UE dă în clocot după jignirile adresate de Trump la adresa Spaniei

De-abia se încheie Summit-ul NATO de la Ankara și încă plutea speranța că, măcar de data asta, unitatea de neclintit a Alianței avea să dureze mai mult decât timpul lecturării comunicatului final, că UE dă în clocot.

Nu fusese parcă suficient că Trump a repetat amenințarea de a prelua controlul asupra Groenlandei, regiune care este legalmente parte a Danemarcei, ceea ce a stârnit o replică fermă a Danemarcei, Stat Membru al Alianței care a declarat că este gata să apere cu orice mijloace integritatea teritoriale a teritoriului amenințat astfel de SUA. Ceea ce, în principiu, semnalează existența unei stări conflictuale profunde între doi aliați, iar asta este foarte departe să fie ceva minor deoarece înseamnă că într-un caz foarte grav ar putea exista un dubiu asupra intențiilor de vot a cel puțin celor două state dacă nu și invocarea unei perspective de conflict deschis care ar sfâșia la propriu unitatea Alianței deloc pregătită legal să se confrunte cu un conflict intern de asemenea amploare și cu consecințe încă imposibil de explorat.

Nu, nu a fost suficient.

Trump, după ce a trecut momentul scurt în care părea că este prieten și aliat în linia tradițională a unității trans-atlantice, a revenit imediat la un atac distrugător împotriva Spaniei pe care ca numit-o o „cauză pierdută” și a anunțat că SUA „vor înceta orice schimburi comerciale cu această țdin cauza faptului că „erste singura țară care refuză” să ajungă la alocare de 5% din PIB pentru apărare în 2035. „Cred că este un lucru terivil” a spus Trump, adăugând că economia spaniolă ar putea „să fie complet distrusă”. Știți, vom negocia un acord comercial cu Spania. O vom face să plătească dublu...Vă rog, încetați orice comerț cu Spania, începând cu vizitele...”.

Asta a avut ca prim efect activarea unui mecanism previzibil de solidaritate europeană, începând cu președintele francez Macron care a avut o convorbire cu premierul spaniol Pedro Sanchez pentru a-i transmite „solidaritatea europeană a Franței” în fața unor amenințări pe care le-a calificat drept „coercitive economic”. Antonio Costa, Președintele Consiliului european a insistat și el în acest sens, spunând că UE nu va da înpoi din cauza încercărilor de a o diviza, iar Comisia Europeană a reacționat imediat https://www.youtube.com/watch?v=8TMjsbWnV-Y afirmând că va apăra mereu interesele Statelor membre, reamintind totodată Administrației de la Washington că este nevoie să fie respectate angajamentele comerciale existente. Dar toate astea nu au putut evita ca anunțul lui Trump să nu provoace nervozitate majoră pe burse https://www.youtube.com/watch?v=v6q_9CYLfd0 , indicele spaniol IBEX 50 scăzând imediat cu peste 2,60% , influențând direct și alți indici europeni ca DAX și CAC.

Cauza reală a disputei pare însă să fie alta. S-ar putea să fie vorba despre efectele profunde ale deciziei spaniole de la începutul lunii februarie de a interzice armatei americane să folosească bazele aeriene comune de la Ronta și Moron precum și de a închid spațiul său aerian pentru avioanele militare participând la operațiunile desfășurate împreună cu Israelul împotriva Iranului, argumentând că nu existau baze legale pentru aceste acțiuni.

Aici apare sâmburele de neliniște pentru viitor căci, de fapt, absolut nimeni nu poate spune că știe sau poate să estimeze până unde poate merge acest joc dual: pe de o parte, liniștea strategică ce reiese din documentul comun semnat de liderii Alianței și, de cealaltă parte, posibilitatea extrem de reală ca Trump să continue fără ezitare războiul comercial cu unele dintre statele europene, membre NATO, producându-le probleme economice foarte serioase.

Există garanții pentru viitor asupra unității de acțiune promise de NATO în cazul în care Alianța ar fi chemată să intre în acțiune? Posibil, dacă Trump are dreptate atunci când vorbește despre „imensa dragoste” care domnea în sale în care erau adunați liderii NATO unde „exista o atmosferă formidabilă” și care i-au și spus „domnule , noi vă iubim!”. Sau tensiunea care a izbucnit acum este semnalul că diviziunile anterioare au fost disipate doar momentan și că au reizbucnit cu o nouă intensitate, odată cu reluare ostilităților în Iran, fără ca statele membre să facă vreun gest de a veni în sprijinul SUA, chiar dacă Trump le admonestase din această cauză.

Viitorul nostru depinde de evoluția acestor tensiuni care degeaba sunt escamotate sub tone de politețuri diplomatice. Vor afecta sau nu Alianța? În ce fel? La ce nivel? Pentru a liniști situația, au fost suficiente deocamdată angajamente uriașe pentru viitoare cheltuieli în domeniul apărării. Să vedem de unde se va face rost de bani și dacă pragul de 5% va putea fi realizat la timp. Dacă nu, oala va da din nou în clocot, simultan cu perioada alegerilor în multe țări...

.