Între opiniile a nouă membri ai CCR şi opinia poporului, alegerea e clară. Respectăm voinţa poporului
0Sper ca toate instituţiile statului să se uite la ce a spus poporul, şi să îndeplinească fără ezitare ce a spus la ultimul Referendum. În caz contrar, nu mai există democraţie, lege şi ordine în această ţară.
Articolul 2 din Constituţie
ARTICOLUL 2
(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.
(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.
Suveranitatea poporului se exercită şi prin referendum. Punct. Ce mai e de discutat aici? Nimic. Nu se condiţionează şi restricţionează de alte articole din Constituţie, şi nici de ce spune CCR. Nu există conceptul de referendum consultativ, sau altfel de referendum. Rezultatul unui referendum are exact forţa juridică a unui text de Constituţie, poate chiar mai puternic, pentru că nu este intermediat de transpunerea lui în Constituţie sau în legi.
Ce fac judecătorii CCR, exercită suveranitatea în nume propriu? Încalcă flagrant Constituţia si ar trebui judecaţi pentru asta.
În opinia mea, instituţiile trebuie să ţină cont de vocea poporului, nu de „piţigăiatul“ CCR-ului format din doar 9 cetăţeni. Faţă de vocea a 6 milioane, câţi cetăţeni au votat referendumul, opinia celor 9 judecători este o şoaptă în deşert. Nu merită luată în seamă.
ARTICOLUL 152
(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.
M-am uitat la drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, CAP II, art 22-53, şi n-am găsit nicăieri „dreptul“ de a fi amnistiat sau graţiat. Vrăjelile din minuta CCR încurcă noţiuni şi concepte legate de aprecieri fără legătură cu Constituţia. „Curtea a statuat că o interdicţie constituţională prestabilită în privinţa vocaţiei cetăţenilor care au săvârşit o anumită categorie de infracţiuni de a beneficia de amnistie sau graţiere încalcă principiul egalităţii, garanţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, precum şi demnitatea umană, valoare supremă a statului român.“
Adică, atunci când faci fapte de corupţie, o faci din „demnitate“ umană, şi tot aşa când trebuie să fii graţiat sau amnistiat. În virtutea acestui principiu să se interzică toate pedepsele date de justiţie, pentru că încalcă „demnitatea“ umană.
Putem argumenta mult şi bine. Concluzia este una singură. Între popor şi CCR, dreptate are întotdeauna poporul, acest adevăr reprezintă esenţa democraţiei.
Cine-i cel care are dreptate în ţara asta, poporul sau CCR? Cei 9 judecători ai CCR nu sunt mai presus de popor. Oricât ar vrea să pară ei altfel.
Sper ca toate instituţiile statului să se uite la ce a spus poporul, şi să îndeplinească fără ezitare ce a spus la ultimul Referendum. În caz contrar, nu mai există democraţie, lege şi ordine în această ţară.