Exclusiv Vicepremierul Oana Gheorghiu, despre primele 5 luni în Guvern: „Am venit aici nu să fac pe plac cuiva, nici să protejez pe cineva”

„Cu siguranță am deranjat”, afirmă Oana Gheorghiu la Interviurile „Adevărul”, ca replică la acuzațiile PSD apărute după prezentarea planului de reformă a companiilor de stat. Vicepremierul susține că reacția partenerilor de coaliție este o încercare de a păstra un status quo de 35 de ani, în timp ce „găurile negre” din economie continuă să înghită miliarde de lei prin proceduri de insolvență nesfârșite și management defectuos. În acest context tensionat, Oana Gheorghiu dezvăluie că tentativele sale de a verifica transparența numirilor în Consiliile de Administrație, precum cel de la Portul Constanța, au fost blocate sub pretexte birocratice și invocarea nejustificată a GDPR.

UPDATE „Am încercat să fac niște verificări la Portul Constanța. Dar aici m-am lovit de un zid”

Mai e un lucru în care poate s-au făcut verificări, nu știu dacă v-au întrebat, despre Portul Constanța, care e un alt punct sensibil. S-au făcut verificări acolo, urmează să vorbiți de el în următoarele...

Am încercat...

Și public...

Am încercat să fac niște verificări la Portul Constanța, asta mai ales pentru că în spațiul public s-au vehiculat unele nereguli în felul în care a fost selecționat Consiliul de Administrație, lucru care mă privește direct pentru că avem și jalon în PNRR pe guvernanță corporativă, iar reforma înseamnă guvernanță corporativă. Dar aici m-am lovit de un zid.”

Nu au vrut să vă prezinte documente?

Nu.

V-au dat afară, practic, pe cei care ați încercat să faceți o verificare?

Practic... practic verificăm documentele. Le-am solicitat în scris și am primit un răspuns în scris.”

În care erați refuzată?

În care mi se spunea că sunt lucruri care țin de GDPR, ceea ce e frustrant, pentru că știți, noi nu vorbim de persoane fizice, era cabinetul viceprim-ministrului, și că unele sunt confidențiale.

Și s-a mai întâmplat asta și la alte companii?

Da, s-a mai întâmplat și la alte companii.

​Reporter: Unde, de exemplu?

Păi s-a mai întâmplat cred că la companiile din zona de... din zona de energie strategică, care nu sunt la Ministerul Energiei, sunt la Secretariatul General.

​Reporter: V-au respins solicitările pur și simplu, să înțelegem?

Da.

​Reporter: „Ceea ce nu este legal, pentru că până la urmă era solicitarea cabinetului...”

Din perspectiva mea, în primul rând nu e colegial, pentru că totuși suntem într-o... suntem într-o echipă. În al doilea rând nu e procedural corect, în al treilea rând nu văd ce au de ascuns. Adică abia atunci începi să-ți pui niște probleme: de ce ai ascunde? Pentru că, repet, sunt niște documente care trebuie să fie publice. Eu nu ceream nimic... contractele de mandat și la... în ceea ce privește Portul Constanța ceream procedurile, să văd procedurile, modul în care au fost selectate. Deci niște lucruri din bucătăria internă și care ar trebui să fie puse la dispoziție unui demnitar care vrea să facă o verificare, nu?

UPDATE „A fost un moment în care cuiva i s-a părut că este o idee bună să dea în mine că vreau să vând țara și să folosească”

 Săptămâna trecută, la ședința anterioară, totul era OK?

Da, totul a fost OK. Nu a existat... și știți că eu am prezentat aceste rapoarte în ședința de Guvern...

Ziceați că domnul Grindeanu ieșea și făcea declarații sau ceva...

Nu știu, a ieșit după, cred că a ieșit după. Da, deci le-am prezentat în ședința de Guvern și nimeni nu a avut ceva de comentat, cu atât mai mult cu cât am precizat: raportul pe companiile, pe cele 22 de companii, este agreat aproape pentru toate, deci chiar am agreat cu miniștrii soluțiile. Mai puțin la TAROM, dar acolo a rămas că mai discutăm pentru că trebuie să vedem ce face Comisia, cu niște termene clar asumate.

