1 noiembrie: 36 de ani de la asasinarea Mihaelei Runceanu, vocea de aur a muzicii ușoare românești

Pe 1 noiembrie se împlinesc 36 de ani de la moartea Mihaelei Runceanu, una dintre cele mai iubite soliste din muzica ușoară românească. Tot pe 1 noiembrie a izbucnit marea Răscoală Țărănească din Transilvania, condusă de Horea, Cloșca și Crișan.

1784: A izbucnit marea Răscoală Țărănească din Transilvania, condusă de Horea, Cloșca și Crișan

Răscoala din 1784, numită și „Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan”, a fost o importantă acțiune de revoltă a țărănimii iobage din Transilvania împotriva constrângerilor feudale la care era supusă. La ea au participat iobagi români, maghiari, sași de pe domeniile nobililor și statului, mineri din Munții Apuseni și ocnele din Maramureș, meșteșugari, preoți etc.

Răscoala a pus în discuție statutul de tolerați în Transilvania imperială al românilor, ceea ce i-a conferit și un caracter național. A izbucnit la 1 noiembrie 1784, în satul Curechiu, Hunedoara, și s-a încheiat la sfârșitul lui decembrie 1784, când Horea și Cloșca au fost capturați de către autorități.

1823: S-a născut Lascăr Catargiu, om politic conservator

S-a născut la Iaşi, fiind descendent al unui vechi neam boieresc. A învăţat în pensioane private, dobândind cunoştinţe solide în domeniul social-politic şi administrativ, după care, de tânăr, a intrat în administraţie: ataşat la Departamentul din Lăuntru al Moldovei, locţiitor de ispravnic de Huşi (1843-1844), pârcălab la Piatra (1845).

A aderat la Petiţia-Proclamaţie adresată domnitorului Mihail Sturdza la 28 martie 1848, fi ind apoi surghiunit la o moşie a sa din ţinutul Neamţ. Din nou pârcălab: la Iaşi (1853) şi Galaţi (1854); agă al Poliţiei de Iaşi (1855-1856).

A fost unul dintre fruntașii luptei pentru Unire: membru în Comitetul unionist Galaţi, deputat

în Divanul ad-hoc (1857) şi în Adunarea electivă a Moldovei (dec. 1858), fiind chiar înscris pe lista candidaților la domnie. A fost ales în Comisia Centrală de la Focşani (21 mart.-27 apr. 1859) şi numit ministru de interne în guvernul Moldovei (27 mart.-21 sept. 1859).

Lider al coaliţiei politice care a acţionat pentru îndepărtarea lui Al. I. Cuza, a făcut parte din Locotenenţa domnească (1866). În viaţa politică s-a plasat pe poziţii conservatoare, fiind în mai multe rânduri deputat şi senator. Preşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru de Interne (1871-1876), ad interim la Afacerile Străine (1875-1876). Agent diplomatic al României la Belgrad (sept. 1877-apr. 1879). În decembrie 1880, a fost ales preşedinte al Partidului Conservator.

Din martie 1884 până în noiembrie 1891, împreună cu liberalii moderaţi (sinceri), conduşi de G. Vernescu, a pus bazele şi a condus Partidul Liberal-Conservator, nucleul Opoziţiei unite îndreptată împotriva guvernului liberal condus de Ion C. Brătianu. A fost preşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru de Interne (mart.-nov. 1889), titular la Ministerul de Interne (febr.-nov. 1891), din nou preşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru de Interne (1891-1895), ad-interim la Ministerul de Război (febr.-iun. 1894). A murit la Bucureşti.

1960: John F. Kennedy l-a învins pe Richard Nixon în competiția pentru funcția de președinte al SUA

John Fitzgerald Kennedy (n. 29 mai 1917 – d. 22 noiembrie 1963), cunoscut și ca John F. Kennedy, JFK sau “Jack Kennedy”, a fost cel de-al treizeci și cincilea președinte al Statelor Unite ale Americii. A servit din 1961 până la asasinarea sa survenită în ziua de 22 noiembrie 1963, la Dallas, Texas.

A fost unul dintre membrii cei mai proeminenți ai familiei Kennedy implicați în politică, fiind totodată considerat un stindard al liberalismului american. Richard Milhous Nixon (n. 9 ianuarie 1913 – d. 22 aprilie 1994), al treizeci și șaptelea președinte al Statelor Unite, îndeplinind această funcție între 1969 și 1974, când a devenit primul și încă singurul președinte american care a demisionat din funcție.

1972: A murit poetul american Ezra Pound, fondatorul imagismului in literatură

Ezra Weston Loomis Pound (n. 30 octombrie 1885 Hailey, Idaho SUA – d. 1 noiembrie 1972 Veneția, Italia) a fost un poet american, reprezentant de marcă al modernismului literar al secolului XX. Începând cu anul 1917 a fost redactor la revista ”Little Review” și corespondent la Paris pentru ”The Dial”, călătorind mult în Europa si stabilindu-se în cele din urmă la Londra.

În această perioadă, Pound s-a implicat în politica fascistă și cand s-a întors în Statele Unite abia în 1945, a fost arestat sub acuzația de trădare datorită difuzării propagandei fasciste la posturile de radio din Statele Unite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Considerat a fi nebun, a fost închis într-un azil timp de 12 ani.

Întreaga creație poetică a lui Ezra Pound a fost publicată în doar două volume: ”Collected Shorter Poems” (Londra,1984) – ediția americană fiind intitulată ”Personae: Collected Poems” (1971) și ”The Cantos of Ezra Pound” (1972). Ezra Pound a decedat la Veneția in Italia.

