Vrea şi premierul Ciolacu să măsoare performanţele profesorilor. Cam târziu...

Şi premierul Ciolacu devine preocupat de măsurarea performanţelor profesorilor. Iată ce a declarat:

„După rezultatele României la testele PISA, îi cer doamnei ministru Deca să vină cu soluţii privind criteriile de performanţă în învăţământ. Orice cheltuială trebuie însoţită şi de o reformă şi să aibă ca rezultat performanţa”.

„Nu ne putem aștepta ca doar mărind salariile să se întâmple o minune, pentru că nu se va întâmpla nici de această dată nimic. Așadar, trebuie introduse criterii de perfomanță în funcție de care salariile vor crește”.

Şi ministrul Cîmpeanu era preocupat de problemă. A rămas cu preocuparea, n-a concretizat nimic. Iată ce declara pe timpul cât a fost ministru:

„Mi se pare greşit să fie acordate creşteri salariale otova, trebuie date pe anumite criterii de performanţă. Nu neapărat pe excelenţă sau elitism, este mult mai greu să duci un elev de la nota 5 la nota 6, decât să-l duci de la 9 la 10”.

Aşa cum bine remarca ministrul Câmpeanu, nu trebuie să ne uităm doar la şcolile foarte bune, unde vin elevi de 9 şi 10. Acolo performanţa e simplă, şi vine de la elevi, nu neapărat de la profesori. Problemele apar în zonele defavorizate, în rural, urbanul mic, unde elevii nu au sprijinul material şi funcţional al părinţilor. O ţară nu progresează cu doar 0,01% olimpici. Va progresa atunci când vom avea absolvenţi de şcoală capabili să presteze o muncă mediu sau superior calificată. Inclusiv în meserii importante.

Reiau dintr-un articol mai vechi cum se poate măsura performanţa profesorilor. Poate acum înţeleg şi Ciolacu şi Deca că nu mai merge cum este în prezent.

Criteriul pentru salarizarea diferenţiată în educaţie este progresul şcolar al elevilor

Ce este progresul şcolar al elevilor şi cum îl măsurăm? Aceasta este întrebarea la care vrea să răspundă prezentul articol.

România are nevoie ca de aer de un sistem standardizat, unitar la nivel de ţară, bazat pe aplicaţii informatice, pentru măsurarea progresului şcolar al elevilor. Altfel, în multe şcoli notele se pun „din burtă”, pe ochi frumoşi sau după cadourile primite. Mistificarea, ipocrizia şi minciuna ne-au condus când aveam 80% procent de promovare la Bac, iar în anul următor, 2011, am avut 45%. Jumătate.

Sau diferenţele între notele de la Evaluarea Naţională şi cele din clasele V-VIII. Cu 2, 3 , 4 puncte mai mici decât cele din clasele V-VIII.

Pentru a şti cum stăm, care este starea reală a învăţământului la un moment dat este necesar un sistem naţional standardizat, unitar la nivel de ţară, pentru a măsura progresul şcolar al elevilor. Cel puţin începând cu clasa a V-a. Dacă reuşim să măsurăm acest progres şcolar, avem şi criteriul obiectiv pentru salarizarea diferenţiată a profesorilor.

În ce constă sistemul standardizat, unitar la nivel de ţară

În primul rând în generarea unor bazine de itemi unici, pentru fiecare clasă, disciplină, profil, specializare. În primul an se poate porni, experimental, doar pentru gimnaziu, unde lucrurile sunt mai simple. Serviciul specializat, CNPEE (Centrul Naţional de Politici şi Evaluare în Educaţie), numeşte responsabili pe fiecare disciplină importantă, care colectează de la profesorii din disciplina respectivă propuneri de astfel de itemi. Itemii vor fi propuşi în trei variante: simpli, medii, şi de aprofundare, astfel încât bazinul de itemi va avea trei secţiuni. Responsabilul de bazin este salarizat pentru munca sa, va putea folosi şi culegerile sau manualele în vigoare, iar munca se desfăşoară exclusiv online. Dacă fiecare bazin acumulează câteva sute de itemi este suficient.

La sfârşitul anului şcolar, în cadrul evaluării sumative, aplicaţia generează în dimineaţa testării, pe hârtie, „n” teste tip grilă, similare dar nu identice, pentru elevii unei clase. Un profesor de altă disciplină împarte testele, le adună la sfârşitul celor două ore, şi le predă informaticianului şcolii. Fiecare test cuprinde câte 5 itemi din fiecare categorie, simplu, mediu şi de aprofundare. Este personalizat, prin cod de bare, iar subiectele sunt diferite de la elev la elev. Astfel se exclude copiatul sau inspirarea din „extra” surse. Aplicaţia verifică răspunsurile şi expediază nota, centralizat, la CNPEE. Aici se măsoară progresul şcolar elevilor, ca diferenţa între notele testelor din doi ani consecutivi. Apoi se fac medii statistice pentru elevii unui profesor, unei şcoli, unei comunităţi, unui judeţ. Dacă elevii unui profesor au progresat, statistic, de la media 5 la media 7, jos pălăria! Profesorul va primi un bonus consistent la salarizare, proporţional cu progresul şcolar al elevilor săi.

În felul acesta se exclude subiectivismul profesorilor şi influenţele de natură extra şcolară. Vom şti cum stăm, an de an, şi părinţii, şi profesorii şi managerii şcolilor. Avem o măsură obiectivă a activităţii şcolare, pusă la baza unei salarizări diferenţiate. Costurile şi efortul implementării unui astfel de sistem nu sunt deloc mari, prin prisma foloaselor evidente pe care le aduce.

Sigur, în cadrul unui articol pot fi prezentate doar ideile principale. Un grup de lucru la nivelul ministerului, împreună cu o firmă de software, pot pune la punct sistemul de evaluare în câteva luni. El ar putea fi  experimentat în anul şcolar următor pentru elevii din gimnaziu.

Depinde acum de decizia premierului de a şi face ce spune. Sau rămân declaraţii gratuite, neurmate de acţiuni. Aşa cum se întâmplă de 30 de ani.