Deci pe lista celor 22 de companii a fost aliniere la nivelul Comitetului Interministerial, iar pe lista de companii propuse spre listare am spus... am precizat în ședință că este o listă exploratorie. Am precizat și în conferința de presă ca să fie foarte clar. Aici chiar pot să spun, cred că a fost folosit politic.

A fost un moment în care cuiva i s-a părut că este o idee bună să dea în mine că vreau să vând țara și să folosească... dar cred că oamenii din țara asta, în acești 35-36 de ani, nu au rămas pe loc. Cred că oamenii din țara asta au crescut și este trist că politicienii nu au ținut pasul cu oamenii din țara asta, care nu cred că se mai lasă păcăliți de sloganuri folosite cu succes în anii '90.

UPDATE „În interiorul Guvernului lucrurile păreau OK și seara când ajungeam acasă la televizor vedeam cu totul altceva”

Să ne gândim că e folosit exemplul dumneavoastră pentru a lovi în Ilie Bolojan?

Poate fi și aceasta o variantă. Acuma publicul decide. Și să știți că eu am stat departe de disputa asta politică. În toate aceste cinci luni am încercat să lucrez constructiv cu toate partidele și m-am înțeles foarte bine și eu trebuie să le mulțumesc și domnului Neacșu și domnului Oprea pentru lucrurile pe care le-au făcut și dânșii în acest demers.

Am încercat să lucrez cu toată lumea fără să am parti-pris-uri sau să vin cu preconcepții, pentru că mi-am dat seama că dacă vrem să reușim cu adevărat să facem reformă, e nevoie de toată lumea la masă. Și asta am încercat să fac. Acuma ce se întâmplă la nivelul partidelor este dincolo de controlul meu.

Dar ce mai e de asemenea surprinzător, că legea guvernanței corporative este o creație a PSD.

Da, este o creație a PSD.

Funcțională și chiar apreciată

Da, da, da. Deci legea pe care o... modificările la OUG 109 sunt făcute de domnul Oprea împreună cu domnul Neacșu și cu domnul Țuțuianu, căruia de asemenea îi mulțumesc pentru că am avut un dialog foarte constructiv și am înțeles de la dumnealui foarte multe lucruri, fiind cel care a lucrat cel mai mult la această lege.

Da, poate să pară într-adevăr greu de înțeles că dumneavoastră ați lucrat inclusiv cu oameni ai PSD în tot acest timp, iar tot acești oameni ai PSD acum vă reproșează că încercați să „ne vindeți țara”, în ghilimele. Dar... deci ați vorbit inclusiv cu ministrul Transporturilor, care este de la PSD, pentru că de dumnealui ține TAROM-ul, de dumnealui ține CFR-ul și ați găsit înțelegere la dumnealui, la ministrul Transporturilor?

În unele zone da, în unele zone nu. Cel mai mult am lucrat, cum vă spuneam, pe zona feroviară, cu domnul secretar de stat Ionuț Săvoiu, cu care am avut o colaborare extrem de bună și constructivă.

Ați făcut nu știu, un fel de anchete, ca să spun așa, și poate că oamenii s-au simțit verificați, vizați: „Uite vine cineva din exterior, vrea să ne facă rău și încercăm să ascundem niște lucruri”, în stilul românesc, asta putem să înțelegem și n-are legătură cu vreun partid. Ați simțit că se întâmplă asta?

„Probabil. Să știți că eu în general îmi văd de treabă și nu mă gândesc cum percepe cineva sau nu. Atâta vreme cât știu că ceea ce fac este într-un scop bun și cu un interes dedicat acestei țări, nu mă gândesc pe cine deranjez. Pentru că dacă stau să mă gândesc pe cine deranjez, înseamnă că trebuie să mă cenzurez. Eu am venit aici nu să fac pe plac cuiva, nici să protejez pe cineva, ci să-mi fac treaba. Și asta este tot ce am făcut în aceste cinci luni. Am comunicat foarte puțin în aceste cinci luni pentru că simțeam nevoia să fac treabă, să ajung la... să înțeleg exact fiecare companie în parte, să înțeleg care este soluția, după care să vin să vorbesc.

