Ziua patriotismului de paradă și a patrihoților naționale: Trăiască România, trăiască tricolorul
0Ce îi unește pe români și ce îi dezbină, dincolo de patrioții de carton și de paradă care își fac numărul la fiecare 1 decembrie, de Ziua Națională a României, când patriotismul renaște viguros în noaptea minții patrioților de o zi?
S-a făcut odată România Mare
Cu căciulile de daci verzi pe frunte, cu pălăriile de români din secolele XX și XXI, cu fesurile și fularele tricolore, cu băștile nostalgismului communist al ”Epocii de aur”, cu mic cu mare poporul își manifestă cu ardoare patriotismul de paradă.
Odată pe an, atât în țară dar și oriunde pe glob unde a ajuns după 1989 picioare de românași, sărbătorim tradițional, național și internațional, fiecare după simțiri și putirință, România Mare, devenită în timp de peste 100 de ani România mica, coruptă, furată, suveranistă de laborator, cotropită de străinii avizi să ne ia și pielea de pe noi, nu doar aerul, apa și nămolul de pe fundul lacului Vidraru!
De fiecare data, la 1 decembrie, se vorbește cu patos, cu mândrie națională, cu furie patriotică de Marea Unire de la 1918 și de marii oameni ai vremii, care au făcut posibilă această uniune națională ce nu mai există astăzi.
Cei care vorbesc cel mai mult cu prilejul fiecărei zi naționale a țării sunt evident, declamatorii neamului, politicienii momentului, ai puterii de partide și de stat, cei cu cele mai mari funcții sus puse, personalitățile publice alese și nealese, care au România la cherem și care fug ca dracul de tămâie atunci când vine vorba de responsabilitățile lor, de a da socoteală pentru faptele lor, de a răspunde pentru gestionarea banilor publici și de a explica tuturor românilor cum de au adus țara în starea în care este!
Ei dau dovadă de coeziune, de unire la fiecare 1 decembrie, bătându-se în piept cu patriotismul lor de carton și de paradă, lăudând faptele înaintașilor de la care nu au învățat nimic!
Ce-i mai unește pe români dincolo de marele moment festiv, în special pe cei care își doresc cu ardoare puterea politică și butoanele puterii:
-interesul de grup, de gașcă, de clan, de partid, de organizație…Dovadă că instituțiile publice, administrațiile centrale și locale, companiile de stat…sunt pline de cei cu carnete de partid, cei cu pile și relații, reprezentanți ai unor colective aflate la putere.
Este evident ca lumina zilei. O recunosc și guvernanții, care declamă propagandistic că vor să facă ordine și curățenie în instituțiile publice, dar aici intervin interesele diferite și dezbinarea.
Ce îi mai unește pe mulți români și îi face mari patrihoți adevărați este prăduirea României, hoția generalizată, corupția națională, lichelismul și interesul comun de a fura cât mai mult din bani publici.
Și interesul de a ține aproape și controla o justiție aservită, care să-i scape de răspundere și pedepse pe marii devalizatori de țară.
Ce îi dezbină pe români dincolo de marea sărbătoare națională:
-injustiția, lipsa dreptății, lipsa cinstei și a onestității, bătaia pe voturile electoratului și pe ciolanul de la măcelăria România, discrepanța tot mai mare dintre bogați și săraci, lipsa de oemnie, nesimțirea, putreziciunea umană;
-lipsa de educație, de dezvoltare, accesul la un sistem de sănătate națională care să îi facă bine nu să îi trimită acasă în coșciug, manipularea;
-prostia incomensurabilă și ținerea în întuneric, minciunile și dezinformările crase…
Dar toate aceste lucruri, uniri și dezbinări din zilele românilor, sunt uitate la 1 decembrie, de Ziua Națională a României, fiind scoase în evidență patriotismul de paradă și carton, mândria deșartă de a te simți român odată pe an, festivismele deșănțate ale puternicilor și politicienilor vremelnici ai zilei.
Noi suntem români, noi suntem români, noi suntem…
De la România Mare la Românica de azi!
Trăiască România în pace și honor!