Un eveniment, un proiect de semnificaţie

Un eveniment de semnificaţie s-a dovedit a fi fost recentul concert bucureştean al cvartetului de coarde Ad Libitum, concert susţinut în cadrul stagiunii camerale a Formaţiilor Muzicale Radio. Un eveniment... pentru că recitalul s-a constituit într-un debut al unei noi integrale a cvartetelor beethoveniene; ...anunţată de Alexandru Tomescu, primul violonist al formaţiei; ...o integrală care se va desfăşura pe durata a trei stagiuni.

Sunt şaisprezece cvartete de coarde, tot atâtea capodopere ale clasicismului muzical vienez din primele decenii ale secolului al XIX-lea, creaţii ce traversează întregul parcurs al drumului beethovenian în muzică, lucrări majore ce au marcat epoca şi timpurile; ...cu reverberaţii pe care le poţi întâlni şi reîntâlni în marele secol romantic european, inclusiv în muzica întregului secol XX.

Observând structura primului recital, cel la care mă refer, este posibil ca strategia privind alcătuirea fiecăruia dintre programe să aibă în vedere includerea câte unei lucrări aparţinând fiecăreia dintre cele trei perioade de creaţie ale compozitorului. Avantajul este, indiscutabil, de partea publicului auditor, cel care, pe parcursul fiecăruia dintre concertele ciclului va dispune de imaginea de ansamblu a întregii creaţii beethoveniene, de la premele cvartete op.18 şi până la ultimele, inclusiv Marea Fugă.

Este o bucurie a constata că violonistul Alexandru Tomescu şi Cvartetul Ad Libitum fac, în continuare, bună casă; ...de aproximativ cinci ani. Iar hotărârea de a oferi o integrală beethoveniană, un ciclu extins, nu face decât a consolida temeiurile acestei colaborări. Trebuie avut în vedere, Tomescu preia responsabilităţi cu totul speciale, rar întâlnite în cazul aceluiaşi muzician performer, anume cel de violonist concertist şi, concomitent, de conducător al uneia dinte cele mai pretenţioase formaţii camerale.

Tocmai pe această direcţie, alegerea în debutul ciclului a Cvartetului op.18 nr.4, în do minor, este de această dată semnificativă. Lucrarea oferă virtuţi concertante primei violine; în egală măsură deschide câmp larg principiului simfonic, evoluţiei vocilor interne purtătoare a mişcărilor adiacente.

Evidentă apare concepţia primului violonist cel care, în bună parte, se detaşează de tradiţia academică a modelelor predecesoare de mare circulaţie; orientându-se spre o cercetare a cutelor cu totul intime ale universului spiritual al autorului. Pe parcursul cvartetelor maturităţii creatoare, elementele ornamentale sunt lăsate de-o parte. Clamările solistice ce pot aminti marele solo al vocii basului din ultima simfonie beethoveniană, dobândesc un revers interior de adâncă introspecţie. Expresia, cea care susţine gândul, dobândeşte forţă. Contrastele capătă un impact ideatic-emoţional puternic.

Am în vedere Cvartetul op.95, Serioso, o etalare plenară a unei gândiri quasi simfonice, şi de asemenea, conversaţia cu sine însuşi, o abordare meditativ ideatică, în cazul Cvartetului op.132, cu al său „cântec sacru de mulţumire adus Divinităţii”. Sunt poziţionări care apropie şi mai mult evoluţia primului violonist de potenţialul artistic impresionant al colegilor săi, violonistul Şerban Mereuţă, violistul Bogdan Bişoc, violoncelistul Filip Papa.

Indiscutabil, în acest concert, prin această integrală beethoveniană, cvartetul Ad Libitum se dovedeşte a fi un bun cultural al Iaşilor, al nostru al tuturor, un ansamblu ce urcă pe eşichierul valorilor europene de semnificaţie.

Pe de altă parte, este de apreciat, Alexandru Tomescu dispune în plus de elocvenţa unor intervenţii orientative ce tind a apropia aceste opus-uri de înţelegerea marele public de concert.

E firesc, aşteptăm cu interes cel de al doilea concert al ciclului.