De asta am comunicat atât de puțin și a fost foarte multă muncă cu resurse puține. Am comunicat puțin și ca să nu dau apă la moară niciunei dispute politice. Ceea ce... și am primit adesea întrebarea ce m-a șocat cel mai mult, ce m-a șocat cel mai mult în Guvern? Și asta pot să spun și acuma, și am și scris: m-a șocat felul ăsta de disonanță cognitivă uneori, când în interiorul Guvernului lucrurile păreau OK, părea că toată lumea s-a aliniat, că cu toții suntem de acord, și seara când ajungeam acasă la televizor vedeam cu totul altceva. Asta a fost lucrul care m-a șocat cel mai tare, pentru că eu nu înțeleg cum poți să funcționezi așa.

UPDATE „Compania CFR pare că ea însăși înțelege că are nevoie de acest plan de redresare”

Deci nu se pune problema de vânzare a CFR Călători, a Metrorex sau a TAROM?

Am vorbit aici de Metrorex. CFR Călători este o companie, din nou, pe care o considerăm importantă pentru statul român. E o companie care asigură și serviciul public și serviciul comercial. La această companie e vorba din nou de un plan de redresare. Deocamdată compania pare că ea însăși înțelege că are nevoie de acest plan de redresare și a luat niște măsuri pe care le discută împreună cu Ministerul Transporturilor.

Dacă vom constata că și la această companie este nevoie de o intervenție din afara companiei, probabil că împreună cu Ministerul Transporturilor vom lua o astfel de decizie. În ceea ce privește infrastructura de transport feroviar, se urmărește implementarea unui plan multianual și de investiții, și de creștere a calității serviciului, și de schimbare a modelului de business.

România are nevoie de un astfel de plan, asumat pe termen lung, astfel încât să nu fie schimbat de câte ori se schimbă Guvernul. Ce ar aduce bun acest plan ar fi investiții pe care le preconizăm, despre care știm, pe care le anticipăm în infrastructura feroviară, respectiv în șine, în... în toate traseele de cale ferată.

UPDATE „Face un audit pe toate planurile. Practic, identifică toți șoriceii din cămară”

Apropo de ISCIR, Compania Națională pentru Controlul Cazanelor, Instalațiilor de Ridicat și Recipientelor sub Presiune S.A., poate fi reorganizată, ați spus în conferință săptămâna trecută, pentru a deveni competitivă. Cum se poate face asta? Pentru că ei au sucursale regionale, au puncte de lucru, directori, șefi. Concret, ce măsuri credeți că pot fi luate în cazul unei astfel de companii care funcționează, iată, totuși?

Da, această companie poate să funcționeze ca o companie competitivă care prestează servicii de certificare. Există un model european care se numește TIC și care poate fi implementat în România.

Asta înseamnă că această companie poate să aibă două tipuri de activități: una care este dedicată doar ei și care reprezintă monitorizarea și certificarea instalațiilor strategice, instalațiilor de siguranță națională și acolo nu lași zona competitivă, iar celelalte servicii de testare, de certificare, poți să le duci într-o zonă de competiție, competitivitate, în care deschizi posibilitatea și altor companii să facă aceste servicii.

Este lucrul pe care îl au toate țările, aproape toate țările europene. Suntem, cred, singura țară din Uniune care mai păstrează monopolul acestei companii. De ce e important să avem competitivitate în această zonă? Este pentru o mai bună calitate și o să vorbiți cu mediul de afaceri și o să vedeți că de câte ori au de certificat o astfel de instalație, de testat, de pus în funcțiune, durează nu știu cât, pentru că compania trebuie să deservească toată țara.

