Nebunii la putere sau Dreptatea lui Poe

APARENŢE Cu thrillerul „Eliza Graves“, inspirat din opera lui Edgar Allan Poe, regizorul Brad Anderson realizează un film captivant de la început până la sfârşit, cu câţiva mari actori în rolurile principale. Tema centrală este cea a definiţiei nebuniei: cum se poate stabili cine trebuie să stea în spatele gratiilor şi cine în libertate?

Nu este prima oară când spectatorii de film români se întâlnesc cu un titlu semnat de regizorul american Brad Anderson (50 de ani), unul dintre cei mai interesanţi autori de film contemporani. Acum zece ani, în 2004, rula pe marile noastre ecrane filmul „Maşinistul“, un thriller epocal, care-i oferea actorului Christian Bale una dintre cele mai reuşite partituri din întreaga sa filmografie. Acum un an era difuzat la noi „Apel de urgenţă“ / „The Call“, un thriller cu Halle Berry în rolul principal, care a trecut aproape neobservat.

Ce s-a întâmplat în aceşti zece ani? Autor iniţial al unor thrillere evaluate în zona cinemaului de nişă, Brad Anderson a fost propulsat de succesul „Maşinistului“ (film produs şi turnat atunci în Spania) pe orbita filmului hollywoodian şi spre o carieră prolifică în televiziune, ca regizor de seriale TV. Am putea spune că regizorul devine din nou interesant cu noul său thriller „Eliza Graves“, turnat în întregime la vecinii noştri de la sud de Dunăre, adică în Bulgaria.

Anglia, refăcută în Bulgaria

Pe platourile bulgăreşti a trebuit să fie reconstituit un azil psihiatric plasat în Anglia anului 1899, aşa-numitul Stonehearst Asylum, un loc pustiu şi izolat, aflat într-o sălbăticie tipică de multe ori provinciei englezeşti. Reconstituirea a funcţionat ireproşabil, de-abia când parcurgi genericul final poţi să afli că filmul a fost turnat atât de aproape de noi. Pentru „Eliza Graves“, Brad Anderson a beneficiat în primul rând de un scenariu excelent scris de un începător, Joe Gangemi, scenariu inspirat la bază dintr-o povestire a nemuritorului Edgar Allan Poe („Sistemul doctorului Tarr şi al profesorului Fether“), dar a cărui poveste originală reuşeşte să te surprindă până în ultimul moment.

Pentru că realizează totuşi un film hollywoodian (vorbim aici de producţie, distribuţia plină de vedete şi de intensul marketing care însoţeşte lansarea), regizorul alege să filmeze întreaga poveste folosind toate mărcile stilistice ale thrillerului clasic, ale filmului de groază chiar. În acest fel el devine accesibil unui public foarte larg, iar povestea poate fi înţeleasă de oricine. Toate lucrurile sunt la locul lor: muzica angoasantă punctând decisiv acţiunea, primplanurile cu feţele actorilor terifiate, atmosfera de incertitudine şi de permanentă nesiguranţă etc. Numai că, odată ce s-a decis pentru această opţiune, Brad Anderson realizează totul fără fisură, filmul funcţionând până la capăt ireproşabil.

Dragoste romantică

Mai există însă o notă stilistică importantă, care echilibrează şi temperează starea de tensiune, câteodată chiar de teroare: cea a unui romantism gen „dragoste dincolo de moarte“, la nivelul poveştii de iubire dintre cele două personaje principale. În acest fel, Anderson se îndepărtează de umorul negru din textul lui Poe, dar dovedeşte că a înţeles pe deplin alte paliere ale spiritului victorian. Întunericul sumbru, atât al interioarelor cât şi al exterioarelor, în care se desfăşoară mai toată acţiunea peliculei, este contracarat şi înlocuit în cele din urmă de finalul în culori pastelate, turnat într-o atmosferă rococo.

Acţiunea se desfăşoară la azilul psihiatric Stonehearst, plin de pacienţi din familii bogate, de condiţie bună, de care familiile lor au vrut pur şi simplu să se descotorosească. Aici este internată frumoasa Eliza Graves (Kate Beckinsale), suferindă de isterie, de care se îndrăgosteşte tânărul Edward Newgate (Jim Sturgess), medic stagiar în acest loc uitat de lume.

Două sisteme de gândire

Principalul punct de interes al peliculei este, însă, confruntarea dintre cei doi medici (interpretaţi de doi mari actori: Ben Kingsley şi Michael Caine), fiecare având viziuni complet diferite asupra tratamentului cel mai bun care ar trebui aplicat pacienţilor azilului. Poe a murit în 1849, dar scenariul plasează acţiunea în 1899, centrând-o pe noaptea de trecere în noul secol, tocmai pentru că acest nou secol aduce promisiunea unui salt fără precedent în domeniul cunoaşterii.

Până la urmă întrebarea esenţială este sugerată încă din scena introductivă a filmului: un nebun nu va admite niciodată că este nebun, prin urmare cum se poate stabili cine trebuie să stea în spatele gratiilor şi cine în libertate? Punând o astfel de întrebare neliniştitoare, „Eliza Graves“ aminteşte de ficţiuni mult mai celebre, precum nuvela „Salonul nr. 6“ a lui Cehov sau „Shutter Island“, filmul lui Martin Scorsese.

Info

Eliza Graves (SUA, 2014)
Regia: Brad Anderson
Cu: Kate Beckinsale, Jim Sturgess, David Thewlis, Ben Kingsley, Michael Caine

3 stele