Povestea românului căruia îi sunt datori vânduţi toţi giganţii petrolieri. Ar fi putut fi mai bogat decât Rockefeller, dar a fost furat de stat şi în SUA, şi în România
0Ar fi putut fi mai bogat decât celebrul John D. Rockefeller, dar a fost furat atât în SUA, cât şi în România. Toate marile companii mondiale din domeniul petrolului îi sunt datoare-vândute. În urma lui au rămas procese de sute de miliarde de dolari. Este vorba de inginerul Ion Basgan, care a inventat în anii ’30 o nouă metodă de foraj, ceea ce a permis petroliştilor atingerea unor adâncimi mult mai mari pentru extragerea „aurului negru“.
Fiu al preotului ortodox Ştefan Bazgan şi al Măriei, inventatorul s-a născut în anul 1902 în oraşul Focşani. Obţinând o bursă a companiei petrolire „Steaua Română“, el a plecat în anul 1920 să studieze la Scoala Superioară de Mine şi Metalurgie, de la Leoben, din Austria. În timpul studenţiei a avut parte de două dueluri şi un accident de cale ferată, dar a scapat sănătos, potrivit biografiei sale de pe site-ul fundaţiei care îi poartă numele. A terminat cu bine şcoala, astfel că în 1924 a obţinut titlul de inginer-minier.
Revoluţia sonicităţii
Marile sale realizări vin, însă, în anii ’30. Discipol şi prieten cu savantul Gogu Constantinescu, Basgan a pus în practică aplicaţiile sonicităţii în domeniul petrolier. Mai exact, în 1932 el „revoluţionează tehnica forajului, respectiv trecerea de la forajul rotativ la forajul rotativ percutant, prin punerea în regim vibratoriu al sapei de foraj, metodă după care se forează şi în prezent“, potrivit informaţiilor de pe site-ul fundaţiei. Cercetările sale capătă numele de „efectul Basgan“. În perioada 1932-1934 el îşi publică cercetările şi îşi susţine doctoratul la Leoben.
Tot atunci el înregistrează şi două brevete de invenţie. Acestea sunt vitale pentru următoarele dispute din justiţie. Primul brevet de invenţie este intitulat „Metodă pentru îmbunătăţirea randamentului şi perfecţionarea forajului rotativ prin rotaţii percutante şi prin amortizarea presiunilor hidromecanice“ şi este acordat în România pe o perioadă de 15 ani prin Decretul Regal nr. 1579, din 01.06.1934, publicat în Monitorul Oficial nr. 142, din 23 iunie 1934, având numărul de înregistrare 22789 din 18.05.1934.
Al doilea patent este intitulat „Aparat Rotativ pentru Forare Puţuri“ şi a fost obţinut în SUA în 1937, după trei ani de verificări şi experimente, perioada de valabilitate fiind de 17 ani.
Toate companiile petroliere de pe planetă îi folosesc tehnica
Problema este că, fiind atât de bună, metoda sa de extracţie a ţiţeiului a ajuns să fie aplicată aproape instant de toate marile corporaţii din lume. Cercetările sale au permis atingerea unor adândimi de 5-6.000 de metri pentru sonde, iar acum, pe baza aceloraşi idei s-a ajuns la peste 15.000 de metri adâncime.