ANALIZĂ Giganţii ruşi de stat Inter RAO UES şi RusHydro au probleme cu proiectele din Asia Centrală, deşi nu sunt pe listele de sancţiuni

Deşi nu se află pe listele de sancţiuni ale Uniunii Europene sau SUA, giganţii de stat Inter RAO UES şi RusHydro, cei mai mari producători de energie electrică din Rusia, întâmpină mari probleme în realizarea unor proiecte în valoare de 3,5 miliarde de dolari în Asia Centrală. Concomitent, Gazprom şi Rosneft au bătăi de cap cu alte investiţii din aceeaşi zonă, din cauza disputelor politice şi a creşterii influenţei Chinei.

Inter RAO UES – cel mai mare producător şi distribuitor rus de electricitate – realizează în Kîrgîstan o hidrocentrală gigantică, de 1.900 MW, proiect în valoare de 3 miliarde de dolari a cărui construcţie era programată să înceapă „în vara sau toamna lui 2014“. Numai că grupul are probleme financiare şi nu-şi mai permite investiţia, scrie The Diplomat.

Cum curg banii statului dintr-un buzunar în altul pentru interese geopolitice

Anul trecut autorităţile ruse au propus o schemă prin care Rosneftegaz – un holding de stat - să cumpere o parte din acţiunile deţinute de Inter RAO UES la o subsidiară, iar cu banii rezultaţi să realizeze investiţia din Kîrgîzstan. 

Rosneftegaz este un vehicul de investiţii prin care statul rus controlează pachetul de 70% din acţiunile producătorului de ţiţei Rosneft şi 10,4% din Gazprom, dar deţine şi 28% din Inter RAO UES. Preşedintele Rosneftegaz este însuşi Igor Sechin, mâna dreaptă a preşedintelui Vladimir Putin şi director general al Rosneft.

Fiind acţionar la companii aşa de valoroase şi de profibile, Rosneftegaz primeşte şi mari sume de bani ca dividende. Astfel, banii companiei, adică ai statului, sunt ulterior folosiţi şi pentru alte tranzacţii sprijinite de stat.

Rosneftegaz, "puşculiţa" lui Sechin

Ideea era ca Rosneftegaz să cumpere 40% din Irkutskenergo de la Inter RAO UES pentru ca apoi banii să fie investiţi în hidrocentrala Kambarata-1din Kîrgîzstan. Numai Inter RAO UES argumenta încă de anul trecut că nu doreşte să pună banii astfel câştigaţi în statul din Asia Centrală pentru că are nevoie de ei pentru propriul program de modernizare şi că statul ar trebui să furnizeze fondurile pentru hidrocentrala în cauză.

Planurile pentru proiectul de 3 miliarde de dolari au fost semnate între guvernele rus şi kîrgîz în 2009, dar proiectul a rămas îngheţat. Între timp şi profitul Inter RAO UES a scăzut cu 47% în primul semestru al acestui an.

Inter RAO UES are monopol pe exporturile de energie din Rusia şi este cel mai mare producător din ţară, dar deţine şi o serie de companii în străinătate, precum reţelele de energie din Armenia, Georgia, o hidrocentrală în Tadjikistan, o unitate în Kazahstan, dar şi termocentrala din Transnistria de la Cuciurgan.

În 2011 Inter RAO UES raporta venituri de 18 miliarde de dolari şi un profit net de 1,4 miliarde. Grupul este condus de către Boris Kovalchuk, fiul lui Yuri Kovalchuk - şeful Bank Rossiya şi supranumit "bancherul personal al lui Vladimir Putin".

RusHydro trebuie să termine patru hidrocentrale

Concomitent, RusHydro – al doilea producător de energie hidro din întreaga lume – trebuie să termine alte patru hidrocentrale în Kîrgîzstan. RusHydro trebuie să termine două centrale până la finele lui 2016, iar celelalte două să intre în activitate în 2019, proiectele totalizând 425 de milioane de dolari, mult mai puţin decât investiţia de 3 miliarde de dolari pe care trebuie să realizeze Inter RAO UES.

Când au fost anunţate proiectele, în 2012, analiştii erau îngrijoraţi de faptul că tarifele şi reglementările sunt restrictive, iar investiţiile nu vor fi profitabile. Construcţia pentru primele două hidrocentrale trebuie să înceapă „în următoarele trei până la şase luni“, numai că presa kîrgîză scrie că proiectul este îngheţat din cauza conflictului din Ucraina.

RusHydro este condusă de Evgheni Dod, un aliat al lui Sechin. RusHydro avea în 2013 venituri de peste 9 miliarde de dolari şi un profit de 580 de milioane de dolari.

Rosneft, aproape de a pierde aeroportul Manas

Cazul Rosneft, companie supusă sancţiunilor americane, este şi mai problematic. Deşi gigantul este specializat în extracţia de ţiţei, statul rus a scos compania la înaintare şi într-un alt domeniu cu care n-are nici în clin, nici în mânecă: operarea unui aeroport.

În februarie 2014 a semnat un memorandum cu guvernul din Kîrgîzstan pentru preluarea a minim 51% din Aeroportul Internaţional Manas. Potrivit înţelegerii, Rosneft trebuia să plătească ţării-gazdă 350 de milioane de dolari şi să investească alte 650 de milioane de dolari pentru a transforma aeroportul într-un centru logistic regional. Numai că, între timp, Rosneft nu a mai reuşit să încheie afacerea, ba chiar a fost pusă pe lista de companii sancţionate de către SUA. Între timp, chinezii de la Beijing Urban Construction Group au oferit şi ei tot un miliard de dolari, ca şi Rosneft, iar un alt grup chinez ar fi interesat de o investiţie într-un al doilea aeroport.

Aeroportul de la Manas, aflat la 25 de kilometri de capitala Bishkek, este un punct strategic zonal, fiind folosit anterior de către SUA ca bază pentru operaţiunile din Afghanistan. Numai că, în 2010, a avut loc o lovitură de stat care a dus la îndepărrea preşedintelui Kurmanbek Bakiyev, criticat deseori pentru represiune. Moscova a recunoscut atunci imediat noul cabinet, format de Roza Otunbayeva, fost ministru de externe. Bakiyev a fost îndepărtat pe modelul „revoluţiei portocalii“ din Ucraina din 2004. Forţele americane au părăsit baza în iulie 2014.

Rosneft are deja probleme financiare din cauza sancţiunilor, cerând un ajutor de la stat în valoare de 41 de miliarde de dolari.

Gazprom, bătăi de cap cu Uzbekistanul

Deşi Gazprom nu se află pe lista sancţiunilor, gigantul are alt gen de probleme în zonă. Grupul rus a preluat reţeaua de gaze din Kîrgîzstan pentru un dolar, promiţând şi ştergerea datoriilor, dar şi alimentarea cu gaze mai ieftine pe viitor.

Numai că Uzbekistanul – de unde trebuie să vină cu adevărat gazele - a tăiat fluxul spre sudul Kîrgîzstanului, problema fiind reînoirea contractelor. Gazprom negociază deja de luni de zile, dar autorităţile de la Bishkek sunt sceptice privind reluarea livrărilor. Problema principală este că Uzbekistanul nu este de acord cu realizarea hidrocentralelor kîrgîze pentru că aşa va fi afectat fluxul de apă al fluviului Sîr Daria. Valea acestuia este principala sursă agricolă pentru Uzbekistan.