Exclusiv Pericolul ascuns al dependenței României de gazul din Ungaria. „UE va interzice din 2027 gazul rusesc”

România e nevoită, în zilele friguroase, să importe gaz din Ungaria, deși suntem cei mai mari producători de gaze naturale din UE. Expertul în energie Dumitru Chisăliță explică de ce importăm gaze din țara vecină și ce riscăm când robinetul de gaz rusesc din Ungaria se va închide, în 2027.

Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a afirmat la începutul anului 2026 că România a devenit cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană. Cu toate acestea, în zilele friguroase din ultima perioadă, când consumul de gaz în România a crescut puternic, volumul de gaze importate a crescut semnificativ și acestea au venit inclusiv din Ungaria.

„Am atins pragul psihologic de 60 de milioane de metri cubi pe zi, consum, ceea ce ne duce automat la nevoia tot mai mare de a ne sincroniza pe tot ce înseamnă extragere din depozite şi din producţie, plus pentru a echilibra în anumite intervale zona de importuri”, declara, zilele trecute, ministrul Ivan.

Un exemplu în acest sens este ziua de 19 ianuarie. La ora 21.00, România importa gaz prin toate conexiunile, inclusiv din Ungaria, din cauza consumului cres­cut de frigul de afară. Con­sumul intern era acoperit astfel: producţia internă livra 23,6 milioane de metri cubi, din depozite se extrăgeau 26,2 milioane de metri cubi, iar din import România aducea pe vârf de consum 19,7 milioane de metri cubi. Practic, importurile reprezentau cam 30% din consumul intern, arată Ziarul Financiar. Una dintre principalele surse de import este Ungaria. 

Din 2027, UE a stabilit că pe continent nu se va mai importa gaz rusesc. Una dintre principalele țări vizate este Ungaria, țară de care România depinde în zilele geroase.

Expertul în energie Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), explică pentru „Adevărul” de ce este nevoie să importăm gaz din Ungaria deși suntem cei mai mari producători din Europa și ce se va întâmpla din 2027, când UE va interzice importul de gaze rusești.

Chisăliță: „Sistemul național de transport a fost gândit, când a fost el gândit în urmă cu 50 de ani, să se bazeze și pe gaze din import”

Adevărul: Ministrul Energiei spunea zilele trecute că România este cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană, dar pe de altă parte vedem că zilele acestea importăm gaz din Ungaria. De ce este nevoie de acest import?

Dumitru Chisăliță: Importăm nu doar zilele acestea, ci ori de câte ori temperatura scade. Noi apelăm la importuri din două părți, adică fie via Bulgaria, gaze care vin din zona Turciei și acolo la rândul lor aceste gaze, fie sunt gaze care provin din zona Mării Caspice, fie sunt gaze care provin din zona rusească și respectiv din Ungaria, fie că discutăm de gaze care vin din Ungaria, care au tranzitat România, venind tot din Turcia și au fost depozitate în Ungaria, fie că discutăm din gaze venite din zona vestică, Austria, Germania din zona aceea.

Gazele importate din Ungaria provin din Rusia?

Din păcate, e imposibil de spus de unde vin gazele, pentru că molecula de gaz întotdeauna se amestecă și atunci nu prea ai de unde să știi. Conform declarațiilor lor, nu sunt gaze care să vină din Rusia. Dar este doar o declarație, pentru că, până la urmă gazele se amestecă în conductă și cu exactitate nu poți să spui decât dacă închizi robinetul total.

Problema este că noi, practic, gazoductul de la Negru Vodă, în momentul de față este la maxim pentru că pe lângă gazele care sunt consumate în România, noi avem și obligații de tranzit prin sistem național de transport către alte țări. Ca atare, suntem la capacitatea maximă pe Negru Vodă. Giurgiu, care e tot un punct cu gaze care vin din Rusia, din Bulgaria, suntem undeva la peste jumătate din capacitate.

Și atunci sunt situații în care pentru a putea să menții continuitatea livrării de gaze naturale la consumator și în același timp să asiguri și tranzitul, e nevoie de gaze din Ungaria.

În momentul de față nu luăm gaze din Ungaria, în momentul de faţă gazele ies din România către Ungaria, dar dacă frigul va mai persista, având în vedere că celelalte două puncte de import sunt la capacitate maximă, cel mai probabil singura variantă este să importăm gaze din Ungaria.

Acum, de ce e important? Pentru că sistemul național de transport a fost gândit, când a fost el gândit în urmă cu 50 de ani, să se bazeze și pe gaze din import. Adică la vârf de consum, sursele noastre și capacitățile noastre de extracție a gazelor de înmagazinare nu sunt suficiente și atunci la nivelul câtorva zile când este ger foarte mare, în special în temperaturi care sunt sub minus 15 grade, impun acest import de gaze naturale din alte surse.

„Nu se pune problema, cel puțin până la momentul în care gazele naturale din Marea Neagră vor veni, să nu depindem de import”

Credeți că este vorba despre o vulnerabilitate și ar trebui cumva, având în vedere și situația geopolitică, să găsim soluții ca să nu mai depindem nici măcar în zilele acestea friguroase?

Nu se pune problema, cel puțin până la momentul în care gazele naturale din Marea Neagră vor veni, să nu depindem de import. Fără import nu se poate pentru că necesarul nostru de consum este peste cât producem noi și cât reușim să stocăm vară. Deci e un element căruia îi suntem tributari până când vin gazele din Marea Neagră.

Sunt mai multe modele. Sunt modele în care te închizi întotdeauna pe gazele din depozite. Sunt modele în care te închizi pe gazele de import. Închiderea pe gazele dintre import, bineînțeles, este cea mai riscantă, pentru că există posibilitatea să nu le găsești atunci când îți trebuie, pentru că atunci când e frig la noi e frig și în Bulgaria, și în Ungaria, și în Germania.

