De ce îl urăşte Ponta pe Băsescu?

Ultimele declaraţii ale lui Victor Ponta sunt psihanalizabile, denotă o ură patologică împotriva lui Traian Băsescu, a cărei cauză şi resurse sunt de analizat. Iată declaraţiile în cauză, rostite la Consiliul Naţional de sâmbătă:

„Traian Băsescu a fost duşmanul nostru. Ne-am luptat cu cel mai rău, cel mai malefic, cu regimul Traian Băsescu şi nu mă bucur de răul nimănui, de răul niciunui om. Mă bucur de răul domnului Băsescu pentru că nu îl consider exact un om. Îl consider un rău pentru România”.

Ce l-a adus pe Ponta în situaţia de a nu-l considera pe Traian Băsescu „exact un om”? Declaraţia este, oricum am privi-o, terifiantă, venind de la un om de vârstă şi educaţia dlui Victor Ponta.

De ce nu aminteşte Ponta şi succesele regimului Băsescu, atâtea câte au fost?

Pe scurt, Traian Băsescu s-a opus  unei maniere de a conduce România prin metode dictatoriale. Cu o justiţie aservită lui Ponta, cu imunitate absolută a camarilei PSD, cu o abureală continuă prin care să păcălească electoratul încă tributar unui sindrom al „tătucului”.

Traian Băsescu a spus adevărul întotdeauna, a devoalat actele de corupţie de la orice nivel, inclusiv cele care-l priveau pe Ponta, a militat pentru separaţia puterilor în stat.

Declanşatorul a fost bileţelul roz primit de la Tăriceanu, moment în care toată clica politică a înţeles ca Băsescu nu intră în jocul condus de Cătălin Voicu şi Rodica Stanoiu.

Mai mult, Băsescu a rupt contractul nescris prin care politicienii nu se băgau în puşcărie unii pe alţii cu ocazia rotirii la guvernare.

A urmat prima suspendare, în 2007, şi ruperea Alianţei DA, exact pe aceste motive.

Victor Ponta s-a dat de gol de multe ori, pentru cine a urmărit declaraţiile sale. Iată câteva: „atunci când vom prelua controlul politic la DNA”, „după noiembrie îi vom face dreptate lui Costică Nicolescu”, „ nu mă dezic de Duicu, Prioteasa şi ceilalţi”, „Papici este un procuror basist, macovist, morarist  care aleargă sătenii, cu biblia în mână” „avem guvernarea, dar nu avem toată puterea” şi multe altele.

Ponta a visat la o carieră politică de monarh absolut.

În care să mimeze doar democraţia, checks and balances, dar să controleze cu mână de fier tot ce mişcă în ţară, de la serviciile de informaţii, (trecerea în subordinea sa a unor servicii, STS, SPP, etc.), la instanţele de judecată şi parchete.

Pentru că nu i-a mers, în special din cauza opoziţiei preşedintelui Traian Băsescu, a adevărurilor spuse de către acesta la fiecare ieşire publică, a dezvoltat împotriva acestuia o ură patologică. Mergând până la adoua suspendare din iulie 2012.

Şi în prezent, deşi nu mai este preşedinte, Traian Băsescu este vânat şi „executat” zilnic la tv-urile aservite lui Victor Ponta şi de Parchetul lui Tiberiu Nitu, colegul şi prietenul premierului. In scopul de a-l decredibiliza, stiind că are încă audienţă la tot ce spune.

Faptul că tot mai mulţi demnitari de la PSD ajung în instanţe şi în arest, principalul reproş pe care îl fac liderii PSD lui Ponta, pune şi mai multă sare pe rană.

Pentru că n-a fost capabil să reîncalece justiţia, tot pe Băsescu îl scoate vinovat.

Din fericire pentru români, planurile lui Ponta s-au năruit.

Datorită presiunile opiniei publice interne şi a partenerilor europeni şi americani.

Votul din 16 noiembre a venit să consemneze eşecul major al modului în care Ponta îşi propunea să conducă România.

Grav e altceva. Ponta nu realizează nici acum că nu mai poate păcăli românii, cum n-a reuşit nici în 16 noiembrie.

Se amăgeşte că ura sa împotriva lui Băsescu este împărtăşită de un segment important al românilor. Gravă eroare!

Dacă românii doreau modul în care Ponta visa să conducă România îl alegeau preşedinte în noiembrie 2014.

N-a fost emoţie, a fost un calcul rece, raţional, prin care românii au respins un preşedinte cu inclinatii de dictator, prins furând un doctorat, cu multe bube în cap, dobândite în doar 3 ani de guvernare.

La DNA sunt, probabil, în lucru, câteva dosare care-l privesc pe Ponta, sfârşitul deloc glorios a unei scurte cariere  a unui politician care n-a arătat mai nimic, dacă exceptăm ura viscerală faţă de un om, Traian Băsescu.

Între omul Victor Ponta şi OMUL Traian Băsescu, istoria îl va reţine, fără îndoială,  pe Traian Băsescu, Ponta intrând la „şi alţii”.

E tânăr, va avea ocazia să vadă cu proprii ochi cât de selectivă este istoria unei naţii.