Chimie Biologique în 1959 şi Medalia Universităţii din New York în acelaşi an. A fost membru al mai multor societăţi de învăţământ din SUA, Germania, Japonia, Argentina, Uruguay şi Chile şi preşedinte al Uniunii Internaţionale de Biochimie. A publicat ultima lucrare ştiinţifi că în 1986. A murit la 1 noiembrie 1993.

Ziua mondială a veganismului

Ziua Mondială a Veganismului este sărbătorită în fiecare an pe 1 noiembrie și reprezintă o ocazie de a celebra și promova un stil de viață vegan. Veganismul este un mod de viață care exclude total consumul de produse de origine animală și se bazează exclusiv pe alimente de origine vegetală, precum fructele, legumele, nucile, semințele, leguminoasele și cerealele.

Această zi își propune să crească conștientizarea cu privire la impactul pe care decizia de a deveni vegan o poate avea asupra mediului, sănătății și bunăstării animalelor. Alegerea de a deveni vegan este adesea motivată de preocupările etice privind drepturile animalelor, dar și de dorința de a contribui la reducerea impactului negativ asupra mediului și la promovarea unui stil de viață sănătos.

Prin renunțarea la produsele de origine animală, veganii contribuie la reducerea suferinței animalelor din industria alimentară, precum și la diminuarea poluării mediului și a emisiilor de gaze cu efect de seră asociate creșterii animalelor. De asemenea, adoptarea unui stil de viață vegan poate aduce beneficii pentru sănătate, precum scăderea riscului de boli cronice, cum ar fi bolile de inimă, diabetul de tip 2 și unele tipuri de cancer.