O să vedeți că serviciile nu sunt întotdeauna la nivelul de calitate la care ar trebui să fie tocmai pentru că, dacă-s monopol, nu mă mai străduiesc. Și tot așa. Sunt foarte, pentru societate și pentru statul român, o astfel de reorganizare a companiei ar aduce beneficii.

Și mai avem așa, câteva companii care sunt foarte cunoscute, pe care le-ați menționat la un moment dat: vorbim de CFR Călători, Metrorex, TAROM. Proiect de proces de redresare operațională, posibil cu sprijin extern. Ce ar însemna asta?”

Există în piață -și din România, și în piața internațională - entități care știu să facă, se numește în termeni de management turnaround management, redresare operațională, cum am tradus noi în românește.

Vine, intră în companie, face un audit pe toate planurile, se uită la structura de costuri, la structura de personal, la structura de mentenanță, la structura de activitate operațională, la tot ce se întâmplă, se uită la contracte – ce contracte sunt semnate, în ce condiții, unde sunt, de unde vin găurile negre. Practic, identifică toți șoriceii din cămară, cum bine a zis premierul, astupă găurile, aduce compania la echilibru, o pune pe o direcție sănătoasă și o predă înapoi cumva consolidată, curățată spre selecția unui management competent din statul român”

UPDATE „Sunt companiile monopol. Fiind monopol, n-ai ce să faci, le plătești acolo prețul pe care ți-l cer, că nu poți altfel”

Ca să înțelegem, Petrotrans e doar pe hârtie, există ca și companie a statului doar pe hârtie din 2007, ați spus?

 Da.

 Și în tot acest timp a câștigat firma de contabilitate, lichidatorul și a mai câștigat acea familie care, întâmplător...

Familia din 2014, când a dat în judecată Ministerul Economiei.

Bani de la stat, adică am plătit noi pentru Petrotrans.

Bani din buzunarul fiecărui cetățean, evident. Ce trebuie să spun este că de acolo niciun ban nu s-a întors la statul român din valorificarea bunurilor pe care le avea. Iar Petrotrans a fost o companie care avea o valoare importantă, avea peste 1800 de kilometri de conducte. Cred, sper să nu greșesc cifrele, în jur de 7 milioane de lei au fost recuperați, din care au fost plătite salariile, pentru că întotdeauna dintr-o lichidare primii care primesc banii sunt salariații. Deci salariile restante, după care restul banilor s-au achitat cheltuieli de lichidare și, cum vă spuneam, lichidatorul.

 Deci nu mai există angajați ai Petrotrans.

Nu mai există angajați. În faliment, angajații sunt dați afară. În ce condiții au fost la momentul 2007, nu am acum toate informațiile câți angajați erau la acea dată.

Păi și de ce nu s-a întâmplat ceva în tot acest timp? Adică noi am plătit pentru o companie care nu există. Și pentru multe altele bănuiesc, nu e doar Petrotrans.

Din foarte multă lipsă de coordonare la nivel guvernamental, din lipsă de asumare a unor decizii. La un moment dat, conform documentelor, Autoritatea pentru Activele Statului a făcut o contestație la lichidare, o lichidare care trebuia să se încheie în 2019. A existat atunci, în 2019, și-a făcut o contestație, deși avea o creanță extrem de mică, 0,021% din total, ceva până în 7.000 de lei, și a mai prelungit niște ani această lichidare. De ce, nu am reușit să identific, și aici e o dovadă a faptului că statul se faultează adesea el pe el însuși.

Există companii ale statului, acum dincolo de lista pe care ați prezentat-o dumneavoastră, companii ale statului care funcționează? Putem să dăm câteva exemple?

În general sunt companii ale statului care sunt listate la bursă. Acestea sunt companiile care produc într-adevăr bani. Sunt companiile monopol, care din nou produc bani, dar nu înseamnă neapărat că produc bani pentru că sunt eficiente sau că fac performanță, ci pentru că, fiind monopol, n-ai ce să faci, le plătești acolo prețul pe care ți-l cer, că nu poți altfel. Așa că oricât ar cheltui, mai pun o mică rată de profit care e limitată de obicei prin lege în cazul monopolurilor și oricum sunt pe câștig.