1989: A murit asasinată cântăreața Mihaela Runceanu

După absolvirea Conservatorului, în 1978, cu lucrarea „Muzica uşoară românească şi rolul său în societatea contemporană“, a lucrat ca profesoară de vioară la Şcoala Generală de Muzică din Brăila. În această perioadă, cânta uneori în oraş cu formaţii locale. După aceea, a revenit o vreme la Buzău ca profesoară de vioară chiar la liceul în care învăţase, iar posibilitatea să se dezvolte profesional a sosit la scurt timp: în 1980 a devenit profesoară la Şcoala Populară de Artă din Bucureşti. 

De-atunci a pregătit cu entuziasm mulţi artişti: i-au fost elevi Adrian Enache, Mădălina Manole, Silvia Dumitrescu şi Nicola (Nicoleta Alexandru). Nu doar vocea o diferenţia pe Mihaela Runceanu de alte interprete ale vremii, ci şi alegerile vestimentare. Costumele variate, glasul şi prezenţa scenică o apropiau de solistele din Occident, cu toate că se lovea, ca toţi ceilalţi artişti, de limitele regimului comunist.  Până în 1989 a reuşit să scoată trei discuri, iar postum au mai apărut câteva albume, la Electrecord, cu piesele înregistrate în anii ’80. De la începutul carierei Mihaela Runceanu şi-a păstrat preferinţa pentru muzica lentă, dar prin 1988 era deja atrasă, de asemenea, de melodiile mai ritmate; a şi cântat câteva, de pildă: „Oameni“ şi „Vara“, de Alexandru Simu. 

Ultimul concert al Mihaelei Runceanu a fost pe 28 octombrie 1989, la Sala Radio, primul şi singurul în care a văzut-o Andreea, vara ei, care atunci avea 9 ani. Câteva zile mai târziu, în dimineaţa de 1 noiembrie, pe la 1.00, Mihaela a murit. Un bărbat, „o cunoştinţă“ – cum s-a prezentat chiar el în discuţiile cu reporterii, după eliberarea din închisoare la 17 ani de la crimă, a strangulat-o cu un cablu de la telefon, a stropit-o cu benzină şi i-a dat foc. 

1993: A murit Severo Ochoa, biochimist laureat al Premiului Nobel pentru Chimie 

Biochimistul Severo Ochoa, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în 1959, împreună cu biochimistul american Arthur Kornberg, s-a născut la 24 septembrie 1905, la Luarca, în Spania, într-o familie de avocaţi.

La Málaga, a urmat studiile elementare şi liceul. A studiat biologia şi, în timp ce era student la Universitatea din Madrid, a realizat cercetări în încercarea de a determina valorile creatininei şi ureei. A dezvoltat o metodă de măsurare a creatininei, pe care a îmbunătăţit-o lucrând alături de medicul Noel Paton, apoi a scris o lucrare ştiinţifi că care cuprindea munca lor, fapt care a marcat începutul carierei sale în biochimie.

În 1928, a fost licenţiat în medicină şi a decis să lucreze în cercetare. Ca urmare a publicării cercetărilor efectuate asupra creatininei, în 1929, a fost invitat să lucreze la laboratorul Institutului de Biologie „Kaiser Wilhelm” (în prezent Institutul „Max Planck”) din Berlin, potrivit www.nobelprize.org.

După o perioadă în care a lucrat în Germania şi în Marea Britanie, s-a stabilit în SUA. A lucrat din 1941 la Universitatea Washington din St. Louis şi din 1945 la Universitatea din New York. Şi-a continuat activitatea de cercetare, publicând, în 1955, în ziarul Societăţii Americane de Chimie, lucrarea care prezenta o nouă enzimă, pe care au denumit-o „polinucleotida fosforilază”, cunoscută apoi ca PNPase, potrivit nationalmedals.org/laureate/severo-ochoa.

În 1956, americanul Arthur Kornberg, discipol al lui Ochoa, a lucrat alături de el, iar în 1959, cei doi au fost distinşi cu Premiul Nobel pentru Chimie, pentru cercetările lor. Ochoa a devenit cetăţean american în 1956 şi şi-a păstrat dubla cetăţenie (şi spaniolă) pe tot parcursul vieţii. În 1985, s-a întors defi nitiv în Spania şi a lucrat la Centrul de Biologie „Severo Ochoa”, creat în 1971 la Madrid, în onoarea sa.

A fost numit director onorifi c al centrului. În 1987, a intrat în Academia Regală de Medicină din Spania şi a fost 6 numit preşedinte al Fundaţiei „Jiménez Díaz.. Ochoa a primit diplome onorifi ce ale Universităţilor din St. Louis (Washington University), Glasgow, Oxford, Salamanca, Brazilia şi Universitatea Wesleyan şi a fost numit profesor de onoare al Universităţii din San Marcos, Lima, Peru.

A primit Medalia Neuberg în Biochimie în 1951, Medalia Société de Chimie Biologique în 1959 şi Medalia Universităţii din New York în acelaşi an. A fost membru al mai multor societăţi de învăţământ din SUA, Germania, Japonia, Argentina, Uruguay şi Chile şi preşedinte al Uniunii Internaţionale de Biochimie. A publicat ultima lucrare ştiinţifică în 1986. A murit la 1 noiembrie 1993.

2005: Astronomi ai NASA au anunțat că au descoperit încă doi sateliți ai planetei Pluto

 Pluton (sau Pluto) are cinci sateliții naturali cunoscuți. Charon, în comparație cu corpul în jurul căruia se rotește, este proporțional mai mare decât oricare alt satelit al unei planete cunoscute sau planetă pitică din sistemul solar.

Ceilalți patru sateliți, Nix, Hydra, Styx și Kerberos, sunt mult mai mici. Sateliți plutonieni sunt enumerați în funcție de perioada orbitală. Pluton a fost adăugat pentru comparație.