Un astfel de sistem avem noi în momentul de față?

Da, dar în același timp e o variantă care, din perspectiva costului, s-ar putea ca în unele situații să fie mai ieftină decât să-și dezvolți depozite de înmagazinare. Noi avem două modele. Ungaria și-a ales modelul să se închidă pe gazele din depozitele sale de înmagazinare. Adică ea are un import relativ constant tot timpul anului, iar atunci când are nevoie de a-și acoperi vârfurile de consum, apelează la capacități de înmagazinare specifice, dezvoltate și care au o capacitate mare de reacție pentru a acoperi aceste vârfuri de consum.

Există alte modele care pleacă pe ideea că pentru vârfurile superioare de consum te duci și cumperi gaze de pe piață în acea perioadă pentru că nu ai toate costurile pe care le ai cu un depozit de înmagazinare. Este un model tehnico-economic pe care la un moment dat s-a construit un sistem întreg.

Schimbarea acestui concept nu se face de pe o zi pe alta, înseamnă ani de zile pentru a regândi cu totul și cu totul sistemul și, bineînțeles, vine la pachet cu risc mai mic, deci gradele tale în depozit înseamnă risc mai mic, dar înseamnă și costuri mai mari în fapturi.

Este diferența între ce suntem noi acum ca oameni și ce erau bunicii noștri. Bunicii noștri își făceau case cu pivnițe, mergeau și își cumpărau toamna tot ce le trebuia și practic iarna ieșeau doar din când în când la magazin pentru cele absolut... necesar. Noi nu ne mai facem case cu pivnițe, nu ne mai cumpărăm nimic toamna, dare ori de câte ori ne trebuie ceva, mergem și cumpăram de la magazin.

Dacă la un moment dat este penurie de ceva, prețul acela este foarte, foarte mare sau, mă rog, riscăm chiar să nu-l găsim deloc. Dar este un model pe care noi l-am construit în sensul acestuia.

Pericolul care poate apărea din 2027: Ungaria, nevoită să renunțe la gazul rusesc

În această situație, de ce afirmă ministrul Energiei că România a devenit cel mai mare producător de gaze naturale din UE?

Pentru că suntem cel mai mare producător de gaz în Europa. Deci sunt două chestii distincte: suntem cel mai mare producător raportat la producția anuală. Doar că producții anuală înseamnă o diferență mare între producție zilnică. De ce? Pentru că noi între vârful de vară și vârful de iarnă avem o diferențe de consum de 13 ori. Ori zăcământul de gaze ca și depozitul nu știe să crească de 13 ori. Flexibilitatea, de exemplu, în România pe sursele de gaz este undeva la 1%, asta e flexibilitate naturală, nu ai cum să o crești. Atâta poate, zăcământul acela. Natural, atâta poate. Iar pe depozite, în mijlocul iernii, flexibilitatea e undeva la 14-15%. La începutul extragerii din depozite flexibilitate este mai mare, dar undeva în ianuarie-februarie asta e flexibilitatea. Ori noi am avut creșteri în anumite zile de la 40 de milioane la 60 de milioane de metri cubi de gaz, am crescut cu 50%. Cu 50% nu știu să reacționeze aceste sisteme și atunci apelăm la importuri.

Asta nu schimbă cu nimic faptul că în momentul în care însumăm producția pe tot anul suntem cei mai mari producători.

Noi am putea, dacă am avea depozite, să trăim numai cu gaz de la noi?

Nu am putea trăi fără import.

Dacă luăm în considerare exploatarea de gaz din Marea Neagră, atunci s-ar schimba cumva situația. Ar fi mai eficientă, mai sustenabilă o investiție în depozitele acestea ale noastre?

Deci încă o dată, orice investiție înseamnă costuri mai mari. Deci nu există investiții fără costuri mari.

În cazul exploatării gazelor din Marea Neagră, noi la nivelul producției vom depăși cu mult consumul. Problema este că, având acest excedent de gaze naturale, vom fi puși în situația de a încheia contracte de vânzare în afară a României, pentru că România nu are cum să le consume o cantitate atât de mare de gaz.

Toată lumea vrea niște contracte care să prevadă furnizarea de gaze și iarna. Adică nimeni nu vrea să-ți cumpere gaz vara. Ori dacă tu vrei să vinzi și vara și iarna, pentru că ăsta este interesul tău, iarna nu se poate să mergi să zici, „nu-ți mai dau gaze” pentru că încalci contractul.

Atunci există o variantă, care este o variantă din nou tehnico-economică, în care să se repete scenariul și în acele momente. E o variantă tehnico economică, din nou pe linia asta. Dacă ne întoarcem la bunicii noștri și mergem și ne cumpărăm din timp absolut tot ce avem nevoie și punem în pivniță, sau rămânem ca și omul modern care atunci când îi trebuie merge și-și cumpără. Exact diferența asta este.

La ce orizont de timp ne uităm legat de aceste exploatări din Marea Neagră?

Conform datelor oficiale, vorbim de 10 ani de zile. Ținând seama de modul în care a evoluat exploatarea pe onshore, cu siguranță durata va fi mai mare pe 10 ani.

Ne va afecta decizia luată la nivelul UE de a stopa în totalitate importul de gaz rusesc până în 2027?

Noi nu avem niciun contract direct cu Federația Rusă, așa cum au alte țări, Ungaria și Slovacia, deci nu ar trebui să existe o influență directă. Nu exclud faptul că o astfel de situație ar putea să determine în anumite momente din an o lipsă a ofertei. Lipsa ofertei determină creșterea ridicată a prețului pe o situație geroasă, pe o situație cu cerere mare. Și atunci, da, indirect putem să fim și noi afectați.