Lecția bulgară de diplomație cu coloană vertebrală

Poate fi asta o lecție de învățat și pentru diplomația noastră? Să ne uităm la ce se petrece acum în Bulgaria căci decizia de la Sofia are o valoare deloc simbolică pe plan diplomatic, militar și strategic, anunțând partenerii americani că le mai dau o lună, adică până la finele lunii iunie, să-și retragă complet efectivele acceptate de Sofia, adică cele 15 aparate de zbor și cei 500 de militari cu echipamentele din dotare, aflați acolo pentru misiuni de sprijin.

Aprobarea inițială, exact ca în România, invocându-se același principiu al colaborării între statele membre NATO, fusese dată ca urmare a deciziei nr. 205 din 4 martie a Consiliului bulgar de Miniștri, pentru avioane de realimentare militare tip KC-Stratotanker, chiar înainte de începerea atacurilor israelo-americane împotriva Iranului, șase dintre acestea încă în mai pe aeroportul din Sofia.

Interesant este că Atanasie Zaprianov, ministrul interimar al apărării în funcție la începutul lunii mai, ținea să precizeze că teritoriul țării sale nu este folosit, nici măcar din punct de vedere logistic, în susținerea operațiunilor militare americane în Iran și, într-un interviu pentru bTV, adăuga faptul că Iranul a cerut o explicație în ce privește prezența avioanelor și trupelor americane pe aeroportul Vasil Levski din Sofia. Răspunsul a fost că n-au de ce să-și facă griji, răspuns acceptat de iranieni și, în consecință, din punctul său de vedere, Bulgarii nu trebuie să-și facă griji că-ar putea deveni ținta unor lovituri de represalii din partea iranienilor.

În acest moment, situația se schimbă brusc și, odată cu asta, se modifică (sau este extrem de posibil să înceapă să se modifice rapid) raționamentele operaționale până în acest moment în ce privește baza de cooperare între aliații din NATO, cu perspectiva unor reflexe de o amploare imposibil de precizat asupra discuțiilor și așa anunțate ca dificile în cadrului Summit-ului NATO de la Ankara.

Dar, acum, în blocul raționamentelor politice și de securitate dintre țările membre NATO, din inițiativa bulgară, a intervenit un criteriu nou de joc: Rumen Radev, premierul de la Sofia, a transmis decizia de care am amintit ca răspuns la lipsa de reacție a Președintelui Trump căruia-i ceruse, în numele țării sale, să aprobe, în fine, anularea restricțiilor de viză impuse de SUA cetățenilor bulgari. Exact ca în cazul nostru.

Aici apare și deosebirea de școală diplomatică învățată și aplicată cu demnitatea unei națiuni care operează în NATO ca egal în drepturi și obligații cu toate țările sale partenere.

Nemaivorbind despre relația descrisă ca specială și excepțională cu partenerul strategic american.

Bulgarii au cerut, americanii nu au răspuns. Premierul de la Sofia a declarat public că a discutat personal problema cu l-a contactat Trump. Fără rezultat. Și iată reacția.

Bucureștiul are un altfel de raționament și decizia aparține Președintelui, coordonatorul constituțional al politicii externe a României iar diplomația noastră va face același lucru ca până acum.

Dar jocurile în jurul nostru, europene pur și simplu, cele din NATO după retragerea treptată și sensibilă a forțelor americane, cele în raport cu țările vecine, iată în ce context evoluează.

Ce reacție vor avea oare și americanii după ce le-a parvenit declarația Primului Ministru Rumen Radev care a declarat că guvernul său a accept prelungirea până la fine de iunie a șederii avioanelor și trupelor „pentru a putea da aliaților noștri posibilitatea de a-și programa activitățile și de a găsi o altă locație”.

Nemaiauzite de curând vorbe, oare cu ce efect și, mai ales (asta aud că se discută intens în acest moment), ce țară va oferi posibilități suplimentare de găzduire a forțelor americane în perspectiva unei intensificări a operațiunilor militare în Orientul Apropiat?