Cum este ELCEN, să zicem? Companie de genul acesta?

Cum este ELCEN, dar ELCEN este o companie cu probleme legate de termoenergetică acum. Cum este ISCIR, compania care face verificările tehnice la toate instalațiile pe care le pune în funcțiune o entitate. Și atunci acolo e o companie care are profit, dar, după părerea mea, o listare, o spargere a monopolului, o crearea unei piețe competitive în zona asta ar aduce multe beneficii companiei respective.

UPDATE: „Sunt companii care însă nu mai pot fi salvate”

Oana Gheorghiu: Chiar și o prelungire a planului de restructurare nu este o soluție garantată 100%. De aceea, cred că nu trebuie să ajungem în situația în care avem companii în faliment, ci trebuie să luăm problema din timp, să salvăm acea companie. Asta facem cu fiecare companie care poate fi salvată. Sunt companii care  însă nu mai pot fi salvate și am dat câteva exemple, sunt câteva exemple în listă: vorbim de CFR Marfă, vorbim de Petrotrans, o companie despre care am povestit pe larg într-o postare pe Facebook, care este în faliment din 2007 și abia anul acesta va fi probabil radiată și închisă. Știu că zilele acestea ar trebui să apară decizia de radiere, astfel încât să putem închide robinetul prin care se scurg în continuare bani.

Unde se scurg bani? Asta ar fi o întrebare. Cine câștigă, deși Petrotrans nu mai există practic, e ținută pe aparate?

Sunt... procedurile de lichidare de-a lungul timpului au fost foarte lungi și din acestea au câștigat, de obicei, lichidatorii, care încasează în fiecare lună un onorariu, indiferent cât durează procedura, pentru că contractele de mandat nu au fost, din perspectiva mea, niște contracte semnate cu responsabilitate, în care să pui o perioadă maximă în care să se termine această lichidare, acest faliment.

Astfel că, în lipsa unor contracte ferme în avantajul statului român, iată, ajungem la 19 ani de faliment în care compania de insolvență a câștigat onorarii, compania de contabilitate a câștigat onorarii, o firmă care face arhivarea a câștigat și ea niște bani. Și din 2014, sper să nu greșesc anul, statul român plătește o taxă de 20, aproape 28.000 de euro unei familii care are un teren pe sub care teoretic trece o conductă a Petrotrans.

Se spune că Petrotrans a fost complet devalizată încă din perioada în care era funcțională: se fura motorină din conducte, ulterior s-au furat conductele ele însele. Ministerul Transporturilor de-a lungul timpului a pierdut imaginea exactă a patrimoniului pe care îl deține. Nu mai știm astăzi în ce stare sunt conductele astea, dacă mai există, dacă au fost furate. Odată ce această companie este radiată, poate fi început demersul de a scoate respectiva conductă de sub terenul celor care astăzi încasează bani, dar gândiți-vă că în acești câți sunt, 10-12 ani, s-au încasat peste 300.000 de euro. Statul român a plătit peste 300.000 de euro pentru o conductă care nu funcționează. 

UPDATE Oana Gheorghiu: „Cu siguranță am deranjat”

Ați început cu o primă tranșă de companii, 22 de companii. Ar urma, peste 30 de zile, să prezentați și o altă listă cu alte companii. Ce se întâmplă cu acest plan pe care dumneavoastră l-ați făcut ca om adus de Ilie Bolojan, până la urmă, în Guvern?

Din perspectiva mea, planul trebuie să meargă înainte pentru că, așa cum am spus și în conferința de presă, companiile de stat din România au acumulat pierderi istorice de 14 miliarde de lei. Să înțelegem ce înseamnă asta: înseamnă, cred că cel puțin trei sau patru spitale regionale pe care, după cum știm, România nu le-a construit încă. Cele 22 de companii din proiectul-pilot acumulează 4,2 miliarde gaură la bugetul de stat.

