Semne de vitalitate şi exuberanţă pentru cultura română
0În fiecare an, de Ziua Culturii Naţionale, unele dintre Institutele Culturale Române din străinătate reuşesc să organizeze câte o manifestare prilejuită de acest moment, învingând cu abilitate piedicile sistemului care presupune că acest tip de activităţi ar trebui reduse la minimum, dacâ nu chiar suspendate, din cauza inexistenţei unui buget de stat în vigoare în luna ianuarie şi, uneori, luni bune după.
Una dintre aceste excepţii remarcabile poartă semnătura ICR Istanbul şi Centrul Naţional de Artă Tinerimea Română, care, cu sprijinul primăriei din Ataşehir – Istanbul au reuşit să organizeze un concert extraordinar al ansamblului Violoncellissimo, plasat în închiderea ediţiei a IV-a a Festivalului internaţional de muzică clasică desfâşurat la Centrul Cultural Mustafa Saffet din Ataşehir - Istanbul, pe 14 ianuarie. Abordând un repertoriu plin de culoare aceştia au fermecat de la primele sunete publicul, în majoritate local, care a umplut sala de concert. Combinaţia de virtuozitate şi forţă caracterizează sonoritatea acestui ansmblu excepţional, compus din unii dintre cei mai buni violoncelişti ai României, majoritatea tineri şi foarte tineri, de la elevi de liceu, până la proaspeţi absolvenţi de facultate.
De la primele sunete ale Passacagliei de Georg Friedrich Haendel spectatorii au fost atraşi în jocul celor de pe scenă. Forţa expresivă a pieselor de influenţă folclorică românească, precum Constantin Dimitrescu – Dans ţărănesc, Bela Bartok - Dansuri româneşti sau Romanian Medley s-a dovedit a fi captivantă pentru publicul turc, care a aplaudat entuziasmat. Diversitatea coloristică din program, ce a evoluat de la Astor Piazzolla - Oblivion şi Libertango, până la prelucrări de muzică pop şi muzică de film –Ramin Djawadi - Game of Thrones, Luis Fonsi/Radu Sinaci – Despacito, Wilhelm Kaiser Lindemann – Mambo, Freddie Mercury (aranjament) - Bohemian Rhapsody, Sabin Păutza (aranjament) - The Final Countdown a ridicat spectatorii în picioare, determinându-i pe organizatori să invite ansamblul să revină la festivalul de anul viitor.
Violoncellissimo în concert, cu Marin Cazacu la primul pupitru, alături de actuali şi foşti studenţi ai săi, este de fiecare dată o strălucitoare pledoarie pentru posibilităţile nebănuite de expresie muzicală ale violoncelului, prin intermediul unor calităţi de virtuozitate nu de puţine ori uluitoare, printr-un program-incursiune nu doar în istoria muzicii clasice, ci a mai multor stiluri, bucuria de a cânta a celor aflaţi pe scenă transmiţând de fiecare dată valuri de emoţie către sală. Violoncellissimo are deja la activ numeroase prezenţe naţionale şi internaţionale, iar după primul turneu naţional din 2019 se pregăteşte pentru cel de-al doilea, în toamna acestui an, prezenţele internaţionale urmând să continue cu concerte la Viena, Paris şi nu numai.
FOTO Virgil Oprina
În ţară, dintre toate evenimentele anunţate, de departe concertul de la Ateneul Român cu Orchestra Română de Tineret dirijată de Gabriel Bebeşelea, solişti Alexandru Tomescu - vioară şi Ştefan Cazacu – violoncel, concert transmis de radioul şi televiziunea publică, a fost cel care a atras privirile tuturor, semnalul dat de prospeţimea tuturor celor aflaţi pe scenă fiind unul extrem de pozitiv, demonstrând că un concert de muzică românească poate totuşi să fie făcut atractiv printr-o selecţie inteligentă a repertoriului, axat pe cele mai cunoscute lucrări româneşti de muzică clasică precum Balada de Ciprian Porumbescu, Dansul Ţărănesc de Constantin Dimitrescu, Trei dansuri româneşti de Theodor Rogalski sau Rapsodia I de George Enescu.
Principalul concert de Ziua Culturii Naţionale de la Ateneul Român din Bucureşti, organizat ca de fiecare dată de Ministerul Culturii, onorat de data aceasta de cele mai importante oficialităţi la nivel naţional, a purtat anul acesta semnul prospeţimii Orchestrei Române de Tineret, care a devenit în ultimii ani simbolul entuziasmului şi speranţei privind deschiderea spre viitor a culturii române, care ar trebui să înceapă cu poeziile de Mihai Eminescu pe care copiii noştri le învaţă pentru orele de romănă şi să continue cu micile reverenţe pe care fiecare dintre noi le putem face în fiecare zi culturii româneşti, pentru ca aceasta să îşi poată păstra vitalitatea.