Obrejenia
0Din copilăria la Slătioara şi până azi, la senectute, între sărbătorile Calendarului Creştin Ortodox românesc, Obrejenia, care înseamnă, cum se ştie, ”Schimbarea la faţă”, mi-a însemnat biografia întreagă şi m-a făcut să înţeleg, întotdeauna tulburat, ideea revelaţiei cuprinsă în această Schimbare la faţă, pe care Antim Ivireanul a numit-o atât de fericit ”Dumnezeiasca înfrumuseţare a lui Hristos”.
La Slătioara, în Oltenia de sub munte, Obrejenia se sărbătoreşte cu o smerenie şi cu o emoţie care îşi află află ecoul în viaţa de toate zilele a satului, considerată fiind un hotar al verii înspre toamnă, când încep să se coacă roadele pământului şi se culeg seminţele lor şi ale florilor şi când iarba nu mai creşte, ostenită, şi când frunzele arborilor îşi schimbă şi ele înfăţişarea, un prag de fapt al începutului toamnei.
Am crescut din copilărie în cultul acestei sărbători, revelatoare şi pentru ”Calendarul ţăranului român”, scris de savantul Ion Ghinoiu, în paginile căreia vom afla ecoul Obrejeniei.
În anii 90, am ridicat în grădina casei părinteşti, cu meşteri dulgheri slătioreni tineri o căsuţă după modelul clasic al Tămâioarelor, acele bisericuţe de lemn olteneşti care înfloresc în Oltenia de sub munte şi am dedicat-o iniţial unui muzeu al civilizaţiei ţărăneşti slătiorene.
Încurjat însă de arhiepiscopul Râmnicului, marele meu prieten şi duhovnic, dr. Varsanufie, am transformat muzeul ţărănesc într-un schit consacrat celebrării sărbătorii mele de suflet, sfinţit de către arhiepiscop împreună cu un sobor al preoţilor Slătioarei cu hramul ”Schimbarea la faţă”. A fost o clipă hotărâtoare pentru întreaga mea biografie scriitoricească şi de creştin ortodox.
Zilele trecute, la 6 august, un tânăr preot din Slătioara a slujit un emoţionant Tedeum şi în acest Tedeum s-a citit, cum se citeşte de obicei în Biserica Ortodoxă română cea mai frumoasa înfăţişare a schimbării la faţă din capitolul 17 al Evangheliei după Matei. Îmi îngădui să recitim împreună această sfântă înfăţişare.
Această metaforă dumnezeiască venind să arate puterea credinţei care dă verticalitate şi identitate ortodoxiei noastre reprezintă pentru noi cei de astăzi un pilduitor îndemn la apărarea spiritualităţii identitare creştine româneşti.