​Aceste lucruri nu pot să rămână așa și, vorba oamenilor care astăzi încearcă să găsească alte soluții pentru Guvern, nu se mai poate așa. E momentul acela în care reforma nu poate să mai rămână doar la nivel de discurs. E adevărat că în perioada asta, probabil că foarte mulți oameni ne-au fost deranjați de felul în care noi am început să facem analiza companiilor de stat, de felul în care am început să ne uităm la consiliile de administrație, să ne uităm la indicatori. Cred că lucrul ăsta a perturbat un status quo care durează de 35 de ani și este o reacție absolut normală. E uman, cumva, să te opui schimbării. Toți, într-un fel sau altul, suntem la fel, cu atât mai mult niște sisteme împământenite de foarte mulți ani și cu niște interese.

Credeți că ați deranjat foarte mult? Este motivul pentru care, probabil, a fost o reacție foarte vie în urma anunțului dumneavoastră de săptămâna trecută? Cei de la PSD au revigorat acel mesaj de tipul „nu ne vindem țara”, pe care dumneavoastră cumva l-ați anticipat. Ați fost întrebată acum câteva luni, când ați intrat în Guvern, ați fost întrebată de planurile pe care le aveți și cumva ați anticipat că la un moment dat ar putea să apară acest narativ. El a apărut, iată, imediat după ce ați prezentat prima parte a listei.

Da, cu siguranță am deranjat și, cu siguranță, cum spuneam, oamenii nu-s foarte mulțumiți de faptul că ne uităm, pătrundem în măruntaiele acestor sisteme și încercăm să scoatem la lumină găurile negre, să închidem acele companii care nu mai funcționează și, da, să propunem companii care ar putea fi listate. Faptul că ne-am întors în anii '90 la un slogan pe care l-au folosit politicienii acelor vremuri este foarte trist. Pentru că ne dăm seama că avem niște politicieni care au rămas în urma timpurilor.

Niște politicieni care nu sunt capabili, sau nu vor să înțeleagă cum funcționează de fapt economia unei țări și ce aduce bunăstare oamenilor. Și folosesc acest slogan nu spre binele țării, ci pentru a-i păcăli pe oameni. Și e foarte trist, pentru că listarea unor companii de stat nu aduce decât beneficii. Și putem să vorbim de asta destul de mult și să explicăm oamenilor ce înseamnă listarea. Politicienii zilelor noastre profită de lipsa de educație financiară, pentru că, într-adevăr, România nu face lucrul ăsta cu oamenii, nici măcar în școli nu o face foarte bine, și atunci îi sperie pe oameni. Dar să nu uităm: cele mai multe pierderi sunt în companiile pe care statul le deține 100%. Companiile care sunt profitabile și care aduc beneficii pentru statul român și pentru fiecare cetățean sunt cele care sunt listate la bursă.

Știrea inițială

Discuția vine în contextul în care pachetul de măsuri anunțat recent de Guvern pentru 22 de companii considerate ineficiente sau „găuri negre” pentru bugetul de stat a generat interpretări contradictorii în spațiul public, inclusiv acuzații potrivit cărora statul ar pregăti vânzarea unor active strategice.

Printre temele abordate se numără decizia privind închiderea sau restructurarea unor companii, modul în care Guvernul tratează cazuri cu miză strategică, precum Avioane Craiova sau Romaero şi planurile privind companii precum CFR Călători, Metrorex și TAROM.

În discuție va fi și proiectul de fuziune dintre Termoenergetica și ELCEN, una dintre cele mai complexe teme de guvernanță locală și centrală, precum și perspectiva listării unor companii de stat la Bursa de Valori București, în contextul precedentului considerat de succes al Hidroelectrica.

Nu vor lipsi nici întrebările legate de capacitatea reală de implementare a reformelor în actualul context politic și de colaborare în coaliție, precum și una dintre cele mai sensibile teme: stabilitatea echipei guvernamentale în eventualitatea unor schimbări la nivelul conducerii Executivului.