Simulările cele mai precise pentru eventualul Armaghedon nuclear

Există asemenea simulări. În ultimul deceniu, reflectând preocupările înalte ale militarilor și ambițiile lor de a rămâne în istorie, au fost finanțate centre de cercetare și de analiză a riscurilor strategice unde au fost chemați să eminenți teoreticieni din domenii conexe.

Misiunea lor a fost (și este acum cu atât mai abitir cu cât perspectivele de supraviețuire ale lumii în care trăim se înnegresc pe zi ce trece) să elaboreze model care să prezinte – în primul rând responsabililor politici - efectele pe care le-ar avea folosirea armamentelor nucleare de diverse tipuri și, mai ales, consecință directă, să indice cu cât mai mare precizie care vor fi zonele în principiu cel mai puțin afectate, acolo unde să fie activate din timp adăposturile strategice pentru VIP-uri și unde, cu voia Domnului, ar putea că, în viitoarele decenii, să poată să apară din nou condiții de viață animală și vegetală.

Aveți aici un asemenea model foarte des utilizat, cel produs de Alex Wellerstein, profesor de istorie a tehnologiei nucleare.

În cazul rușilor, spre exemplu, calculele privesc situația în care ar folosi una dintre armele lor nucleare standard, TOPOL-M SS-27. Aveți posibilitatea de a vă modela singuri tabloul despre un Armaghedon care ar surveni în cazul în care o asemenea rachetă ar lovi unul dintre marile oraș din emisfera occidentală. Dar, ca să spunem așa, nu este vorba decât de o variantă de bază a scenariului distrugerii nucleare deoarece, dacă rușii ar folosi o rachetă de nivel superior, RS-36 „SATAN” cu capete nucleare multiple, calculul ar trebui multiplicat de câteva ori... Dar nu vă faceți griji: modelul este gândit cu maximă obiectivitate, analizează scenarii alternative care presupun folosire diverselor arme nucleare existente în arsenalele morții și, pentru maximă comoditate, vă puteți alege singuri țintele și stabili tipul de încărcătură de folosit pentru, spre exemplu, scenariul în care vă doriți o lovitură preventivă (așa cum prevăd doctrinele marilor puteri nucleare) sau sunteți deja autori ai marelui plan de lovituri directe asupra unor ținte importante de pe teritoriul inamic sau, dimpotrivă, proiectați o linie de răspuns la un asemenea atac.

Suntem oare doar la 89 de secunde de momentul Apocalipsei nucleare așa cum pretind oamenii de știință care spun că ne-ar mai fi rămas de 89 de secunde pe Ceasul Apocalipsei enumerând toate adausurile negative acumulate în ultima perioadă și care, teoretic, ar fi trebuit să pună o frână oarecare în activitatea mereu ucigașă a militarilor obsedați de ideea de a cere politicienilor dotări din ce în ce mai performante în arsenale, cu o capacitate de distrugere care să asigure o potențială distrugere definitivă a dușmanului, cu aneantizarea, la propriu, a unor orașe, țări sau chiar continente.

Este o perspectivă posibilă? Sigur că da, atâta timp cât va mai exista propaganda pro-armament care se bazează pe promisiunea că, cumva, fără să se precizeze prea mult cum, s-ar putea că un război nuclear să nu fie ceva atât de grav și că, în definitiv, n-ar fi vorba decât despre discursul unor pacifiști neinformați care, oricum, n-au trecut prin perioada fericită a armatei obligatorii...Sau reiau afirmații precum cele făcute de Henry Kissinger: „Folosind tacticile potrivite, războiul nuclear s-ar putea să nu fie atât de distrugător precum pare la prima vedere”.

În rest, competiția pentru realizarea în practică, plenar și cu succes, a conceptului de „distrugere reciprocă asigurată”, atât de drag oricărui demn purtător de cască și cizme, beneficiar de pensie de serviciu (grad, funcție plus sporurile aferente) pare să se apropie de momentul finalizării. Cu o singură certitudine: măcar o singură dată, Nikita Hrușciov a zis un mare adevăr atunci când spus că „toți supraviețuitorii unui război nuclear vor ajunge să-i pizmuiască pe cei morți”....

Ciudate perspective, alimentate de apariția unor lideri politici din ce în ce mai imprevizibili și care schimbă în mers garniturile militare, aducând oameni pe măsura gândirilor și ambițiilor lor de dominație globală și de constituire a unor sfere de influență care să le asigura, direct și pe o perioadă cât mai lungă, sursele de materii prime necesare dezvoltării țărilor lor care, la prima amenințare gravă, vor adopta un super-protecționism agresiv și vor institui o economie de război.

Vi se pare ceva cunoscut? Atunci, în opinia mea, nu greșiți absolut deloc.